banner marshal garden
Bărbați de 10

TVR de ieri și de azi. Episodul 14. “ Ca lider al TVR, trebuie sa cultivi o relație bună în interior, să comunici nu doar cu cei din ierarhia formală, ci și cu liderii informali care, așa cum se întîmplă în multe instituții de dimensiuni mari, pot fi mai influenți decît șefii formali ai structurilor” – interviu cu Alexandru Lăzescu, fost Președinte al TVR

Când s-a auzit că, la cârma TVR, va veni un oarecare Alexandru Lăzescu, lumea “din interior” s-a panicat:  “Iar vom avea un șef numit politic, care habar n-are de presă, de televiziune nici atât!”. După ce i-au studiat CV-ul însă, oamenii s-au liniștit. Alexandru Lăzescu era nu numai un jurnalist cu experiență, dar avea și serioase antecedente manageriale in presa din România. 

Fondator al retelei nationale de cotidiane locale „Monitorul” (1991), Presedinte al Colegiului Editorial al « Ziarul de Iasi », autor a mai multor analize pe probleme politice si economice pentru Radio „BBC”, TVR, N24, Realitatea TV. Preda cursuri de „Marketing pentru mass-media”, de „Managementul institutiilor de presa” si cursuri de masterat la Facultatea de Jurnalism, Univ. Al. I Cuza din Iasi. Expert media pentru proiectul de Media Relations al Delegatiei Comisiei Europene in Romania si pentru proiecte derulate de Banca Mondiala in Romania…Să vă mai spun? 

Va voi spune doar că mandatul lui Alexandru Lăzescu a fost unul favorabil instituției. Nicio decizie care s-o defavorizeze nu a fost luată, sub conducerea lui, iar angajatii care au avut ocazia să interacționeze cu domnia sa, și-l amintesc ca fiind un om de bun simț, bine intenționat, un șef cu care se poate dialoga deschis și, chiar și în cazul în care au existat opinii contradictorii, în polemici nu și-au găsit niciodată locul vorbele urâte, tonul ridicat și umilirea subalternului. 

M-am  bucurat să-i adresez, zilele trecute,  câteva întrebări fostului Președinte Director General al Televiziunii Române, evident, despre TVR de ieri și de azi. 

Marina Almășan : – Cum ați ajuns în fruntea Televiziunii Române, domnule Alexandru Lăzescu?

Alexandru Lăzescu : – Am fost propus de președintele Traian Băsescu. Propunerea a venit cumva la limită, chiar în ziua în care trebuiau să aibă loc audierile în Comisia de Cultură. Am primit un telefon de la Cotroceni, cred că în jurul orei 10 dimineața, eram la Iași, și a trebuit să ajung pînă la ora 15 la Parlament. Ceea ce nu a fost chiar simplu. Bănuiesc că președintele a așeptat pînă în ultimul moment, pentru că în forurile de conducere ale PDL se stabilise că o vor sprijini pe Ada Meseșan pentru funcția de PDG așa că nominalizarea urma să producă unele valuri la partid. 

Marina Almășan : – Și?..De ce ați acceptat? 

Alexandru Lăzescu : – De ce am acceptat? Din două motive. Primul, nu veneam pe un teren necunoscut, știam instituția și oameni din instituție. Am fost în perioada 1999 – 2000 director executiv, președinte era atunci Cristian Hadji Culea, singurul PDG care și-a încheiat mandatul le termen!. Mi-aduc aminte cu plăcere de acea perioadă și de cîțiva excelenți oameni de televiziune cu care am colaborat, precum regretata Anca Fusariu sau Mariana Șoitu. Apoi, am fost între 2002 si 2005 în Consiliul de Administrație, deci am rămas în contact cu televiziunea publică. Al doilea motiv, și cel mai important, este acela că am văzut preluarea conducerii TVR drept o provocare. Am sperat – naiv, după cum s-a dovedit ulterior – că pot lăsa ceva în urmă: o organizare mai flexibilă, un canal de știri și o poziționare solidă pe zona digitală. Încă din perioada în care am fost membru în CA,  am considerat că a fost o mare greșeală că TVR nu lansase un canal de știri,  așa cum aveau cam toate televiziunile publice din Europa. În general,  TVR ar fi trebuit să facă ceea ce au făcut polonezii, de pildă, să lanseze cîteva canale specializate pentru că era evident că acesta era tendința în peisajul media cam peste tot. Dacă am fi promovat această strategie mai devreme, nu doar cu un canal de știri ci și, de exemplu, cu unul sau două canale de sport, pentru că aveam o mulțime de drepturi de difuzare prin EBU, cred că poziția TVR ar fi fost astăzi una mult mai solidă. În ceea ce privește zona digitală asta am încercat să facem cu TVR Plus și cu un website performant. TVR Plus a supraviețuit ca brand,  dar intențiile noastre erau mult mai ambițioase, avam ca model iPlayer-ul de la BBC. Iată acestea erau cîteva dintre ideile pe care le doream promovate la mijlocul anului 2012 cînd am preluat poziția de PDG. Ce s-a întîmplat ulterior, știm deja. Una dintre cele mai nefericite decizii a fost aceea de a desființa, la pachet nu doar TVR Info ci și TVR Cultural. Motivul oferit atunci, acela că trebuiau făcute economii, nu are nici o legătură cu realitatea. Bugetul total pentru cele 2 canale era de doar 4,4% din costurile totale de producție. Grosul se descarca pe TVR1. Și cum , practic,  angajații din TVR care lucrau la cele două canale au rămas în instituție, economia reală a fost infimă.  

Marina Almășan : – Așadar..ați acceptat provocarea. Dar ce ați fost, inainte de a veni în TVR? Vorbiți-ne despre  experiența dvs în presă, dar și despre cea ,  ca manager.  

Alexandru Lăzescu : – Despre legăturile mele anterioare cu TVR am vorbit deja. Însă am fost implicat în domeniul mass media (de altfel sunt și astăzi), de multă, multă, vreme. Încă din studenție am fost în redacțiile unor reviste studențești din Iași, „Opinia Studențească” și „Viața Politehnicii”. Ulterior, alături de colegii mei din presa studențească, am lansat în decembrie 1989 într-un nou format “Opinia Sudențească” , din care s-a născut ulterior rețeaua de ziare locale “Monitorul”, care a ajuns la un moment dat să aibă 19 ediții, în Moldova și Transilvania. În acea perioadă am scris desul de puțin, în calitate de președinte al grupului de presă m-am concentrat pe partea de dezvoltare a rețelei. Timp de trei ani, pînă în 2005, am făcut și radio, am coordonat editorial programele Radio “Mix”, între care o parte erau difuzate în întreaga rețea care avea 31 de stații de radio locale, dacă nu greșesc. După anul 2001 am scris relativ constant, la “Ziarul de Iași”, la revista “22”, al cărei redactor șef am si fost o perioadă, mai recent la “Newsweek” România sau la “HotNews” iar din 2008 sunt și cadru didactic la Departamentul de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea Al.I.Cuza din Iași.

Marina Almășan : – Vedeți? Asta ne dorim și noi, angajații TVR : să fim conduși de oameni care să aibă habar de domeniul în care funcționează! Să aibă în spate o “operă”. Nu-i poți înțelege pe jurnaliști, dacă tu, în viața ta, n-ai scris niciun articol sau n-ai semnat niciun reportaj filmat… Care este, văzută din interior, diferența între presa scrisă și audiovizual? 

Alexandru Lăzescu : – În peisajul media tradițional, diferențele erau consistente. Acum suntem într-o situație complet diferită, din cauza mediului online. Avem o fuziune multimedia, cu o suprapunere a diferitelor canale media. Multe publicații oferă online materiale video. Unele, inclusiv la noi, de pildă ziarele „Adevărul sau “Liberateta”, au lansat chiar canale de streaming video. Iar podcastul de la „The New York Times” este unul dintre cele mai audiate programe radio din America. Televiziunea pierde evident partida pe o parte din zona de divertisment, filme și seriale, în fața unor servicii ca Netflix, Amazon Prime și în curînd Walt Disney și Warner Media (cu HBO+). Însă cred că va rămîne încă multă vreme relevantă pe zona de știri, de mari show-uri de divertisment, cum sunt cele produse în baza unor licențe internaționale, și pe sport. În plus, indiferent cum livrezi conținutul video, cineva trebuie totuși să-l producă. Așa că meseriile de bază din televiziune rămîn în continuare necesare. La fel ca și profesioniștii de televiziune. Însă jurnalismul, fie că e vorba de presa scrisă sau de cel audiovizual, se confruntă cu provocări majore. În principal rețelele sociale, omniprezente, au creat un mediu în care se șterge distincția dintre un conținut de calitate și tot felul de “informații” neverificate, unele chiar inventate sau voit distorsionate. 

Marina Almășan : – Și, in tot acest context, e greu sau ușor de condus o instituție media? In ce constă dificultatea unei astfel de provocări? 

Alexandru Lăzescu : – În mediul privat, decuplarea accelerată a conținutului de mesajele publicitare, care pot fi acum distribuite direct pe website-uri specializiate (joburi, auto, turism, etc) sau pe Google sau Facebook, crează probleme majore de sustenabilitate pentru mass media. Pentru că afectează grav modelul de afaceri tradițional pentru mass media. Aceasta este o primă mare problemă cu care se confruntă oricine conduce o instituție media. La noi majoritatea redacțiile publicațiilor s-au înjumătățit. Dar și în Statele Unite, în ultima decadă, personalul din redacții a scăzut cu o mai mult de o treime. Invevitabil,  și calitatea conținutului publicistic scade și uite așa intrăm într-un cerc vicios. A doua problemă majoră a fost deja prezentată mai sus. E vorba de amestecul de conținut media legitim și conținut toxic în mediul online în condițiile în care, mai ales pentru cei tineri, este singurul mediul la care se conectează constant. 

Marina Almășan : – Deci, am înțeles că nu v-ați înhămat la o muncă prea simplă…Ce însemna, pentru dvs, TVR înainte de a o cunoaște personal și ce a insemnat, după ce ați venit la cârma sa? 

Alexandru Lăzescu : – După cum am precizat anterior,  la venirea mea în TVR cunoșteam în parte instituția și stiam și destui oameni din interior. Din acest punct de vedere,  acomodarea nu a fost complicată. Cred că am reușit să lucrăm relativ bine în echipa de atunci. Complicațiile și problemele au avut la bază alte motive: intevențiile, șicanările și presiunile externe, venite în câteva rînduri chiar din partea unor oameni din CA,  de la care teoretic ar fi trebuit să mă aștept la un sprijin. Am încercat să stabilesc punți și să colaborez cu cît mai multă lume,  ceea ce nu a fost ușor, însă avînd în vedere că nu aveam condiționări, obligații de partid,  am avut totuși multă libertate de acțiune. Însă în CA nu e ușor să-ți treci proiectele, acolo te lovești de o combinație de agende de grup, politice, personale  care sunt greu de gestionat chiar și atunci cînd aduci argumente convingătoare. Mi-aduc, de pildă, aminte cum eu voiam să fac un departament intern de vînzări, după multe experiențe nereușite în exterior, si cum eram presat să fac licitație pentru o gestiune externă. Apoi, am fost la limită să pierdem difuzarea campionatelor mondiale de fotbal din Rusia și Qatar (cel din Brazilia fusese deja contractat). Imi imaginez ce discuții ar fi fost acum, dacă se intimpla asta. Am scos cu greu, în ultimul ceas, beneficiind si de înțelegerea celor de la EBU, aprobarea în CA. În general, lucru regretabil, există multă ostilitate în spațiul media românesc față de TVR. Poate, de multe ori, justificat dar, din păcate, te lovești de de asta și atunci cînd nu sunt motive pentru o astfel de atitudine. 

Marina Almășan : – Care au fost cei mai mari “adversari” ai dvs, în TVR? Nu mă refer la persoane, ci la mentalități. 

Alexandru Lăzescu : – Chiar la începutul venirii mele în TVR ca PDG,  am făcut o cercetare internă. Larisa Ghițulescu, care conducea departamentul de comunicare, și Mona Dârțu s-au ocupat de asta. Am constat, între altele, că era foarte greu sa-i motivezi pe oameni, să-i faci să se implice în proiecte noi. Experiența îi învățase că, din moment ce conducerea TVR se schimba des, mai toate aceste proiecte mureau imediat cum venea o altă conducere. Mai ales că e o boală generală la noi, nu numai în TVR, să dinamitezi orice urmă de continuitate. Sigur, pe lîngă asta, existau multe alte blocaje. În TVR s-au format, în timp, o mulțime de legături interne bine consolidate, grupuri de interese bine închegate, care au la rîndul lor legături în exterior cu sindicaliști, politicieni, servicii, oameni de afaceri. Așa că atunci cînd încerci să faci ceva care afectează anumite interese, ai parte de reacții din locuri la care nu te-ai fi gîndit în ruptul capului.  

Marina Almășan : – Care credeti că sunt calitățile unui manager de televiziune? Se modifica cerințele, în cazul unei televiziuni publice? 

Alexandru Lăzescu : – În actualul peisaj media atît de fluid, este important să sesizezi din timp tendințele și să încerci să vii cu răspunsuri adecvate. De pildă TVR a ratat adaptarea la un model axat pe canale tematice așa cum au făcut alții, precum RAI-ul sau polonezii. În cazul unei televiziuni publice lucrurile se complică, pentru că ai mult mai multe constringeri, cu sindicate, cu interventii externe. Apoi, trebuie sa cultivi o relatie buna în interior, să comunici nu doar cu cei din ierarhia formală din TVR ci și cu liderii informali care, așa cum se întîmplă în multe instituții de dimensiuni mari, pot fi mai influenți decît șefii formali ai structurilor. În general, în instituții de tipul celor din mass media, partea de resurse umane e dificilă. Sunt multe orgolii, frustrări acumulate în timp, nemaivorbind de puzderia de intervenții din exterior. Cînd începi să umbli pe grile, de pildă pentru a le simplifica, îți ridici în cap multă lume. Și nu doar din televiziune.

Marina Almășan : – Mă bucur tare mult că ați accentuat importanța comunicării sef-angajați, este unul din marile lipsuri ale managementului nostru actual…Spuneți-mi, domnule Lăzescu, într-o Românie în care televiziunile se calcă pe picioare, mai este, oare, nevoie de un post public de televiziune? Ce ar trebui să aducă el, în plus, față de oferta posturilor private? 

Alexandru Lăzescu : – Întrebare grea! Pe partea de divertisment, în afară de avantajul dat de arhivă, nu prea ai cu cele elemente de diferențiere reală să vii. Din păcate, prin desființarea TVR Info și TVR Cultural, au fost eliminate două componente strategice de identitate de diferențiere. În cazul TVR Cultural, e clar de ce. Aici s-a pierdut si un avantaj care era dat de posibilitata de a obține, prin partenariatele semnate, drepturi de difuzare pentru concerte sau alt gen de spectacole. În ziua de astăzi, cînd conținutul propriu și drepturile de difuzare devin tot mai importante, tocmai datorită competiției acerbe, acest lucru era important. În timp ce TVR Info era important, în condițiile în care celelalte românești canale de știri ( încadrare oarecum forțată pentru că ceea ce vedem este de fapt un șir de talk show-uri) , sunt extrem de partizane. În plus, TVR Info putea să acopere, spre deosebire de ce fac  ceilalți, zona de politică externă, care a devenit extrem de importantă datorită mutațiilor majore la care asistăm, pe plan internațional, cu mare impact si asupra României. În plus, și s-a văzut asta la vizita Papei, doar televiziunea publică are infrastructura necesară pentru acoperirea unor evenimente de această anvergură.

Marina Almășan : – Sunteți om de presă dar și om de afaceri. Ce înseamnă o televiziune eficientă? Poate fi Televiziunea Română eficientă, în cazul în care este obligată, prin lege, să facă emisiuni religioase, emisiuni pentru minorități, emisiuni militare etc? 

Alexandru Lăzescu : – Așa e, sunt o serie de emisiuni obligatorii care trag în jos audiența. Dar pe fond, o televiziune publică trebuie, pe de o parte, să obțină audiențe decente pentru un număr de programe importante, pentru intervalele orare în care se difuzează, iar pe de altă parte, trebuie să fie în stare să abordeze zone tematice de tipul celor descrise mai sus. Nu trebuie să absolutizezi rating-urile, dar nici nu poți să faci abstracție de ele.

Marina Almășan : – …și, cu toate acestea, trăim sub teroarea lor si reprezintă principalul argument de scoatere din grilă a emisiunilor incomode sau a realizatorilor care deranjează… Domnule Lăzescu, lumea acuză TVR de faptul că face jocul puterii. Așa să fie, oare?

Alexandru Lăzescu : – E doar parțial adevărat. Oricum, e mai greu să fixezi în programele de stiri ale TVR, pentru că în principal despre ele este vorba, ce să spui si ce să nu spui, în raport cu televiziunile private. Pe de altă parte trebuie făcută o distincție. O mulțime dintre intervențiile care se fac, sunt “vîndute” politic,  dar în realitate țin de agenda personală a unuia sau altuia din exterior (sau din interior). Cele mai multe nu au în vedere promovarea unei linii politice. Oamenii sunt frustrați personal de faptul că nu apar, sau nu apar destul la televizor, că nu s-a transmis nimic, sau s-a transmis prea puțin de la un eveniment al partidului lor.  

Marina Almășan : – Mi se pare foarte logică analiza dumneavoastră. Să ne mai întiarcem o clipă in trecut . In perioada prezenței dvs la cârma instituției, TVR încă mai reprezenta un reper pe piața media din România. Erau branduri, erau vedete, era o atmosferă lucrativă, o dorință de a face treabă. Cum vi se pare evoluția TVR? Vă vin semnale din interior? 

Alexandru Lăzescu : – TVR este afectată grav în primul rînd de ceea ce afectează majoritatea instituțiilor românești: instabilitatea. Cînd nici un CA nu reușește să-și termine mandatul de patru ani la ce poți astepta?  În plus aici se manifestă această boală românască de a “omorî” tot ceea ce au făcut cei dinaintea ta. Așa că aproape nici un proiect nu poate fi dus pînă la capăt, nu se poate fixa nici o agendă strategică. Or, asta este grav, pentru că oricum peisajul media este tot mai complicat. În acest punct cred că TVR a ratat cîteva moment importante de tipul celor pomenite mai devreme. În cealaltă privință aveți dreptate. Este important să existe niște proiecte care să adune energii interne, să creeze cît de cît emulație printre oameni. Altfel se instaurează o blazare generalizată, ceea ce vedem si acum, ceea ce s-a întîmplat și în trecut, deși sunt încă o serie de emisiuni reușite. 

Marina Almășan : – Da, o blazare… Asta și pentru că aceia care încearca să mai facă ceva deosebit, întâmpină numai opreliști, iar reușitele lor nu sunt aproape niciodată însoțite de aprecierile șefilor sau de mediatizarea lor în afara TVR. Apropo, urmăriți programele TVR?

Alexandru Lăzescu : – Ma uit la TVR, nu foarte mult, dar mă uit. La jurnale, uneori la filme sau la alte cîteva emisiuni. Dar asta pentru că nu mă uit în general foarte mult la televiziunile românești. Le mai urmăresc pe cele internaționale, pentru că mă preocupă în mod deosebit politica externă, și îmi iau multe informații de pe Internet.

Marina Almășan : – Știu că sunteți la curent cu situația din TVR…Din interior, salariații, îngroziți de prăbușirea ratingurilor și de alte evenimente neplăcute care au marcat ultimul an,  tot așteapta o schimbare. De unde ar putea veni ea? În ce ar trebui să constea? 

Alexandru Lăzescu : – Dacă nu se schimbă cadrul legal oferit de Legea 54 care statuează instabilitatea instituțională,  nu se poate schimba nimic semnificativ, indiferent cine vine la conducere. Oricum, nu se pot face minuni. În general televiziunile se confruntă cu dificultăți, cam peste tot. Ratingurile au căzut cam peste tot, din cauza fragmentării si concurenței serviciilor de streaming video. Cu excepția transmisiunilor sportive deosebite sau a marilor emisiuni de divertisment. TVR are însă cîteva atuuri. E vorba de arhivă, de infrastructura de producție, de o serie de profesioniști rămași încă pe baricade. Ar trebui să acopere mult mai bine zona de publicistică, de pildă pe zona de politică externă, pe care ceilalți o neglijează, aducînd în studiouri mai degrabă cu experți decît dătători cu părerea despre orice, așa cum am încercat la TVR Info, dar fără un canal de stiri nu se poate bate cu cele deja existente pe piață. Și ar trebui să se implice în partenariate de producție cu companii din exterior care au acces la canale de distribuție. TVR ar putea să devină astfel un producător de seriale sau documentare în colaborare cu terți. Experiența televiziunilor publice din Coreea poate fi un exemplu în acest sens. Acum, revenind la atmosfera generală proastă din interior, sigur că asta agravează o situație oricum dificilă. Precum comportamenul arogant și decizile abuzive ale conducerii. Cum să pierzi Festivalul Enescu?!? Sau, cum să ții comentatori sportivi acasă,  în timp ce tu te duci să te plimbi, în locul lor, pe la competiții sportive din străinătate?!?

Marina Almășan : – Ați fost blând, ați numit numai două aberanții….Ați mai veni înapoi, pe aceeași funcție? 

Alexandru Lăzescu : – În nici un caz, cu acest cadru legal de funcționare. În mod normal ar trebui să vină la conducere o echipă care să aibă un mandat bătut în cuie, de minimum 4 ani, în baza unor obiective strategice asumate. Aici s-ar putea intra în detalii, privind cîteva direcții de acțiune concrete, pe care de altfel le-am menționat, în parte, anterior, dar ar fi un exercițiu inutil,  pentru că asta ar însemna să se ajungă la un consens politic,  care pare tot mai greu de atins pe zi ce trece, chiar în situații mai simple.

Marina Almășan : – Am o curiozitate : câte ore petreceați, pe atunci, în TVR? A meritat? 

Alexandru Lăzescu : – Stăteam în jur de 12-14 ore pe zi. Erau cîteva proiecte interesante în lucru. Pe o parte din ele le-am amintit deja. Regretul meu se leagă de desființarea TVR Info si TVR Cultural și de înghețarea proiectului TVR Plus si de prezență digitală (noi am fost atunci primii care am lansat aplicații de mobil pentru TVR Info, pe IOS si Android) în jurul căruia se închegase o echipă tînără foarte valoroasă,  care s-a împrăștiat însă după plecarea mea. Apoi, îmi pare rău că nu am reușit să pornim și niște proiecte de producție în partenariat,  pe care le analizam în 2012…

Marina Almășan : –  Care este, în opinia dvs, cea mai importantă reușită a mandatului dvs? 

Alexandru Lăzescu : –  În condițiile menționate mai sus, e greu să dau un exemplu în acest sens. M-aș fi bucurat mult dacă ar fi rămas după mine proiectele despre care am vorbit mai devreme. Cred că ar fi fost bine și pentru TVR.

Marina Almășan : – …nici noi nu mai știm ce mai poate fi bine pentru TVR…Povestiți-mi, vă rog,  o intâmplare din perioada in care ati fost șef la TVR și pe care n-o veți uita, poate, niciodată. 

Alexandru Lăzescu : – Sunt mai multe. Dar ca să menționez una în mod special,  pot vă spun că am fost uimit de numărul intervențiilor politice externe, de toate culorile, și de nivelul acestora,  după ce am hotărît să facem o modificare în grile, mutînd emisiunea “Ferma” de pe TVR2 pe TVR1, prin includerea ei într-o emisiune “Viața Satului” extinsă. A fost ceva incredibil și care mi-a arătat de ce e așa de greu să miști lucrurile în TVR. 

Marina Almășan : – Mă bucur că înțelegeți cât de greu ne este și nouă să facem ceva , in TVR. Mai cu seamă în prezent. ..In final, am să vă rog să adresați o urare pentru salariații TVR și încă una, pentru telespectaorii TVR, atația câți or mai fi rămas ei…

Alexandru Lăzescu : – Pentru mine a fost un motiv satisfacție faptul că am rămas în bune relații cu o serie întreagă de oameni din televiziune, după ce am am plecat din funcție. Cu toate problemele cu care m-am confruntat,  am rămas și cu destule amintiri frumoase, mai ales prin relațiile pe care le-am stabilit cu oameni din instituție. În ceea ce privește urările… nu știu ce să spun. Cum în actualul context instituția e greu de transformat radical,  cred că soluția este ca toți cei care își iubesc profesia să se concentreze pe proiecte individuale interesante. 

Marina Almășan : – Cu condiția să nu ni se pună bețe în roate! 😁 Va mulțumesc mult , domnule Lăzescu, pentru acest interviu! 

Femei de 10 pe Facebook