Am extras numele baritonului Vlad Alexandru Robu de pe lista românilor de succes din Danemarca, pe care Ambasada Danemarcei la București mi-a oferit-o în chip de prețioasă unealtă în documentarea mea pentru noul Jurnal de călătorie. I-am studiat recomandarea făcută de Ambasadă, apoi i-am cercetat profilul de pe rețelele de socializare, dupa care, în urma unui mesaj trimis la adresa indicată, am primit chiar de la el un CV care m-a convins definitiv că Vlad merită să devină… capitol de carte!
Iată, pentru început, creionat cu ajutorul catorva date oficiale, portretul românului de 30 de ani, care a absolvit The Royal Danish Academy of Music din Copenhagen, Denmark.
Debutul lui Vlad Alexandru Robu a avut loc în anul 2013 la Teatrul Național de Operetă “Ion Dacian” în rolul lui
Ben din Musicalul „Rebecca” de Michael Kunze și Sylvester Levay, sub regia lui Attila Beres.
În anul 2015 a fost elev al prestigioasei Academii de Belcanto ”Rodolfo Celetti” de la Martina Franca, Italia.
De atunci, Vlad a participat la numeroase masterclasuri, susținute de mari maeștri ai Operei de pretutindeni.
Invitatul nostru a susținut multe concerte de gală și recitaluri în Italia, Marea Britanie, Danemarca, China și România.
În noiembrie 2019, a susținut concerte și cursuri de măestrie în Guangzhou și Hong Kong, China.
Anul 2018 a insemnat, pentru Vlad, un super- recital la St. Martin in the Fields – Londra, Marea Britanie, organizat de Institutul Cultural Român, precum și un recital la sala mică a Ateneului Român, cu pianista Iulia Marin. Din 2009 până în 2013 a participat la turnee în regiunile Sicilia, Reggio-Calabria, Bazilicata, Toscana și Veneto din Italia, luând parte la concerte de gală în rezorturi turistice alături de cântareți și balerini ai Operei Naționale din București, Bulgaria și Iași, Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” și alte teatre din Italia. De atunci și până astăzi, Vlad a cântat pe marile scene ale lumii, alături de prestigioase orchestre și celebrități din lumea operei . S-a perfecționat continuu, participând la proiecte muzicale de anvergură. În plus, un amănunt poate surprinzător : de 5 ani, Vlad cânta și la Skovslunde church.
Cu două săptămâni înainte de decolarea mea către Copenhaga, Vlad mi-a oferit un interviu. Deja pot spune că Danemarca mă așteapta și cu prieteni! 😇
Marina Almășan : – Ce a ales, la tăierea de moț, Vlad Alexandru Robu?
Vlad Alexandru Robu : – Foarfeca și banii.
Marina Almășan : – Foarfeca banuiesc că înseamnă, așa cum spun “dicționarele de tăiere de moț”, o aplecare către stil și imagine, și nu faptul că o vei “tăia” cu România! Iar cu banii…e clar! Aici nxavem nevoie de dicționare explicative! 😄 Vorbește-mi, te rog, despre tine, în copilărie. Mai ții minte primul tău cântec? Dar prima scenă pe care ai urcat?
Vlad Alexandru Robu : – Îmi aduc aminte că eram un copil foarte fericit. Mă bucurăm de fiecare zi de câte ceva și am fost norocos pentru ca am crescut fără prea multă aparatură electronică. Mergeam des la bunica din partea mamei, la țară, iar weekendurile mi le petreceam cu tata, sora mea și mama mea vitregă.
Primul cântec cred că a fost “Mamma” de Cesare Andrea Bixo pe care l-am cântat la una dintre primele serbări de la grădiniță. Prima scenă a fost așadar cea de la gradinita. Acolo am debutat.
Marina Almășan : Și, iată, a fost de bun augur! Spune-mi, urechea muzicală și aplecarea către muzică sunt ereditare?
Vlad Alexandru Robu : – Nu cred, nu avem muzicieni în familie, însă fratele bunicii din partea mamei cânta la biserică. Din păcate nimeni din familie nu a avut vreun interes aparte către muzica clasică.
Marina Almășan : – Lasă ca i-ai răzbunat tu pe toți! 😄 Totuși, cine te-a încurajat pe această linie?
Vlad Alexandru Robu : – Prima persoană care m-a încurajat să urmez acest drum a fost educatoarea de la grădiniță. A văzut în mine aplecarea spre muzică și a încercat mereu să mă pună în lumina reflectoarelor. Tot ea mi-a sfătuit părinții să mă dea la Liceul de Muzică “George Enescu”.
Marina Almășan : – Dacă va citi cartea mea, se va bucura că ai pomenit-o. Evidențiază, te rog, principalele repere ale parcursului tău profesional, până la momentul “Danemarca”.
Vlad Alexandru Robu : – După cum am menționat deja, primul contact cu muzica a fost la grădiniță, deoarece educatoarea noastră era foarte pasionată și cânta în corul Song. Organiza mereu serbări unde punea accent pe muzică. Tot acolo am luat primul contact cu pianul, deoarece aveam unul în sala unde desfășuram activitățile.
La vârsta de 4 ani și jumătate am început să iau lecții de pian în particular. Când am împlinit 7 ani am fost acceptat la Liceul de Muzică “George Enescu”. Am studiat mai întâi pian ca și instrument principal, iar începând cu clasa a 11-a canto. La vârsta de 10 ani am început colaborarea cu Disney România unde am dublat voci pentru diverse seriale de desene animate pana la terminarea liceului.
Imediat după ce m-am mutat la canto, printr-o întâmplare (eu mergând să o ajut,de fapt, pe fiica colegei
profesoarei mele de canto cu un duet), am câștigat castingul pentru rolul lui Romeo din Musicalul Romeo și Julieta la Teatrul Național de Operetă și Musical “Ion Dacian”. Din păcate nu am ajuns să fac niciun spectacol, însă faptul că am fost cover pentru acest rol la vârsta de doar 16 ani și am lucrat timp de 3 luni într-un teatru profesionist, a fost o mare șansă pentru mine. Așa am ajuns să fac primele turnee în Italia cu o companie de animație care organiza spectacole pentru turiști în diferite resorturi cu cântăreți și balerini profesioniști. In anul 2011, am cântat în premiera spectacolului Rebecca, în rolul lui Ben. Am fost ales în prima distribuție iar spectacolul s-a bucurat de un mare succes.
Marina Almășan : – Ce “vânt” te-a adus în Danemarca? Și, mai ales, cum ai fost primit?
Vlad Alexandru Robu : – Mi-am dorit să studiez în străinătate pentru a avea parte de mai multe oportunități. Tatăl meu s-a stabilit în Suedia când eu aveam 14 ani așa că m-am gândit să caut un conservator mai aproape de el. În vara dinaintea clasei a 12-a am contactat șefa departamentului vocal al Academiei Regale de Muzică de la Copenhaga, care mi-a dat contactul șefei de catedră. Am mers și am făcut o lecție cu dumneaei. A fost foarte încântată de vocea mea și m-a încurajat să aplic neapărat pentru examenul de admitere din iarnă.
Am fost foarte bine primit la începutul studiilor. Profesorii de la facultate erau foarte relaxați și primitori. Au fost și momente în care am fost discriminat pentru că eram străin, însă cred ca este normal, deoarece danezii pot fi foarte naționaliști. În anul meu la canto erau 4 colegi danezi, 4 suedezi și eu.
Marina Almășan : – Oho, deci ai avut de luptat, Vlad! Vorbește-ne despre Danemarca, despre lucrurile care te-au marcat de la bun început.
Vlad Alexandru Robu : – Faptul că le spuneam profesorilor pe nume și fără a folosi pronumele de politețe sau termenul de Maestru. Facilitățile de la conservator. Sistemul de rezervare al sălilor online, biblioteca, sălile de studiu. În prima perioadă nu aveam foarte mult timp să mă plimb și mi-am dedicat atenția în întregime studiului.
Orașul, care este foarte frumos, l-am descoperit în timp. Infrastructura acestuia este nemaipomenită. Se poate ajunge cu bicicleta aproape oriunde. Metroul este electric, merge fără șofer deci circula toată noaptea. Sistemul social, de sanatate, educational, este iarăși impecabil, totul este digitalizat și aproape că nu există birocrație. În Danemarca am învățat despre reciclare și mediu.
Marina Almășan : – Pare o țară fabuloasă! Abia aștept s-o cunosc în amanunt, iar astfel de detalii ma ajută foarte mult! Dar să ne întoarcem la tine. Configurează, te rog, un Top 5 al succeselor tale profesionale pe tărâm danez.
Vlad Alexandru Robu : – Primul succes îl reprezintă, bineînțeles, faptul că am fost acceptat să studiez la Academia Regală de Muzică de la Copenhaga, printr-un proces destul de selectiv la momentul respectiv. M-am numărat printre primii elevi care nu provenea dintr-o țară Scandinavă. Acum lucrurile s-au schimbat, academia având studenți din toată lumea.
Următorul succes a fost desigur momentul când am absolvit această instituție de unde am o diplomă de Licență 
în muzică și una de Master pe specializare canto clasic, cu modul de pedagogie.
Am invatat limba daneza intr-un timp relativ scurt.
Mă aflu printre cei mai cautati profesori de pian de pe platforma de lecții de muzică pentru care lucrez. Din 2017, de cand am început să predau, am avut peste 150 de elevi care au învățat să cânte la pian. De 2 ori pe an, organizez un recital de clasă cu cei mai buni elevi ai mei, care este de fiecare dată reușit.
Sunt, de asemenea, mândru de faptul că am luat examenul pentru obținerea cetățeniei daneze după 9 ani de așteptare și un proces foarte anevoios. Cred că fost cel mai greu examen pe care l-am susținut în viața mea.
Marina Almășan : – Cu o astfel de reclama, mai ca-mi vine și mie să mă inscriu la un curs de-al tău! Lăsând gluma la o parte, felicitări pentru toate aceste reușite! Care este cea mai frumoasă apreciere care a fost făcută la adresa ta?
Vlad Alexandru Robu : – Sylvester Levay a spus despre mine după ultima etapa a castingului pentru spectacolul Rebecca că sunt un geniu. Acest compliment m-a onorat, bineînțeles, deoarece aveam doar 19 ani atunci.
Marina Almășan : – Ce onoare, să iau interviu unui geniu!😇 Spune-mi, Vlad, car este rolul care ți-a adus cele mai mari satisfacții?
Vlad Alexandru Robu : – Primul meu rol, Ben, din Rebecca.
Marina Almășan : – Ai cumva și un idol?
Vlad Alexandru Robu : – Am mai mulți și s-au schimbat în timp odată cu gusturile. Ca să numesc doar unul aș spune José Cura deoarece el este ceea ce eu mi-am dorit dintotdeauna să fiu, adică un artist complet. El este cântăreț de talie internațională, dirijor și compozitor.
Marina Almășan : – Unde cânți în prezent? Vorbește-ne despre asta.
Vlad Alexandru Robu : – Sunt liber profesionist, cânt la 2 biserici Skovlunde și Lyngby kirke și predau pian la o școală de muzică privată.
Marina Almășan : – Definește-te, in 3 cuvinte
Vlad Alexandru Robu : – Spontan, amuzant și harnic.
Marina Almășan : – Hai să adâncim puțin! Vorbește-ne despre tine, cel din spatele artistului: ce fel de om ești, 
ce-ți place, ce-ți displace, în ce crezi, cine-ti sunt prietenii, cum îi alegi, ce hobby-uri ai, cum îți petreci timpul liber.
Vlad Alexandru Robu : – Sunt un om simplu, foarte sensibil și de cele mai multe ori timid. Îmi place foarte mult tot ce ține de starea de bine. Până să înceapă pandemia, mă reapucasem de polo pe apă, care mă făcea foarte fericit în copilărie, dar am renunțat. Acum doar înot, pentru ca îmi place apa foarte tare. Sunt gurmand, ador cafeaua, îmi place enorm de mult să călătoresc și sunt pasionat de limbile străine. Prietenii sunt puțini și buni. De obicei aleg să mă înconjor de oameni de calitate care au aceleași interese și pasiuni. Timpul liber aleg să îl petrec cu prietenii, familia, citind, uitându-mă la seriale sau plimbându-mă. Ce-mi displace este că sunt nevoit să lucrez mai mult decat să studiez și să mă concentrez pe cariera mea.
Marina Almășan : – Vorbește-ne puțin și despre familia ta.
Vlad Alexandru Robu : – Nu am o familie mare. Părinții mei au divorțat când eu eram foarte mic și s-au recăsătorit. Am o soră care locuiește în Irlanda și are 2 băieți minunați. Am și un frate, pe care însă nu l-am cunoscut niciodată. Sunt în relații foarte bune cu familia mea..
Marina Almășan : – Mai face parte România din planurile tale de viitor?
Vlad Alexandru Robu : – Da, categoric. Eu am fost întotdeauna foarte atașat de România și am suferit foarte mult pentru că a trebuit să plec. Îmi doresc ca într-o buna zi sa mă pot întoarce în România. În perioada pandemiei am lansat împreună cu prietena mea cea mai bună, Ingrid Alexandra Șulț platforma pentru lecții de muzică dodiez.ro – prima școală hibrid din România. Ne dorim ca platforma DODIEZ să fie un instrument pentru cei care vor să experimenteze bucuria de a face muzică și pentru cei care simt nevoia de un spațiu actualizat și adaptat vremurilor.
Marina Almășan : – Care ți-este cea mai mare dorință?
Vlad Alexandru Robu : – Ca muzica sa facă mereu parte din viața mea.
Marina Almășan : – Vorbește-ne puțin despre Danemarca, din perspectiva ta.
Vlad Alexandru Robu : – Danemarca este o țara foarte civilizată, dezvoltată și cu un nivel de trai foarte înalt. Se află în top în ceea ce privește educația, sistemul de sănătate, respectarea drepturilor omului. De-a lungul anilor mi-a oferit foarte multe beneficii.
Totul este foarte hyggeligt (cozy). Copenhaga este un oraș foarte frumos care stă foarte bine la capitolul patiserii, de care profit cu mare bucurie aproape în fiecare dimineață.
Marina Almășan : – Pentru că urmează să pornesc și eu, în curând, spre Danemarca, această ultima remarcă a ta pe mine una mă cam îngrijorează!…😂😂😂 În final, îți mulțumesc pentru interviu și te rog să ne oferi un link, în care să te admirăm cântând, ca un soi de dedicație pentru cititorii noștri!
Vlad Alexandru Robu : – Desigur, cu mare plăcere, iată :
Comentează