Simona Țăranu este una dintre cele mai apreciate prezentatoare de știri din România. Aceasta 
prezintă știrile sportive la Digi 24. Pe lângă acestea, este și o persoană dragă sufletului meu. A devenit un model pentru mine și simt că am multe de învățat de la dumneaei. Mi-a povestit despre unele dintre experiențele sale, mi-a oferit sfaturi și m-a făcut să înțeleg că merită să lupți pentru orice vis. A răspuns la întrebări cu o eleganță deosebită, cu sinceritate și cu o apreciere față de meseria pe care o practică, ce se poate observa și admira.
Miruna Dascălu: – De cele mai multe ori, în drumul spre succes se găsesc și câteva obstacole. Cât de greu a fost să ajungeți în poziția actuală?
Simona Țăranu: – În încercarea de a-mi aminti diferite piedici de la începuturile carierei mele în televiziune, realizez că am avut un drum oarecum firesc. Nu am întâmpinat dificultăți ieșite din comun și nici nu am fost genul de angajat dat afară pe ușă, dar care intră pe geam.
Am absolvit Facultatea de Regie Film și Televiziune, însă nu am activat în acest domeniu deoarece încă din anul trei de facultate m-am alăturat echipei Digi24. Am muncit foarte mult, am sacrificat momente prețioase cu familia, timpul liber petrecut cu prietenii, concentrându-mă doar pe carieră. Trustul DIGI este un etalon de profesionalism și am simțit că merită deplina mea dedicare și implicare. Totul a fost spre binele meu, am avut parte de multe provocări, dar nu am sărit nicio etapă în evoluția mea. Consider că doar în acest mod îți poți clădi și consolida încrederea și stima de sine. Datorez totul echipei DIGI, aici este locul unde m-am format și am devenit un nume în această industrie. Pentru că sunt o fire care nu se mulțumește niciodată cu puțin, am urmat cursuri de dicție, m-am “șlefuit” și perfecționat ca om de televiziune prin multă muncă, prin deschiderea de a asculta și învăța de la colegii mei, de “a fura” meserie.Fug de superficialitate și aleg să investesc permanent în mine pentru a evita, astfel, o plafonare ce ar putea să îmi încetinească parcursul profesional. Televiziunea este o lume dură, nu una idilică, în care curge lapte și miere, de aceea, reușesc să se afirme doar cei care muncesc, care “trec” sticla și își pun amprenta printr-un stil personal aparte. Trebuie să te diferențiezi ca să se remarce autenticitatea și contribuția ta.
M.D. : – Care a fost momentul când ați realizat că această meserie este potrivită pentru dumneavoastră?
S.Ț. : – În perioada facultății, am conștientizat că această profesie ar fi la îndemână pentru a ușura sacrificiul financiar al părinților mei. Visam să devin prezentatoare, dar nu știam dacă sunt talentată, dacă mă voi descurca în această ipostază, fiind conștientă că aveam un drum lung de parcurs. Totodată, sfaturile părinților mei îmi conturau atunci o realitate pe care nici astăzi nu o contest: televiziunea reprezintă un mediu greu de pătruns și, cum nu aveam nicio relație în această lume, era foarte greu de imaginat că o tânără venită din provincie va ajunge prezentatoare TV și colegă cu jurnaliști de mare calibru. Însă, în facultate, profesorii ne încurajau să nu așteptăm până la finalizarea studiilor, ci să căutăm să intrăm în sistem, implicându-ne în diverse proiecte de televiziune, fie pe platourile de filmare a unui serial, fie în echipa unei producții TV. Munca într-o echipă cu experiență cântărește enorm în formarea unui om de televiziune. Practica este esențială, nu poți cunoaște și înțelege acest domeniu doar din cărți. Pentru că acest proces de învățare necesită timp, ideal ar fi să poți îmbina teoria cu munca în echipă. E o lume aparte, cu multe emoții, cu activitate sub presiune, momente tensionate și, până nu le trăiești, este dificil să înțelegi dacă ești persoana potrivită acestui rol.
Am intrat în echipa Digi24 înaintea lansării postului TV și, la îndemnul unui director de la vremea respectivă, am dat o probă și pentru postul de prezentatoare. Am încercat, fără emoții, să fiu “eu”, să transmit informația cât mai natural și astfel, am ajuns să prezint știrile sportive în loc să fac parte din echipa de montaj, unde sperasem, inițial, să mă angajez.
M.D. : – Au existat clipe în care știrile pe câte le-ați prezentat v-au stricat dispoziția sau v-au întristat?
S.Ț. : – Sunt multe evenimente nefericite care te ‘încarcă” pe parcursul prezentării știrilor. Pentru sănătatea emoțională, uneori încerc să prezint subiectele de acest fel într-un mod mecanic, detașat, fără implicare afectivă. Știrea nu trebuie cosmetizată și, în calitate de prezentator de știri, reprezinți interfața cu publicul, persoana care aduce noutățile. Acest fapt implică din partea ta, ca jurnalist, o anumită detașare, de aceea nu trebuie să te lași influențat sau afectat de veștile care sosesc în redacție.Sunt tehnici care se învață în televiziune pentru a nu fi copleșit de emoții. Tot la acest capitol, aș include și imparțialitatea sportivă. În prezentare, nu favorizezi nicio echipă, nu îți exprimi opinia, nu găsești scuze, nu influențezi audiența și nu îți susții preferații. Prin obiectivitate și imparțialitate, le permitem telespectatorilor să tragă singuri concluziile cuvenite. Nu pot ignora știrile cu mare încărcătură emoțională, însă pentru a nu mă lasă afectată de materialele difuzate la TV, atunci când prezint, evit să le urmăresc. Am trăit momente când am intrat în direct cu lacrimi în ochi și eram îngrijorată că îmi va tremura vocea pe intro. Atunci când simt că pierd controlul, îmi schimb imediat gândul și zâmbesc pentru a-mi păcăli mintea și a mă detașa.
M.D. : – Aveți un vis la care ați renunțat?
S.Ț. : – Niciodată nu voi înceta să visez. Aparent, îmi construiesc o lume imaginară, dar sunt convinsă că toate gândurile proiectate în univers prind contur doar în armonie cu divinitatea și în condițiile în care ne străduim să le îndeplinim. Pentru mine, televiziunea a fost un vis îndepărtat, greu de atins și, totuși, iată-mă aici! Îmi spun mereu: dacă o fată modestă din provincie, ca mine, a reușit fără intervenții, fără relații, cu siguranță, poate izbuti oricine își dorește acest lucru cu adevărat. Am muncit și am avut șansa de a face parte dintr-o echipă care a crezut în mine. Nu m-am lăsat doborâtă la prima observație, la primul reproș, ci am încercat, prin muncă, să evoluez și să mă perfecționez. Voi fi mereu o idealistă, deși sunt conștientă că niciun vis nu poate deveni realitate, fără un fundament solid. Încă de pe vremea când eram acasă, la Piatra Neamț, îmi doream ca după terminarea facultății să activez într-un job la care să mă duc cu drag, fără rutină, fără să simt că lucrez și care să îmi permită să călătoresc.
Ambiția mea a fost de a-mi depăși condiția și de a răsplăti, prin reușita mea, efortul familiei, făcând-o mândră de mine. Poate că niciodată nu e de ajuns, dar cred că mă aflu pe calea cea bună.
M.D. : – După ani de experiență în televiziune, mai există momente în care aveți emoții?
S.Ț. :- Da! Și tare mă bucur că există! Asta înseamnă că nu s-a instalat rutina care plafonează totul în jur. Sunt momente tensionate, mai ales atunci când apar evenimente neprevăzute (violențe în tribune, scandări, meciuri întrerupte) care aduc modificări programului obișnuit. Echipa are un scop comun și se lucrează contra cronometru: trebuie fii primul care livrează informația, o informație verificată și necosmetizată.
Mă confrunt cu emoții și atunci când realizez un interviu, pentru că fiecare interlocutor are un fel aparte, o poveste de împărtășit, iar calitatea unui jurnalist rezidă în eleganța și maniera cu care obține informațiile. Nu îmi place să pun accent pe cantitate, ci pe calitatea dezvăluirilor și a timpului petrecut alături de invitat. Consider că aceste detalii se simt și dincolo de micul ecran.
Chiar cred că mi-am ales bine idolii, atât de la care să învăț câte ceva pentru reușita pe plan profesional, cât și pentru viața de zi cu zi. Fiind la început de drum, ascult, privesc, încerc, mă informez pentru a ajunge unde îmi doresc. Având șansa să discut cu doamna Simona Țăranu, mi-am permis să îi cer și un sfat, care mă va ajuta cu siguranță.
M.D. : – Este o onoare să vorbesc cu dumneavoastră. Sunteți un model pentru mine și sper că voi ajunge și eu în televiziune, făcându-mi meseria cu plăcere. Aveți un sfat pentru mine? Îl voi urma pe tot parcursul carierei mele.
S.Ț. :- Cuvintele tale mă onorează și vin ca o certitudine că sunt pe drumul corect.
Îți confirm ce m-a ajutat pe mine: dicția, munca în echipa de televiziune, pulsul redacției, exercițiile în fața camerei de filmat. Te sfătuiesc să “furi” meserie de la cei pe care îi admiri, de la cei cu care lucrezi, dar, în același timp, să îți construiești propriul stil.
Încearcă să fii autentică și să nu te transformi într-un personaj, pentru că telespectatorul simte. Transmite firesc totul, ca și când ai avea în fața ta o persoană, nu o cameră de luat vederi.
Școala de Televiziune ajută mult în modelarea ta ca jurnalist, punând accent pe practică, astfel încât multitudinea de informații primite să nu îți creeze un blocaj în fața camerei de filmat.
Ritmul redacției este diferit, uneori se lucrează sub presiune, iar evenimentele nu au zile libere. Abia după ce ajungi într-o echipă de televiziune, vei învăța cu adevărat ce informație merită să devină știre, cum se construiește aceasta și felul în care o transmitem cu obiectivitate.
Este o onoare pentru mine să știu că am avut șansa să realizez un interviu cu doamna Simona Țăranu și sunt recunoscătoare pentru bunătatea, sinceritatea și timpul pe care mi le-a acordat.
îi mulțumesc și…sper ca în curând să fim colege de televiziune. 🙂
Comentează