Am iubit fiinta feminina de cand ma stiu.
La Gradinita fugeam dupa fete pe holul retezat in unghi drept, si acolo, la coltul cu dulapioare insemnate cu profiluri de animale decupate din cartile de povesti, pierzandu-ma in sortuletul azuriu cu fundita rosie la gat, invatam sarutul, lectia cea mai draga.
M-am indragostit de Doamna Educatoare, o stagiara pe atunci, si am respectat-o pe Doamna Directoare, exigenta si inteleapta.
Caminul avea cu program prelungit, mai ajungeam seara acasa, copilaria mea era data cu norma intreaga.
Mi-am dat seama ca nu-i de gluma si ca doar iubirea ma poate scapa de povara penitentei unei educatii fara sfarsit.
Cand ne-am fotografiat imbracati in printese si printi, cu stelute aurii lipite pe cizme gumate, am inteles ca basmul tine atat timp cat crezi in el, si m-am plasat inertial langa fata care imi era cea mai draga.
La Scoala Generala mi-am ales o iubita cu care nu fusesem la Gradinita ca sa nu aiba ce sa-mi reproseze.
In fiecare duminica o scoteam la film.
Organizam totul in gangul cu afise de cinema, ce separa blocul ei de al meu, paturile noastre, in fond.
Am gasit-o odata in iatacul ei, deruland diapozitive.
Nu am mai mers la film, nu am mai cumparat bilete.
Am ramas de la matineu pana spre seara.
Fara seminte, fara rasete, injuraturi si fluieraturi din sala.
Pustoaica aristocrata ma cizela.
Cu sau fara voia ei.
Doar cu diafilme…
La Liceu am abandonat-o pe o mie de iubiri trecatoare si pe una trainica pe care o gasisem intr-o banca, in spate, era destul sa intorc capul, spre a-i zari tocurile inalte, ciorapul fin, arhitecturizat geometric pe gambe si pe genunchi pana la permisa decupare a sarafanului peste coapse.
Am fost cu ea la un singur spectacol de varietati, pe urma ne-am separat, ea nu a intuit iubirea mea, eu doream sa epatez asteptatea ei cu donjuanismul meu.
Facultatea – recunoasterea nationala a ambitiilor mele provinciale.
Mai multe iubiri decat examene.
Mi-am ales Medicina, studiu lung si intortocheat, sa-mi ajunga intru cunoastere…
Si pe langa cele din carte, toate cele din afara.
Am fost poet si romancier, am iubit muze si le-am dedicat opere.
Ele m-au facut scriitor.
Fara iubiri adevarate as fi fost un contopist.
Dragele mele, maritate sau nu, divortate sau in curs, nu credeti in barbatii care va aduc flori, ci in cei care le cultiva pentru voi si va invita sa va primeniti in lanul inflorit, nu ascultati cuvinte magulitoare, ele apartin dictionarelor, dar daca simtiti o mangaiere catifelata la ureche, nu puneti mana, lasati zefirul cantarilor sa va adulmece fiinta si dansati in perena lui fecunditate…
Cosmin-Stefan Georgescu
8 Martie 2023
Franta
Comentează