Taxele, bătaia de cap a românilor

De câteva săptămâni mă tot plimb prin instanțele din provincie și constat cu stupoare, nu de acum, dar parcă totul a luat-o razna rău în ultimul timp, că fiecare instanță are regulile ei, mai ales în ceea ce privește copierea dosarelor, achitarea taxelor de timbru, a taxelor de copiat etc. În orice caz, se adoptă hotărâri în fiecare instanță, ca în România, fără să se gândească cineva și la consecințe. Dacă pe mine mă ia durerea de cap, mă întreb ce fac ceilalți oameni, așa-numiții justițiabili, adică dumneavoastră, cei care nu aveți pregătire juridică, dar aveți nevoie de justiție?

Săptămâna trecută am avut câteva dosare la Judecătoria Buftea. Evident că am avut nevoie să studiez un dosar și să solicit copierea lui integral. Am completat cererea de studiu și copiere dosar. Întrebarea grefierei a răsunat strident în urechea mea:
” – Dar taxă de timbru ați achitat?”
– Să achit taxă de timbru pentru copii xerox? Nu le vreau conform cu originalul, sunt copii normale după dosar, achit contravaloarea xeroxului.
– Nu doamnă avocat, achitați câte 0,20 lei pentru fiecare pagină pe care doriți să o copiați, în afară de xerox!
– Adică plătesc taxă de timbru pentru ce? Pentru că se ating filele dosarului?
– Vai, credeam că știți, este o hotărâre a conducerii Judecătoriei sau a CSM-ului. Pentru orice copii doriți din dosar, plătiți la poștă prin mandat poștal sau la Trezoreria unde domiciliați, taxă de timbru.
– Și eu de unde să știu câte file are un dosar?
– Aaaaa, păi, veniți aici, faceți cerere, eu vă duc dosarul la xerox, lăsați fetelor un avans și apoi vă duceți în centru, în Buftea, la poștă și achitați taxa de timbru. Apoi vă întoarceți, faceți dovada achitării taxei de timbru, o lăsați la dosar și apoi plătiți xeroxul.”

Stau și mă întreb, în afară că oamenii sunt jecmăniți la propriu de taxe de timbru, taxe de xerox, taxe de tot felul, inventate și parainventate, chiar nu se gândește nimeni cum se aplică aceste hotărâri menite să mai aducă niște bani la bugetul justiției și al statului? Cum poți să adopți asemenea hotărâri fără să te gândești că punerea lor în practică constituie o adevărată bătaie de joc la adresa oamenilor? Oare de ce
judecătorii care iau aceste decizii, nu încearcă să vadă mai întâi ce înseamnă aplicarea acestor hotărâri? Poate dacă am condiționa intrarea în magistratură de practica profesiei de avocat sau consilier juridic minim 10 ani, am avea mai mulți magistrați cu o vedere de ansamblu a practicii reale a acestor meserii, ar știi ce înseamnă să adresezi o cerere la o instituție publică, la poliție, cum este să te plimbi să plătești taxe de timbru și de xerox etc și mai ales cum este să nu-ți răspundă nicio autoritate la interpelări, cum este să stai ore în șir la cozi, să fii jignit, înjurat, împins și apoi să mai și scoți bani să plătești tot felul de taxe care împovărează oamenii.
Haideți să vă spun cât mi-a luat mie, având mașină, să plătesc această taxă. Pe acea ploaie cumplită, am însoțit grefiera, apărând-o cu umbrela mea, dar mai ales dosarul care risca să se facă ferfeniță în ploaie, până la xeroxul din curtea judecătoriei, curte plină de gropi și noroi. Am achitat un avans, apoi m-am dus în parcare, am achitat taxa de parcare și am plecat în centru. Acolo 20 de minute am căutat un loc de parcare. La 500 de metri de Poștă am găsit un loc de parcare, ploaia nu mai era așa de violentă, dar tot cu umbrela după mine. La poștă, coadă. Am așteptat. Am ajuns într-un final la ghișeu, iar întrebarea mi-a răsunat și mai cumplit în ureche: ”Da, mandat ați completat? Păi de ce îmi trebuie mandat, pentru sectorul 2 se plătește direct la poștă. Aaaa nu, poate în București, în Buftea numai pentru sectorul 3 se plătește la poștă, în rest, luați și completați un mandat poștal. Aveți model aici.”. M-am depărtat de coada care se tot lungea. M-am dus să completez mandatul. Modelul nu era pentru taxa de timbru, era pentru pașaport. Nu-i nimic, i-am cerut contul, cică tot eu eram de vină că nu știam contul. M-am rățoit la doamna de la ghișeu și i-am spus să-și măsoare cuvintele. Și le-a măsurat….cu privirea, bodogănind. Coada era pentru același lucru, oameni terminați, uzi până la piele, ca să copieze 3 file. Eu măcar aveam vreo 80, adică 16 lei. Într-un final, am terminat de completat mandatul. M-am așezat la coadă, altfel mă luau la bătaie justițiabilii, uzi leoarcă. Am evitat un alt război. Am ajuns la ghișeu. Doamnei nu i-a plăcut că am scris îngroșat suma, așa că enervată, că doar nu eram în stare să completez un mandat poștal, în condițiile în care în vreo 40 de minute se termina programul la arhivă, a început să completeze un altul. Nu eram singura, cam toți cei de acolo au trebuit să-și modifice mandatul, așa că nu m-am considerat atât de tâmpită pe cât considera doamna, și am plătit cei 16 lei plus taxa de mandat, încă vreo 5 lei. Păi ce credeați, că e gratis? Plătești taxe peste taxe, important e să meargă alegerile. Avem nevoie de bani la buget, luăm de unde apucăm. Într-un final, am ieșit victorioasă din incinta Poștei. Fuga în pas alergător la mașină, am evitat să mă stropească vreo 3 vitezomani, și am început să o iau pe străduțele Buftei, până am ajuns cu 15 minute înainte să se închidă la arhivă. ”Aaaa, păi lăsați taxa la dosar la xerox, că îl luăm mai târziu.” Înjurând în minte, dar păstrându-mi nota aparent civilizată, că doar sunt doamna avocat, m-am deplasat prin noroi la xerox. Am mai scos și acolo vreo 30 și ceva de lei și uite cum am plătit dublu pentru un dosar amărât. Cât a durat tevatura? 2 ore. Stau și mă întreb domnilor magistrați, ce fac oamenii aceia obișnuiți care nu au răbdare, nici timp, nici mașină, nici umbrelă, unii nici nu știu să scrie? Nu era mai normal să existe un pic mai mult respect față de oameni și, dacă tot adoptați astfel de hotărâri prin care mai aplicați un bir asupra oamenilor, să le luați banii în mod civilizat? Nu era mai bine ca înainte de adoptare să vă gândiți cum vor plăti oamenii foile destinate copierii, când nici nu știu câte file au de copiat? Nu era mai bine să fim și noi respectați și să ne prefacem că suntem într-o țară cât de cât civilizată și să înființați un birou poștal în incinta judecătoriei, sau să găsiți altă metodă de încasare a acestei taxe fără să ne puneți pe drumuri? Pentru mine 2 ore înseamnă enorm, în 2 ore citesc, mă documentez, studiez un dosar, scriu, sau poate aleg să stau cu copiii mei, care nu mă mai văd decât noaptea când ajung acasă după ce sunt alergată, bezmetic prin oraș, într-o țară în care respectul față de om nu există.
Din păcate acest caz nu este singular, din contră. Dar nu mă lasă spațiul să vă povestesc, însă săptămânile următoare am să vă mai spun povești din Țara Lipsei de Respect și Țara Bătăii de Joc.
Până data viitoare, gândiți profund, înainte de a acționa!