Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 10 : Spune-mi ce suvenir îmi dăruiești, ca să-ți spun cine ești!

Foto: Elena Cristescu

Știți în ce constă miracolul călătoriei? Că, de foarte multe ori, ajungi să descoperi ceea ce nu te asteptai și nici măcar nu era în plan. Orașele lumii gem de surprize; nu toate atracțiile turistice sunt promvate corespunzător. Unele par a fi prea mărunte și tocmai ele îți pot oferi bucurii neașteptate. La fel de bine, cum am avut de a face și cu “mult zgomot pentru nimic”: locuri cărora li s-a făcut o reclamă deșănțată și care, în realitate, au fost un fâs! Până la urmă, totul se reduce la bani si la interesele cuiva.
Mi se întâmpla așa, de fiecare dată când călătoresc : îmi fac de acasă un program bine pus la punct, documentat până la cel mai intim detaliu. Pentru asta călăresc copios internetul, răscolesc ghidurile turistice, îi trag de limbă pe cei ce au apucat să vadă locurile respective inaintea mea sau chiar descopăr ( orintr-o altă laborioasă investigație) romani trăitori prin colțurile de lume respective si…le iau un interviu online, pentru revista femeide10.ro, neuitând să-i întreb și ceea ce mă interesează cel mai mult : tips-uri, legate de ceea ce nu va trebui să ratez, când voi ajunge prin orașele lor. Rezultă, în final, un program beton, pentru care stiu că m-ar invidia orice agenție de turism respectabilă. După care mă dau peste cap să respect programul, orice-ar fi! Fie ploaie, fie vânt, eu am de bifat cele câteva obiective zilnice și nu-mi poate sta nimic în cale ( vai de săracii mei companioni, care trebuie să facă față acest regim draconic, impus de mine călătoriei noastre).
Însă sarea și piperul aventurilor mele prin lume constă tocmai în ceea ce descopăr, neprogramat. Flexibilitatea face parte din ADN-ul meu : programul inițial poate fi ajustat “din mers”, dar asta numai dacă-n drum îmi va ieși ceva cu adevărat “de neratat”, ceva inedit, ceva ce știu că-mi va gandila imaginația și-mi va stârni idei pentru scriiturile mele.
Bunăoară, în ziua în care am colindat, împreună cu Elena, Gamla Stan, alias Orașul Vechi, am ajuns în Piața Stortorget – cea care adăpostește Muzeul Nobel. Desigur că atenția tuturor era focusată pe celebra atracție turistică, dedicată laureaților premiilor pe care suedezul Alfred Nobel le-a pus la cale, prin testamentul său. Și nu numai pe ea, ci si pe nu mai puțin faimoasele căsuțe de primprejur, cele vesel colorate și care marchează, precum un logo, toate ilustratele turistice și suvenirurile legate de Capitala Suediei. Așa se face că micuțul muzeu de la parterul uneia dintre coloratele clădiri trecea aproape neobservat, deși fațada sa veselă ar fi trebuit să atragă atenția oricărui trecător, cât de cât atent pe unde merge. Iar din ultima categorie facem parte și noi, eu și Elena. Prin urmare….noua nu ne-a scăpat Muzeul Căluților de lemn. Și , cu riscul de a ne da graficul peste cap, l-am rugat pe Alfred Nobel să ne aștepte puțin și am fugit să dăm o raita prin herghelia frumos colorată a caluților de lemn din prezent si din secolelor trecute.

….Sau, bunăoară ieri, când încercam să descoperim, cu ajutorul Google Maps, Muzeul Dansului ( o să vă vorbesc cât de curând despre el), am dat nas în nas cu un alt astfel de Muzeu, mult prea puțin promovat : cel al Suvenirurilor. Desi nici pe clădire, nici pe spațiile sale interioare n-ai fi fost tentat să dai nici doi bani ( sau , mă rog, doua coroane suedeze!) , Muzeul Suvenirurilor a fost, pentru noi, una dintre cele mai inedite “abateri de la program” ale calatoriei noastre. Și o să vă povestesc mai jos, de ce.

….Nu sunt numai fană a călătoriilor, dar și o obsedată a suvenirurilor. Îmi place să mă ciocnesc, prin casă, de obiecte care să-mi amintească de cele mai frumoase locuri pe care le-am vizitat dar îmi place și să le aduc celor dragi câte un cadou, care să ateste faptul că, la un moment dat, aflandu-mă într-un oricât de îndepărtat colț de lume, m-am gândit la ei. Să nu uităm că termenul de “suvenir” vine de franțuzescul “souvenir”, adica “amintire” – aceasta fiind și principala menire a “suvenirurilor”.
Firește, suvenirurile pe care le cumpar pentru mine diferă de cele pe care le cumpăr celor dragi mie. Cumpărăturile făcute pentru mine trebuie să răscolească – tot în mine! – amintirile concrete ale locurilor vizitate, cum ar fi, de exemplu, miniaturi ale obiectivelor turistice pe care le-am lăsat în urma mea. Îmi dau perfect seama că, pentru cei din jur, acestea nu au nicio semnificație. Ce-ar trebui să-i spună fratelui meu, reproducerea la scară a vestitei corabii Vasa, în jurul căreia s-a construit muzeul Vasa din Stockholm? Neauzind niciodată de el, nici miniatura nu-i va spune niciodată nimic : încă un bibelou pe care se va asterne praful. Așa că lor, celor dragi, le aleg suveniruri practice, care să poarte însemnul țării vizitate, dar să le fie și folositoare la ceva : o pereche de șosete cu capete de reni, un tricoul cu trolli pe piept, un deschizător de sticle cu drapelul suedez înghesuit pe mâner, o mănușă de bucatărie cu harta Suediei pe ea, pixuri cu kipuri de vikingi. Nu, în niciun caz magneți de frigider : si aceia au o încarcătură emoțională doar pentru cel ce s-a aflat în locul de origine al magnetului respectiv…
În Stockholm, magazinele de suveniruri sunt multe și extrem de aglomerate, sufocate de un curcubeu de obiecte de tot felul. Densitatea lor maximă ( a magazinelor) este în Orașul Vechi, dar și în celelalte zone profund turistice. Mai toate marile muzee au și ele, la intrare/ieșire, buticuri doldora de suveniruri. Preturile piperate descurajează însă cumpărarea lor. ( frate-frate, dar amintirea e pe bani! )
Și acum, după ce v-am facut această introducere, haideți să vizităm Muzeul suvenirurilor din Stockholm! Se pare că nu veți avea prea mari șanse pentru a-mi calca pe urme, pentru că muzeul este itinerant, așa că, până veți veni voi la Stockholm, cine știe încotro o va apuca muzeul nostru!
Muzeul suvenirurilor se află undeva, la subsolul Muzeului dansului, DanseMuseet. Ar putea trece, cu alte cuvinte, neobservat, dar nu și pentru noi, care descoperim chiar în stradă ( Drottninggatan – una comercială, plină de magazine, buticuri, restaurante și cafenele) , spanzurat de zidul exterior al clădirii Muzeului Dansului, un afiș care anunță muzeul itinerant. Ne oprim din drum, ne rugăm planurile să mai aștepte puțin și…coborâm la subsolul cladirii, unde, într-o incintă nu mai mare decât o sală de clasă, un suedez inventiv a adunat laolaltă mii de suveniruri , încercand să creioneze un istoric al acestora, dar să și radiografieze psihologia, atât a producătorilor de suveniruri, cât mai ales a celor ce le cumpară spre a le oferi.

Dacă în magazinele de suveniruri, patronii lor își aranjează marfa pe categorii de genul : tricouri, căni, magneți de frigider, șosete, deschizătoare de sticle, solnițe, mănuși de bucătărie etc, în muzeul nostru, autorul său – Lasse Aberg (actor, muzician, regizor, grafic designer, născut la 5 mai 1940) a grupat suvenirurile cu totul altfel. Pe alte categorii, de-a dreptul amuzante.
Și o să vi le prezint mai jos :

Categoria “Why?” ( “De ce?”) : se referă la acele ciudățenii care ne fac să ne întrebăm : de ce , oare, a trebuit să producă cineva un sombrero din ceramică, cu înscrisul “Oslo” pe el? Sau cui i-o fi venit ideea să creeze un iepuraș violet, pe care să scrie “Budapesta”, sau o ridiche cyclame, pe care să fie inscripționat “Londra”?!? Nebănuite sunt Căile Domnului și imaginația creatorilor de suveniruri!

Categoria “Globuri cu zăpadă”
Globurile cu zăpadă reprezintă o sursă inepuizabilă de idei. Sunt acele semi-globuri de fapt, care adăpostesc obiectivul turistic în miniatură, apoi un lichid care se presupune că este apă și o oarecare cantitate de zăpadă artificială, risipită pe jos. Prin agitarea globului, zapada se răzvrătește și creează , în interiorul (semi)globului, senzația unei ninsori puternice. În speță, a unui autentic kitsch.

Suvenirurile scabroase
În ultima vreme, suvenirurile scabroase au devenit aproape un fenomen global. Iar tările latine sunt lidere – cel puțin așa susțin gazdele muzeului. Ce-ați zice de un suvenir brazilian, care să reprezinte un medic în miniatura, care execută o examinare rectală?!? Sau un deschizător de sticle din Curacao, inspirat din Kamasutra?…

Celebritățile
Ce poate fi mai plăcut, în cariera ta, decât să devii tu însuți…un suvenir?!? Așa că marii actori și staruri muzicale au toate motivele să-și invidieze confrații ale căror chipuri au ajuns pe șorțurile-suvenir, pe cutiile de chibrituri, insigne, pixuri sau șosete!

Propaganda
Fostele țari comuniste au produs, pe bandă rulantă, orori care ulterior au devenit suveniruri de succes. Deși aici…ideea de suvenir = amintire nu prea se explică : majoritatea locuitorilor acestor țari dorind sa uite de vremurile “de tristă amintire”..

Suvenirurile “home-made”
Adică acelea ce par a fi facute de noi însine, cu stângăcie, din ceea ce găsim la-ndemână prin casă. Un soi de “artă naivă”, aș spune. Să dai banii pe așa ceva și să-l mai și oferi cuiva, înseamnă să nu-ți respecți nici banii, nici oamenii dragi!

Suvenirurile religioase
…sunt executate de oameni care “nu au niciun Dumnezeu”! Cum poți să gândești un suvenir care să-l reprezinte pe Iisus, jucand hochei?!?

Fără doar și poate, artistul Lasse Aberg este un mucalit! Meticulozitatea cu care a adunat suveniruri dintre cele mai diverse ( probabil și-a “ușurat” de ele toți prietenii, rudele, vecinii și colaboratorii!) a reușit să creeze, iată, unul dintre cele mai inedite mini-muzee din Stockholm.
….Știu că v-a placut muzeul nostru și că, cu această ocazie, ați conștientizat că…aveți și voi astfel de suveniruri pe acasă! Așa că…vă las în compania micuțelor “opere de artă”, adunate în subsolul modest al unei clădiri din centrul Stockholmului.