banner marshal garden
Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 9: Fotografiile care respiră odată cu noi. 

Foto: Elena Cristescu

Celebrul scriitor Emile Zola a rostit candva următoarele cuvinte : “Din punctul meu de vedere nu poti afirma că ai vazut un lucru până nu l-ai fotografiat”. La mine se verifica perfect acest lucru. Locuiesc pe un munte de fotografii, cu care mi-am marcat trecerea prin lume, dar și prin viață. Pasiunea mea pentru fotografie a început în anii

adolescenței cand, la 14 ani, am primit de la bunicul din partea mamei un cadou inedit ( la acea vreme!) : un aparat de fotografiat Smena 8 și, la pachet, o …să-i spunem instalație de developat fotografii alb-negru. Am deprins repede arta fotografiei – tatăl meu fiind un fotograf pasionat, care si-a exersat copios talentul pe mine , pe mama și pe fratele meu, umplând albume întregi de poze. Cu chiu cu vai, mai de prin cărți , mai de la unii și alții, am învățat să și developez fotografiile pe care le făceam. Îmi amenajasem un laborator foto în holișorul apartamentului nostru. Era singurul loc fără ferestre, în care puteam să-mi fabric liniștită pozele, plimbându-le prin castroanele cu revelator și fixator și uscându-le apoi în baie, lipite de faianță. Așa am produs și primii mei bani, tot la 14 ani, executand comenzile colegilor : veneam cu aparatul la școală, făceam poze la comandă, iar apoi, a doua zi, le aduceam colegilor rezultatul finit, așa stângaci cum era, fiind răsplătită cu 1 leu pe bucată, un măr sau o pungă cu Pufarin. 

Trecerea anilor nu a reușit să-mi înfrângă aplecarea către fotografie. Am renunțat la developat, însă am continuat să imortalizez cu aceeași poftă neostoită oameni și întâmplări din viața mea. Smena 8 a rămas să populeze fundul unui sertar cu amintiri, iar urmașii săi, ajungând până la atotputernicul iPhone,  m-au slujit cu devotament în toate calătoriile mele prin lume, procurându-mi o arhivă pentru care mulți ziariști din lumea asta m-ar invidia. Și pentru că fotografia m-a pasionat și fascinat din vremuri imemoriale 😁, una din primele vizite, făcute la Stockholm, a fost la vestitul Muzeu Fotografiska. Recomandarea mi-a venit de la însăși Ambasadoarea Suediei la București, la prima noastră întalnire, neuitând să-mi sugereze , la final, să mă opresc obligatoriu la Cafeneaua Muzeului, pentru a servi o cafea. Voi vedea eu de ce!… Îndemnul suna atât de misterios, încât Fotografiska a devenit unul din obiectivele mele prioritare..

Dar ce e cu această Fotografiska?

Este cel mai mare muzeu de fotografie din lume, construit pe malul mării, într-un fost depozit portuar care a fost  transformat de către inventivii suedezi,  intr-un spatiu de expozitii , în care expun deopotrivă artiști autohtoni și internaționali. 

….Lăsăm în urmă uriașele vapoare, acostate la mal și , ghidate de un șir lung de autocare turistice, ne apropiem de clădirea roșie, de pe frontispiciul căreia denumirea cu litere de-o șchioapă ne anunță că din nou am nimerit-o cu orientarea turistică. Ne facem selfie-ul de rigoare (despre bățul de selfie, respectiv “selfie-stick”- ul, v-am vorbit în cartea despre Coreea – țara sa de baștină) , încercand să încadrăm cât mai corect, astfel încât imaginea inghesuita in ecranul mobilului sa ne cuprinda si pe noi, și Muzeul, în fundal, ba chiar și bolovanul acesta uriaș, cu pretenții de operă de artă… De pe panoul afișat la intrare, aflăm exact ce expoziții vom vedea astăzi, la Fotografiska : citesc trei nume : Pentti Sammallahti, Alex Prager și Erik Johansson, plus o expoziție sub genericul “Nordic Life”, adică “Viața Nordului”.

Arătăm Stockholm Pass-ul și ni se eliberează biletele cu valoare “zero”, pe care le scanăm în zona  turnicheților. Acestia se rotesc cuminți , lăsându-ne să patrundem în universul fantastic al fotografiei. Am ajuns  asadar în multașteptata Fotografiska! 

   Muzeul suedez al fotografiei a fost inaugurat în anul 2010, în dorința de a crea o platformă generoasă și inovativa pentru fotografia de pretutindeni. Astfel, Fotografiska a devenit, în scurt timp, locul de rendez-vous al fotografilor lumii, dar și un spațiu în care poți vizita expoziții uluitoare, poți participa la concerte, piți mânca si bea, poți participa la cursuri de fotografie sau poți organiza diferite evenimente, într-un mediu mai mult decât creativ. Unii dintre cei mai mari fotografi ai lumii – și i-am numit aici pe LaChapelle, Leibovitz, Brandt, Newton, Corbijn, Mann și Serrano – au avut onoarea de a le fi organizate expoziții răsunatoare, la Fotografiska. 

25 de expoziții pe an organizează inimoasa echipă a Muzeului, pe suprafața celor 1800 de metri pătrați pe care ii deține chiar pe marginea apei.  Expozitiilor li se adaugă peste 700 de evenimente anuale de diferite facturi. Câți vizitatori calcă pragul Fotografiska într-un an? 500.000! Doi dintre ei…suntem chiar noi.

Spațiile expoziționale sunt luminate sumar, așa cum ne-am obisnuit cam în toate
lăcașurile suedeze. Nu ne mai miră nimic, cu atât mai puțin aici, unde întunericul e chiar binevenit, concurând la crearea unei atmosfere misterioase, de poveste, atât de “cool” pentru lumea de poveste a fotografiei alb-negru și color. Fotografiile sunt expuse pe pereți, cu bogate explicații aferente. Sunt prezentați autorii lor, iar în unele cazuri, lucrările au asociate scurte povestiri care descriu “culisele” fiecărui instantaneu în parte. 

Spicuiesc, din ele,notând  în agendă, timp în care Elena preia , de pe pereți, fotografii în propriul aparat de fotografiat. Unele dintre exponate sunt într-atât de spectaculoase, încât deși le admirăm, în liniște, pe cont propriu, nu rezistăm să nu schimbam între noi impresii, să ne bucurăm împreună de măiestria fotografilor.

 

 

 

Erik Johansson este primul. În sala ce i-a fost alocată, adevărate  povești fantastice se nasc pe pereții mângâiați de întuneric. Fotografiile lui, mai bine zis excelentele trucaje fotografice, împletesc realitatea cu ficțiunea. Sunt fotografiile în fața cărora secundele noastre s-au dilatat, fără să-mi dau seama. 


Iată, bunăoară, aceste lucrari cu tematică nocturnă se armonizează perfect cu coloana sonoră ce imbracă sala în care sunt expuse : greieri și cucuvele se aud spintecând noaptea din imagini, continuata de cea din sala de expoziție.



“The Nordic Life” – anunță panoul plasat la intrarea în sala urmatoare. Suntem în lumea Nordului și fotografiile adunate sub acest generic, prezintă viața la scară mică sau mare, deopotrivă. Autorii surprind imaginea panoramică, dar sunt atenți și la detalii. Timp de o săptămână, în luna mai, autorii au surprins zeci de mii de instantanee ce decupează felii de viață care, în mod normal, nu intră în vederile mass-media. Un juriu international a selectat cele mai bune lucrări. Au fost adunate și într-o carte, dar și în această expozitie. Rezultatul? Un pictorial unic având ca temă dragostea și generând o concluzie plină de adâncimi : lucrurile care ne unesc sunt mult mai multe decât cele care ne separă.



Bun venit acasă! – se intitulează expoziția în care pătrundem în continuare. Autoarea sa , Alex Prager este o  americancă sadea. S-a născut și a crescut la Los Angeles, așa că legatura sa cu Hollywoodul este de nezdruncinat. Iar dragostea pentru film este evidentă și fascinantă, răzbatând din fotografiile expuse.



Pentti Sammallahti. ….unul din numele acelea,  imposibil de pronunțat corect “din prima” ! Dar nu prin el iese în evidență fotograful finlandez, născut și crescut la Helsinki, ci prin talentul său pentru fotografie. Încă de la 11 ani, Pentti a început să studieze viața de zi cu zi a finlandezilor, iar la 21 de ani avea deja prima expoziție personală. Astăzi este cel mai important artist fotograf din Finlanda, opera sa influentându-i pe toți ceilalți fotografi scandinavi. Alb-negre sunt fotografiile lui Pentti, dar câtă poveste ascund!…



…Deși ne fixaserăm să alocăm o oră vizitării muzeului, călătoria noastră printre fotografiile alb-negru sau color a durat două. Le-am mai adăugat un răgaz fascinant, petrecut în fața unei cafele cu aromă exotică, servită pe buza unei ferestre cât un ecran de cinematograf și  care ne dezvăluia o fabuloasă fotografie în miscare : orașul Stockholm, scăldat de valuri.



Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden

 

 

Femei de 10 pe Facebook