Vântul primăverii ne poartă într-o călătorie exotică, pe meleaguri orientale, până la haremul Palatului Topkapî. Dușmanii sunt aproape; se ascund în umbrele palatului. Alianțele sunt fragile, la un pas să fie încălcate. În timp ce Kösem este atrasă în plasa de intrigi și conspirații de la curtea regală, sultanul Ahmed I luptă pentru inima tinerei sclave, care îi devine sfetnic, aliat și soție.
„M‑am sprijinit mai bine pe una dintre pernele confecţionate special din pânză indiană care îmi fusese pusă la spate. Punandu‑mi în poală narghileaua aflată jos, am tras de două ori din gustul, din mirosul, din siguranța insuflată de opiu, de parcă mă jurasem să nu ies din calea obiceiurilor dobândite în ultima vreme, după care am expirat cât am putut eu de lung. Fumul dulce ce mi‑a ieșit pe gură și pe nas mi‑a ars gâtlejul, făcandu‑mă să tușesc în batistă. Mahomed, văzând pata neagră apărută brusc pe batistă, s‑a așezat lângă mine îngrijorat:
— Eşti bolnavă.
Şi‑a plimbat mâna pe părul meu lung, împletit intr‑o singură cosiţă care era cu mult mai subţire decât înainte.
— Şi Dumnezeu ştie de ce, dar eşti mult mai frumoasă decât de obicei şi…”
Inocența sultanei se împleteşte cu impulsivitatea lui Ahmed I, care simte nevoia să o protejeze şi să o răsfeţe. Spre surprinderea lui, vârsta ei fragedă ascunde un caracter puternic şi o voinţă de fier, un foc pe care nu ştie întotdeauna să-l ţină sub control, un foc care ar putea simboliza sfârşitul copilăriei şi începutul unei noi dinastii.
„— Kösem, uită‑te la mine!
Ahmed continua să ţipe, dar eu nu‑mi mai puteam controla corpul. L‑am lovit cu piciorul peste nas și în câteva secunde faţa i s‑a umplut de sânge. Când m‑am lipit de buzele lui, el gemea.
— Te iubesc orice ar fi, iartă‑mă, iubito.
Sângele care‑i curgea din nas păta cearşafurile. În timp ce mirosul de paciuli ce cuprinsese odaia ne‑a învăluit trupurile, am întrebat cu teamă:
— Şi eu pe tine, şi eu pe tine… Dar este suficient? Mi‑e frică, mi‑e frică…
Sângele lui s‑a amestecat cu lacrimile mele.”
Demnă urmașă a sultanei Hürrem, Kösem devine, dintr-o sclavă grecoaică, pe nume Anastasia, una dintre sultanele cele mai puternice ale Imperiului Otoman, marea iubire a sultanului Ahmed I. Sultana Kösem rămâne un personaj fascinant, o femeie puternică, fiind una dintre figurile emblematice din perioada cunoscută în istoria Imperiului Otoman drept Sultanatul femeilor.
Despre autoare:
Născută la 1 decembrie 1993 la Ankara, Aslî Eke a început să scrie de la o vârstă fragedă. Este atrasă de filosofie, politică şi istoria otomană. Când a scris romanul, Aslî Eke avea 14 ani. Aceeași vârstă ca Anastasia, viitoarea sultană Kösem, când a fost adusă la Istanbul și închisă în harem.
Prima sursă de inspiraţie au reprezentat-o toate scrierile despre sultana Kösem care au ieşit din mâna scriitorului Reşad Ekrem Koçu. Chiar ea a recunoscut că, atunci când a început să scrie romanul, a folosit foarte mulţi termeni din limba otomană, pentru că fusese foarte impresionată de limbajul lui Koçu… Aslî povesteşte într-un asemenea mod, încât îţi dai seama că, în timp ce scria romanul, ea a și acumulat noi cunoștințe de istorie și civilizație, dar s-a și maturizat.
Comentează