banner marshal garden
Călătorii Timp liber

Suedia, mult mai aproape decât ne-o imaginăm. Episodul 3 : Locul în care miroase a creier ars…

Foto: Elena Cristescu

Quiz show, doamnelor si domnilor: Întrebați orice locuitor al Planetei care are ceva școală în spatele lui, dacă a auzit de premiile Nobel. Nu cred că va ridica cineva din umeri. Poate doar dacă vei adânci chestionarul și-l vei întreba și cine a fost acest Nobel. Dar să nu-i băgăm pe toți în aceeași oală! Unii chiar vor ști că Alfred Nobel  (1833 – 1896) a fost un cosmopolit ce a trait in Sankt Petersburg, Stockholm si Paris, care a cumulat mai multe poziții ( chimist, inginer, inventator și antreprenor, vorbitor a cinci limbi străine)  și care a rămas în istoria omenirii nu numai datorită dinamitei  pe care a avut inspirația s-o inventeze ( și care a rezolvat o serie intreagă de probleme ale omenirii, dar a și creat destule altele noi!) , ci mai ales prin celebrele premii ce-i poartă numele. Acestea  se oferă anual, în cadrul unor ceremonii pompoase,  celor mai reprezentative personalități ale planetei : acelor semeni ai noștri care , prin activitatea lor în diferite domenii, au reușit să împingă omenirea spre “înainte”. Măcar c-un bobârnac!

     Deși geniile n-ar trebui să moară niciodată, iată că, la un moment dat și genialul suedez Alfred Nobel a trecut la cele veșnice. În testamentul său însă, semnat la 27 noiembrie 1895 la Paris, Nobel a avut grijă să dispună ca o mare parte a averii sale ( numai 31 de milioane de SEK!)  să fie investită – “cu cap”, firește – dobanda obținută fiind distribuită anual, pământenilor de 10 plus! Și uite-așa au luat naștere faimoasele premii Nobel, care, in faza lor primară – cea prevăzută in testament – erau în număr de cinci : fizică, chimie, fiziologie sau medicină, literatură și pace. Anul 1901 a marcat primii premianți Nobel, iar în anul 1968, Banca Natională a Suediei a instituit un al șaselea premiu , pe care a decis să-l direcționeze către  domeniul științelor economice.  . 

…Pășesc așadar , împreună cu Elena, pe caldarâmul centrul vechi al orașului – Gamla Stan – căutând pe “Google Maps” Muzeul lui Nobel. Ne învâttim puțin în jurul cozii, după care îl descoperim… chiar sub nasul nostru, într-una din clădirile istorice pe frontispiciul căreia citim “Academia de științe a Suediei ( nu în limba română, firește!) . Profit de un moment de pauză în care nimeni nu intră, nimeni nu iese pe poarta principală și o rog pe Elena să-mi facă o fotografie sus, pe trepte, în fața intrării impunătoare, pe geamul căreia edilii au așezat o  medalie grafică,  purtand profilul binecunoscut al lui Alfred Nobel. E primul muzeu pe care-l vizităm, în această călătorie și prin urmare share-uim între noi o oarecare emoție, amestecată cu entuziasmul descoperitorului de noi tărâmuri. Este și prilejul de a inaugura salvatorul nostru “Stockholm Card”, oferit nouă de organizația “Visit Sweden”, prin amabilitatea  Ambasadei Suediei la București. Cardul fermecat – care e puțin mai mare decât cardurile noastre bancare – funcționează pe principiul “Sesam, deschide-te!” în cazul a peste 60 de atracții turistice din oraș. Îl arăți, și porțile muzeelor se dau în lături, fără să trebuiască să plătești nicio coroană ( în Suedia, moneda națională este Coroana Suedeză, care este de 10 ori mai valoroasă decât un Euro). Nu trebuie să fii cu moț, pentru a avea în portofel un Stockholm card. Îl  poate cumpăra oricine, care dorește să viziteze “gratis” ( un fel de-a spune!) peste 60 de atracții , să se plimbe nelimitat cu autobuzele hop on – hop off sau să faci tururi cu vaporașele turistice. Poți opta pentru un card de 2, de 3, de 4 sau de 5 zile. Ultimul, spre exemplu, te ușurează de 1600 SEK ( aprox.800 RON), dar te umple, în compensație, de o mulțime de amintiri de neuitat.

   …Cardul ne strecoară și pe noi în modernul muzeu, care trece în revistă întreaga istorie a premianților Nobel și a contribuției lor la progresul omenirii. Încerc să nu calc pe chipul lui Nobel, turnat în bronz pe o monedă uriașă, inglobată de planșeul muzeului. La fel am văzut că, dintr-un respect pe care nu ți-l cere nimeni, dar îl simți involuntar, toți ceilalți vizitatori pășesc cu grijă prin holul de intrare, evitând rotocolul auriu din podea.  În muzeu e o lumină moderată, bănuiesc că pentru a spori efectul vizual al designului gandit de edili . Panouri luminoase îmbracă pereții, aducându-ne față-n față cu chipurile unor eminențe cenusii din istoria Planetei. Cateva date biografice însoțesc motivația pentru premiul primit. Aici “pila” nu a funcționat niciodată, numai valoarea. Ma întreb dacă premiile Nobel ar fi fost oferite de români, cum ar fi arătat oare galeria premianților….

Cutreierăm cu privirea  nenumăratele vitrine care  adăpostesc mai mica sau mai marea invenție a premianților ineditului muzeu. Undeva, deasupra capetelor noastre, se mișcă , într-un circuit nesfârșit,  un soi de bandă rulantă suspendată, de care atârnă fotografiile supradimensionate ale laureaților Nobel. Iată-i așadar, “la înalțime”, și la propriu, și la figurat. Vânăm, la întâmplare, câteva personaje intrate în istorie și le oprim alunecarea, printr-o fotografie.

 

Aproape 600 de premii Nobel s-au acordat , începând cu îndepărtatul an 1901.  950 de personalități ale omenirii au fost mângâiate pe creștet de spiritul generosului Alfred Nobel . Avem și noi, românii,  premianții noștri și nu se cuvine să trecem cu nepăsare peste numele lor, așa că, hadeți să-i mai aplaudăm odată pe George E. Palade ( anul 1974 i-a adus Premiul Nobel pentru Medicina sau Fiziologie), apoi pe Elie Wiesel (cel care, în 1986 a fost gratulat cu Premiul Nobel pentru Pace)  și, in fine , pe Herta Muller ( câștigătoarea Premiul Nobel pentru Literatura în 2009). Chiar dacă cei trei nu mai trăiau demult in România, regulamentul de oferire a premiilor Nobel i-a încadrat la categoria “români”, important fiind locul în care aceștia s-au nascut. 

….Dar iată și “sala dedicată lui Alfred Nobel” și care ni se dezvăluie exact când ne întrebam, nedumerite,  dacă, în toată această mare de informații despre geniile omenirii, nu ne va povesti, oare,  cineva și despre Nobel însuși…O încăpere de dimensiuni modeste adună viața marelui om de știință : numeroase obiecte personale, un colț din laboratorul său ( cel în care, probabil, s-a născut și celebra dinamită) , un panou uriaș pe care sunt înșirați membrii familiei sale, cărți pretioase din uriașa sa bibliotecă și, nu în ultimul rând, într-un loc dedicat special – celebrul său testament, ale cărui rânduri caligrafiate au declanșat cel mai spectaculos gest de apreciere planetară față de deștepții lumii. O foaie de format A4 pliată în două, transmite, peste secole,  ultimele dorințe ale savantului suedez,  legate de averea sa, pusă în slujba valorii umane. 

…Privesc în jur și constat o anume calitate a vizitatorilor acestui muzeu. Sunt cu totul și cu totul altfel, decât cei care intră într-o Grădină Zoologica sau într-un Muzeu, să zicem,  al Băuturilor. Muzeul îi adună, din intreaga lume, pe cei pasionați de știință și cultură, pe cei dornici de cunoaștere, pe cei ce știu să aprecieze valoarea . Ici-colo, câte un mic pâlc de turiști ascultă explicațiile câte unui ghid, care-i poartă prin poveștile vieților celor care, la un moment dat în viața lor, au venit la Stockholm, pentru a primi prestigiosul premiu al lui Nobel. Laureatii Premiilor sale primesc in data de 10 decembrie a fiecarui an, Medalia Nobel, Diploma Nobel , dar si un document ce atesta suma ce le va fi acordată, de către regele Suediei. In aceeasi zi, la Oslo, laureatii Premiului Nobel pentru pace primesc aceleasi recompense din partea Presedintelui Comitetului Norvegian al Premiilor Nobel, la festivitate fiind obligatoriu prezent regele Norvegiei.

 

Si dacă tot am pomenit de festivitatea de premiere, mărturisesc ca am zăbovit ceva vreme în fața vitrinei dedicate momentului solemn al premierii. Într-o vitrină frumos amenajată este expusă rochia de seară a uneia din premiantele Nobel ( prilej pentru a se sublinia fastul evenimentului), alături de un “mise en place” de la spectaculoasa masă festivă ce încununează ceremonia de oferire a premiilor și care se desfășoară anual în Salonul Albastru al Primăriei din Stockholm.

   Săli de proiecții, spații interactive de joacă pentru copii, un magazin de souveniruri, ba chiar și un inedit bar Nobel, la intrarea in Muzeu, toate completează în chip fericit acest teritoriu al științei, încălzit de admirația locuitorilor de astazi ai planetei, față de opera straluciților  oameni de știință, medici, scriitori sau luptători pentru pacea omenirii.

 

….Mă îndoiesc că jurnalul ce se va naște în urma acestei călătorii, are vreo șansă să candideze la prestigiosul Premiu Nobel pentru literatură, cert este că primul muzeu din Stockholm în care am intrat, într-o încruntată sâmbtătă de februarie, ne-a deschis apetitul pentru ceea ce ne așteaptă, în zilele viitoare. Intre timp, afară s-a întunecat serios, deși ecranul mobilului îl împarte pe 15 la 30. Asta e, iarna zilele sunt extrem de scurte, in nordul planetei.

Serial realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la București

Multumiri pentru sprijin:

 

Serial realizat cu sprijinul Visit Sweden

 

Femei de 10 pe Facebook