Astăzi am un subiect foarte interesant și acela este că nu am niciun subiect. Nu prea e logic, dar e. Pare că nu m-am gândit la nimic, dar m-am gândit, așa cum pare că nu sunt grasă, nu sunt slabă, dar nici între. Zic:„FAC O PIRUETĂ”. Eu, de fapt, nu fac nicio piruetă. În imaginația aceea bogată, după ce o fac, cad în brațele lui Făt-Frumos sau a Lady-ei Cruela. Ori pici în rai, ori în iad!
Oricât de grea e viața, tot te trezești dimineața. Ehe, ca în cartea ,,Contele de Monte Cristo”. S-a suit la nuntă frumos pe masă, dar după, a căzut în plasă și în temniță. Na, treci de una, dai în alta!
Mă uitam acum câteva zile cu tata la meciul Belgia-Japonia. Chiar dacă japonezii au pierdut, nu au făcut ce fac românii în fața camerelor de filmat: „Lăsați-ne, bă, în pace,, ,,Te scuip în gură prostule,, și altele și mai și, scuzați! Japonezii au reacționat normal, au spus că a fost un meci greu, ce-au mai pălăvrăgit ei pe-acolo, căci au vorbit 37 de minute cu presa. Normal, perfect normal. Poate din acest motiv Japonia e departe.
Lăsând fotbalul, mergem la tenis. Mai știe cineva meciul din 1996? Eu l-am văzut pe net. Jucătoarea noastră Irina Spîrlea a jucat cu Stephanie De Ville. A început să înjure oficialii, rând pe rând. De fapt a fost un abuz verbal. Așa ne dăm seama că jucătoarea venea dintr-un mediu nu tocmai bun. Toate jignirile vin, în general, de la români, spun unii, cu toate că am și îndoieli. Suntem o țară cu un limbaj nu tocmai ortodox.
Acesta a fost subiectul meu nesubiect. Vă pup și ne vedem data viitoare!
Ana Luciana Avramescu, elevă la Școala Sângeru, în vacanța dintre clasa a IV-a și a V-a
Comentează