Hahaha! Mi-ai căzut în plasă! De fapt…vroiam să te întreb dacă-ți iubești țara! Pare desuet nu? In zilele noastre să mai vorbim de dragostea de țară?!? Căci pentru majoritatea dintre noi, „ubi bene , ibi patria”, nu? Adicătelea, acolo unde e bine – acolo ne e țara!
Și totuși azi e ziua ei, e de datoria ta să-ți muți puțin privirea dinspre depărtările care te tot ademenesc și să mângâi cu ea conturul familiar al României tale. Ce motive ai avea să o iubești? – vei spune. După care mă vei convinge că nu poți iubi așa, „de-an boulea”, fără să-ți tolănești iubirea în șezlongul unui temei real, moale și confortabil.- Păi…s-o luăm ca la clasa întâi : aici te-ai născut. – Mda..- vei admite. Dar tot aici ai trăit și marile dezamăgiri! – vei riposta. – Aici îi ai pe cei dragi – mă voi grăbi să-ți curm revoltele ; aici sunt cei ce ți-au dat viață, chiar dacă unii sunt deja acoperiți de o pătură de pământ… – Nu-i un motiv suficient să-ți iubești țara! – îmi vei spune, deși pe undeva îmi dai dreptate: da, îi iubesc pe ei, pe cei dragi, dar ce legătură are țara? – Păi…și ei fac parte din ea! La fel ca și casa părintească, ca și strada pe care te hârjoneai cu prima ta iubire, ca și școala, și magazinul din colț, unde te trimiteau ai tăi după sifoane, toate sunt „țara”! – Aiurea- îmi vei spune : sunt atâtea locuri pe pământ care-ți taie răsuflarea! Ai fost la Roma?…- Hm..n-o scot la capăt cu tine…Normal c-am fost la Roma, doar toate drumurile duc acolo, e frumoasă, n-am ce zice, dar nu mă leagă de ea decât câteva chipuri împietrite pe Columna lui Traian..In rest, nu mă simt deloc de Acolo : e aerul altora, caldarâmul altora, clădirile altora, graiul altora, chiar dacă, concentrându-mă puțin, îl pricep și eu..- Pfff – ce prostie! – îmi vei spune – ce contează că sunt ale altora, dacă mie mi-e bine printre ele! De ce să mă uit tâmp la vulcanii noroioși, când pot să admir cascada Niagara? De ce să nu mă plimb de mână cu iubitul meu pe London Bridge, în loc să-mi rup tocurile pe Cheiul Dâmboviței?..- Offf, tare ești încăpățânată – voi riposta eu, la fel de încăpățânată . Dar acolo, în depărtările tale poleite, îi pasă oare cuiva de tine, dacă ți-e umbră în suflet și pustiu prin viață? ..- Da’ aici cui îi pasă? Îi pasă cuiva de tine? Nu vezi că una ni se promite și alta ni se dă? Tot tropăim, așa, către Nicăieri, hrănindu-ne cu iluzii! Tot mai bine e afară!……- Va fi bine și la noi, simt eu asta! Răul vine din faptul că acolo, Sus, se cocoață oameni ca tine : care nu iubesc, de fapt, țara! Și chiar dacă te uiți chiorâș la mine, eu tot o să-i spun țării ( chiar și în numele tău) ” La mulți ani!” și o s-o asigur că n-o voi părăsi niciodată,mai ales acum, când îi e greu, iar tu…tu mergi acolo unde crezi că-ți va fi bine și unde te va însoți , pas cu pas, dorul de țară.
– Aiurea!
– Vei vedea …
Comentează