Ea și El Pe canapea

Singurătate în doi

E superbă. Și tăcută. Atât de tăcută încât nu o mai auzi nici măcar atunci cand te striga sau atunci cand ii ghicesti pasii prin casa. E asemenea unei fantome leneşe care a mai uitat să plece și își trăiește neliniștea în… liniște! O ai în fiecare zi lângă tine dar o simți atât de departe. Faceți atât de multe lucruri împreună dar simți că ai putea să le faci și singur. Ii simți parfumul în fiecare noapte atunci când se îndepărtează parcă și mai mult de perna ta dar nu o mai simți pe Ea.
Și Ea a încetat să te mai simtă pe tine. Vorbiți atât de mult însă glasul ei e precum bucățica de metal rămasă fără ecou în camera mult prea goală și liniștită.
Cuvintele ei sunt asemenea trupurilor fără haine și a muzicii fără ritm. Ochii ei privesc îndeaproape dar au uitat să îți mai țintească inima și sufletul. Sunteți amândoi muți la tot ce se întâmplă. Dar niciunul nu poate renunța. Ea e precum răul necesar din viața ta iar tu ești aerul toxic pe care ea îl inspiră zilnic.
Știe că ai pe altcineva pentru că a înțeles de prea multă vreme că nimeni nu poate iubi două femei în același timp. Nici măcar în gând. Ceea ce este mai dureros este că și tu ai pierdut-o în brațele altuia dar îți place să o vezi chinuită. Sunteți amândoi niște masochiști perfecti. Iar în nefericirea voastră sunteți cei mai fericiți. Ați schimbat atâtea măști încât le poți citi conturul pe chipul vostru. Ați schimbat atâtea haine încât ați uitat să vă îmbrăcați sufletul. Ați schimbat atâtea zile dar ați uitat ziua ce v-a adus împreună. Ați râs de atâtea ori încât ați uitat să mai zâmbiți.
Vă căutați aievea prin casă dar nu vă găsiți niciodată. Chiar și atunci când vă priviți sau vă atingeți.
Ați ajuns niște străini prea incomozi. Dar vă suportați necondiționat.
Tu plângi pe unde apuci iar ea își varsă lacrimile în inimă. Și întrebarea răsună infiorător și al dracului de enervant în fiecare zi și în fiecare secundă. Ca o picătură chinezească. E cadoul vostru morbid.
De Ce?
Pentru că Singurătatea în doi este atunci când Tu ai uitat să pleci iar Ea a uitat să mai rămână!

Mă numesc Alexandru Chermeleu. Sunt psiholog, autor, blogger si visător. Puțin din toate! Daca vrei să fii printre primii cititori ce pot intra in posesia primului meu roman, Desculță printre pietre reci, înscrie-te pe linkul de mai jos și așteaptă mesajul meu.

Click aici: https://stylishedbooks.ro/desculta-printre-pietre-reci-vol-1

Publicitate