În galeria “Bărbaților de 10” intra astăzi medicul Adrian Stănescu. L-am cunoscut la o ediție a emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10” cand, invitat fiindu-ne, a reușit ca în cele câteva minute cât a șezut pe “canapeaua 
românilor de 10” , să ne capaciteze interesul cu o serie de informații extrem de interesante, dar mai ales cu propriile realizări într-un domeniu care ne vizează pe toți : fie că avem părinți sau bunici în vârstă, fie că noi înșine ne pregătim să devenim , cândva, bunici.
Dr. Adrian Stanescu este medic primar în specialitatea gerontologie si geriatrie, cu o experință de peste 20 ani, cu studii postuniversitare de perfecționare in Oxigeno-Ozonoterapie, cu o specializare in Stimulare magnetică transcraniană, Catedra Neurostiinte, Universitatea Maastricht, Londra. Este autor de literatură de specialitate medicala: Totul despre Alzheimer (2015) si Hai sa traim mult si bine! (2018). Medicul Adrian Stănescu este Membru al Societății Romane de Gerontologie si Geriatrie, al Societății Romane de Oxigen – Ozonoterapie, membru al Societății Române de Alzheimer. Participă la Congresele Nationale de Geriatrie si Gerontologie cu participare internațională ca lector si chairman in fiecare an din anul 2012 pana in 2020. Participă la Conferința Natională Alzheimer-CNAlz ca lector,speaker si chairman, 2013 -2019.
In anul 2008 a devenit cofondator al spitalul Oxxygene, primul spital privat din România de geriatrie si gerontologie dedicat bolilor degenerative inclusiv demența Alzheimer, iar ulterior Clinica antiaging Oxxygene care promovează programe de regenerare neuronală, dar și a întregului organism.
Iar astăzi, medicul Adrian Stănescu devine personaj central al interviului pe care , cu bucurie, l-am realizat.
Marina Almășan : – De ce Medicina? Care ar fi fost celelalte opțiuni?
Dr. Adrian Stănescu: – Imi place aceasta intrebare. Inca din copilarie am fost preocupat de idea de a ajuta oamenii, mama mea a inceput facultatea de medicina dar a fost exmatriculata pentru că făcea parte din acea pătura socială numită de comuniști chiaburi si intr-un fel sau altul ne-a insuflat nouă celor trei copii ai ei dorinta de a ajunge medici. Toti trei am dat la medicină, dar cum era inainte, se intra destul de greu așa incât doar eu si 
sora cea mai mare am imbratisat aceasta meserie. Cealaltă soră nu a intrat la medicină si a făcut facultatea de chimie. Optiuni erau mai multe… Eram talentat la română, participam la olimpiade si scriam sau gandeam poezii inca de la varsta de 3-4 ani, am inca o inregistrare pe banda de magnetofon in care inventasem o poezie despre serviciul argintiu al mamei… de-aici usurinta mea de a scrie carti de popularizare a medicinei intr-un limbaj accesibil. Am avut apoi o perioada prin liceu când am fost atras de matematică și mă gândeam să mă fac profesor de matematică, iar in timpul facultății de medicină (deja trecusem in capitalism) mi se părea o opțiune interesantă să fac o facultate de management. Și a mai fost o intamplare amuzantă. In scoala primara si gimnazială, cum era pe vremea aceea Cantarea Romaniei, un fel de Românii au talent de acum, participam la fazele județene și naționale cu piese de teatru in care jucam roluri principale. Mă apropiasem atat de mult de ideea aceasta, incat ma imaginam un regizor cunoscut… Am dat la medicină și nu am intrat prima oară. Cum părinții mei erau prieteni cu un regizor, mi s-a propus o bursă de studii in regie in Franța și eram foarte incantat. Mama, fără să mă supere, nu mi-a spus că nu mă lasă, m-a rugat să mai dau o dată la medicină și dacă nu intru să mă indrept către lumea teatrului și a filmului… si am intrat la medicină.
Marina Almășan : – Ce drăguț! Cine știe ce regizor celebru aș fi intervievat astăzi! 😁 Așa…mă voi mulțumi cu un medic celebru, nu mai puțin fermecator! Am o curiozitate : de ce, de la bun început, v-ați axat pe geriatrie și gerontologie? E o direcție care nu prea rimează cu ideea de tinerețe.
Dr. Adrian Stănescu : – Ce este mai distractiv este că initial m-am indreptat catre exact specialitatea opusă: 
pediatrie. Când am terminat facultatea am inceput o stagiatură lungă de peste un an și jumătate in pediatrie la Spitalul Marie Curie. Eram atras de idea de medicină socială alături de medicina internă, in care lucrezi intr-un contact nemijlocit cu pacientul. Dar și de data aceasta destinul mi s-a schimbat cât ai clipi din ochi cum spune Mircea Cărtărescu in Solenoid, o carte dragă mie. In acea perioadă simultan s-a născut primul meu copil, Petra Maria (acum studentă in ultimul an la medicină) și am făcut stagiul la Leucemii, la doctorul Scurtu. Am fost atât de afectat de impactul acestor boli neoplazice la copii incât atunci cănd am dat rezidențiatul am ales cealalată medicină socială – geriatria, in fond la un moment dat și vărstnicii sunt ca niște copii…
Referitor la a doua parte a intrebarii dumneavoastră intr-adevar geriatria nu rimează cu tinerețea dar gerontologia – care se ocupă de studiul proceselor de imbătrânire – da, aș spune că mai nou rimează chiar cu tinerețea veșnică, dacă vedem turnura pe care a luat-o cercetarea gerontologică in ultimul timp, știți probabil proiectul recent de 3 miliarde de dolari lansat de Jef Bezos de la Amazon…prin care dorește să găsească drumul spre nemurire.
Marina Almășan : – Nu pot să-mi doresc , într-un mod cât se poate de subiectiv, ca proiectul să-și atingă țelul cât mai repede, ca să beneficiem și noi de rezultate! 😁 Spuneți-mi două cuvinte despre Ana Aslan. Care este, in opinia dvs, locul ei, în medicina mondială?
Dr. Adrian Stănescu : – Amprenta profesoarei Ana Aslan a rămas mult timp după dispariția ei in Institutul National de Gerontologie și Geriatrie pe care l-a creat prin vigoarea ideilor sale revoluționare pentru abordarea medicală dar și psihologică a senectuții. Eu am ajuns in Institut – primul de acest fel din lume – la 10 ani de la dispariția ei dar prezență ei se simțea incă… și nu mă refer aici la apartamentul dânsei care rămăsese intact ci la atmosfera creată prin arhitectura locului, peisagistică și tot ansamblul creat chiar de imaginația sa. Cu siguranță că a produs o revoluție la timpul ei. In anii 50 Ana Aslan a creat Gerovitalul primul tratament antiimbatranire din lume, care cu siguranță dacă era creat de un cercetător american ar fi intrunit criteriile acordării premiului Nobel pentru medicină. Anii au trecut, patentul Gerovitalului a trecut din proprietatea statului roman in patrimonial unei firme de medicamente cu acționariat strain, iar in Occident se comercializează metaboliții activi ai gerovitalului ca produse de sine statatoare, ca și cum nu ar avea nicio legătură cu gerovitalul…
Marina Almășan : – Ce trist, ba chiar revoltător este ceea ce ne spuneți… Și dacă tot am rostit cuvântul “tristețe”, spuneți-mi, este urâtă bătrânețea, așa cum se tot vorbește?
Dr. Adrian Stănescu : – Din nefericire, in țara noastră, de cele mai multe ori da! Este lupta noastră, a geriatrilor – in România este o rețea națională de geriatrie – de a interveni căt mai devreme pentru a preveni sau măcar atenua bolile cronice degenerative ale vârstei a treia – artrozele, osteoporoza, demența Alzheimer, boala Parkinson, bolile cardiace degenerative și altele. Aici intervine educația medicală la care suntem deficitari, din păcate mai avem mult de lucru… pacienții ajung mult prea târziu la medic, de multe ori când nu se mai poate face nimic.
Marina Almășan : – Care sunt cele mai spectaculoase lucruri pe care omenirea le poate face astăzi, pentru persoanele de vârsta a treia?
Dr. Adrian Stănescu: – Vorbeam mai devreme despre proiectul magnatului de la Amazon… este cu adevărat cel mai spectaculos proiect in gerontologie… vor fi implicați cei mai mari specialiști din lume care vor primi salarii la nivelul fotbaliștilor cei mai valoroși din lume. Se va incerca blocarea ciclului celular intr-o anumită fază care poate determina, cel puțin teoretic tinerețea veșnică. Apropo, știați că există o meduză care poate trece din etapa matură inapoi in cea de adult tânăr și tot așa de mai multe ori? Si noi, in clinicile noastre, prin tratamentele administrate pacienților acționăm la nivel celular pentru menținerea tinereții cât mai mult timp. A crescut mult interesul in ultimul timp pentru acest tip de consultații, noi le numim antiaging, fiind un termen mai popular, dar de fapt sunt de slowaging, de incetinire a imbătrânirii. De asemenea abordarea paciențior de vârsta a treia este alta față de acum 10-20 de ani, este multifactorială iar tratamentele sunt personalizate, luând in considerare toate patologiile prezente și caracteristicile fiecărei persoane in parte.
Marina Almășan : – Este foarte incitant ceea ce spuneți și…aproape că o invidiez pe acea meduză norocoasă, de care vorbeați! 😁 Revenind însă la cariera dumneavostră, am o curiozitate : cum , cand și de ce s-a produs “desprinderea” dvs de Institutul Ana Aslan, unde ați lucrat un deceniu? Vorbiți-ne despre Spitalul Oxygene. Care a fost rațiunea acestei afaceri?
Dr. Adrian Stănescu : – Spitalul Oxxygene din Otopeni, l-am inființat in 2008 ca o initiativa familiala (impreuna 
cu soția mea). Lucram la Institutul National de Gerontologie si Geriatrie Ana Aslan de 10 ani si ca o consecință a muncii mele, in prima Unitate Alzheimer infiintata in Romania (sub indrumarea doamnei Profesor Luiza Spiru) am vazut necesitatea continuității ingrijirii pacientului cu demență Alzheimer deoarece la externare membrii familie ne intrebau disperati si acum ce facem mai departe. La acel moment, in 2008 nu existau centre specializate in tratarea bolii Alzheimer, care necesită o cu totul abordare si ingrijire față de pacientul vârstnic obisnuit. Astfel, am inființat primul spital privat din Romania, omologat la Ministerul Sănătății in geriatrie și demență. Desprinderea mea de Institutul Ana Aslan nu a fost ușoară, dar am avut motivația faptului că fac o muncă de pionierat, necesară pacienților cât și familiilor greu incercate…
Marina Almășan : – Și cum anume ajutați familiile în care există bolnavi de Alzheimer?
Dr. Adrian Stănescu : – In cei peste 20 de ani de când mă ocup de această patologie, considerată de mulți maladia secolului am tratat și consiliat peste 5000 de pacienți bolnavi de Alzheimer. Apropierea de ei și de familiile lor m-a determinat să scriu o carte in 2015 care se numește Totul despre Alzheimer, care vine in 
sprijinul acestora, subtitlul ei fiind 101 intrebări și raspunsuri pe intelesul tuturor, o carte din păcate epuizată, urmează anul acesta sau viitor să scriu a doua ediție. Erau intrebări pe care mi le puneau aparținătorii, dar și pacienți aflați la debutul bolii, la care nu găseau nicăieri răspuns, așa s-a născut această carte.
In continuare, impreună cu colegii mei din Spitalul si Clinice Oxxygene, care au și ei o experiență deja de peste 10 ani, continuăm această muncă grea dar care ne dă satisfacții deosebite, atunci când, nu rareori tratamentele noastre ajută pacienții și familiile acestora să duca o viață cât mai aproape de normal.
Marina Almășan : – Și, în urma celor 10 ani de activitate a clinicii dumneavoastră și a celorlalți foarte mulți, de activitate a dumneavoastră în acest domeniu, care este concluzia : poate fi tratat Alzheimerul? Dar prevenit?
Dr. Adrian Stănescu : – Tratând mii de pacienți cu această teribilă boală invalidantă ce afectează demnitatea pacientului dar și a familiei acestuia, dar și refuzul familiei de accepta boala am realizat că intervenția medicală pentru a fi eficientă trebuie inițiată cu mult timp inainte, iar prevenția este esențială. Astfel, in 2017 am inițiat programe de prevenție a bolilor cronice, inclusiv Alzheimer dar si antiaging intern, Iar in 2021 am deschis o nouă clinica medicală in București. Anul acesta impreună cu o colegă din clinica noastră, in urma unui curs de 1 an, am susținut examenul final al primului program din lume care poate reversa boala Alzheimer in stadiile initiale și nu numai, sustinut sub coordonarea marelui profesor Dale Bredesen de la Apollo Health Institute din Statele Unite. In urma acestor diplome de practitioner Re-Code, Clinica Oxxygene va fi prima din Romania care va avea o astfel de abordare inovativă. Deci, răspunsul la intrebarea dumneavostră este – pe cât de incredibil pare! – da, demența Alzheimer poate fi prevenită, dacă se intervine multifactorial in etapele inițiale ale bolii.
Marina Almășan : – Concret, dacă avem bunici în preajmă, ce semne ne spun că ceva nu e în ordine?
Dr. Adrian Stănescu : – Imi place intrebarea dumneavoastră pentru că reflectă imaginea actuală a bolii 
Alzheimer la nivel populational. Boala Alzheimer debutează de fapt cu 20 de ani, uneori chiar 30 inainte de instalarea demenței, forma invalidantă a bolii in care persoana respectivă nu isi mai poate desfășura activitatea zilnică singură Deci intervenția trebuie să se facă undeva pe la vârsta de 40-50 de ani cănd apar primele semne, in special apariția afectării memoriei recente. Asta nu inseamnă că orice persoană care uită unde și-a pus ochelarii sau cheile va dezvolta boala, ci doar faptul că -mai ales dacă a avut in familie pe cineva cu Alzheimer – trebuie să se adreseze unui specialist pentru o primă evaluare.
Dar revenind la intrebarea dumneavostra, dacă observăm la bunicii su părinții noștri că au inceput să uite, că nu se mai orientează in spațiu la fel de bine ca inainte, că nu isi mai recunosc prietenii sau cunoștințele apropiate, cu siguranță trebuie să mergem de urgență la specialiștii in boala Alzheimer.
Marina Almășan : – Vă mulțumesc mult pentru aceste precizări. Haideți să privim afum către Viitor. Care este următorul dvs obiectiv?
Dr. Adrian Stănescu : – Principalul meu obiectiv este implementarea in Romania a programului ReCode al profesorului Bredesen, programul de prevenție și tratare a Alzheimer-ului de care vă spuneam mai devreme, preluat de câțiva ani și in Europa Occidentală. Exista deja peste 1500 de medici instruiți in toată lumea ; in România impreuna cu colega mea, Dr. Doina Caraman vom fi promotorii acestuia, programul se poate desfășura și online, deci poate apela la noi orice persoană de pe glob vorbitoare de limba română sau engleză. Lucrul acesta se va intâmpla foarte curând, cel mai târziu la inceputul lunii martie. Este din nou o muncă de pionierat in care ne vom angaja, dar deja sunt obișnuit cu acest lucru și cu etapele intense prin care vom trece pentru a avea succes…
Marina Almășan : – Și sunt sigură că îl veți obține! Spuneți-mi câteva cuvinte despre medicul Adrian Stănescu în afara orelor de program.
Dr. Adrian Stănescu : – Bineinteles : sunt un om obișnuit, când pot particip la treburile casei, gătesc, mă implic in viața de familie, am doi copii minunați, amandoi studenți, Petra cum vă ziceam mai la inceputul interviului este o studentă foarte silitoare in ultimul an de medicină, iar Matei este student in anul doi la Politehnica, o ramură legată de robotică, domeniul care l-a atras de mic, participând in adolescență inclusiv la Campionatul Mondial de Robotica cu rezultate foarte bune. In rest, citesc mult, de obicei literatură de specialitate și mai rar beletristică, fac sport moderat de 3 ori pe săptămână și plimbări zilnice, aproape in fiecare seară cu soția și cățelul nostru, mai rar, de obicei in weekend, ne uitam si la un film să ne destindem. Imi face mare plăcere să scriu dar in ultimul an am avut mai puțin timp, am fost foarte prins cu cursul online de perfecționare in prevenția Alzheimer…
Marina Almășan : – Aveți o viață frumoasă și plină. Deviză în viață aveți?
Dr. Adrian Stănescu : – Socrates spunea: Singurul lucru pe care il știu este că nu știu nimic! Este o propoziție care mă călăuzește spre a aprofunda studiul zi de zi in special in ceea ce inseamnă medicina regenerativă dar și in Alzheiemer și geriatrie. Niciodată nu ești suficient de pregătit, mereu se descoperă ceva nou in domeniul tău de activitate. Si apoi, nimeni nu deține adevărul absolut!
Marina Almășan : – Câtă dreptate aveți! O să vă pun o întrebare ce decurge oarecum din preocupările dumneavoastră : vă e frică de bătrânețe? Cum vă vedeți la 90 de ani?
Dr. Adrian Stănescu : – Frică, nu! In curând o să implinesc 50 de ani, dar vârsta cu siguranță este ceva relativ. Oricum am privi lucrurile, trăim o secundă din instoria omenirii indiferent căt de longevivi suntem. Ce este cel mai important este calitatea vieții, Sper ca la 90 de ani să imi mentin vigoarea intelectuală, să mă mișc la fel de sprinten cum o făcea tatăl meu la 85 de ani și de ce nu să imi scriu memoriile…
La vârsta de 105 ani dr. Shigeaki Hinohara spunea: Faceți din fiecare zi o provocare și munciți!In acest fel nu veți imbătrâni niciodată! Alte sfaturi ale sale erau: Fă ceea ce iti place! si Fă-ți intotdeauna planuri pe mai mulți ani!
Marina Almășan : – Am să vă solicit și propriul sfat pentru cei care vor să prindă suta!
Dr. Adrian Stănescu : – Nu există un singur sfat! In cartea mea Hai sa traim mult și bine! am un intreg capitol intitulat Secrete de viață lungă și sănătoasă. Dar dacă ar fi să rezum ar fi, așa cum am scris in cartea publicată destul de recent, Secretul celor 3 M: Motivație, Moderație, Meditație.
Cu bucuria de a vă răspunde acestor intrebări incitante, inchei cu celebrul indemn al profesoarei Ana Aslan, fondatoarea primului institute antiaging din lume: Să fii mereu tânăr nu inseamnă să ai 20 de ani. Inseamnă să fii optimist, să te simți bine, să ai un ideal pentru care să lupți și pe care să il obții!
Comentează