Ea și El Legea e de partea ta

Școala Altfel – Revelație a unei generații ..”altfel” și ea!

În articolul de astăzi aș dori să vă împărtășesc surpriza mai mult decât plăcută a descoperirii unei generații minunate de copii, surprinderea deosebit de plăcută a faptului că generațiile ”facebook”, ”instagram”, ”twitter”, telefoanelor și tehnologiilor sofisticate, nu sunt deloc așa cum le percepe majoritatea societății și a profesorilor, ci mai degrabă sunt generații de copii conștiente de propria valoare, cunoscători inclusiv intuitiv ale drepturilor și obligațiilor aferente, deschiși către învățătură, dornici de acumulare de cunoștințe noi, însă conștienți că sistemul este unul învechit care nu poate corespunde noilor tehnologii, inclusiv schimbărilor comportamentale și evoluției umane!
Pe scurt, am fost invitată în prima zi de ”Școală Altfel” în Pucioasa, jud. Dâmbovița, la clasa a VII-a B a Școlii Gimnaziale nr. 4, ”Elena Donici Cantacuzino” pentru inițiere în tainele dreptului. Pentru că școala este în renovare, copiii acestei școli au fost mutați pentru o perioadă de timp să își desfășoare cursurile în cadrul Liceului Tehnologic din Pucioasa. Doamna dirigintă Violeta Bucur, profesor excepțional de limbă română, cu rezultate deosebite în carieră și un foarte bun pedagog și cunoscătoare ale sufletelor copiilor, cu care mă cunosc de ceva vreme, m-a rugat dacă pot să susțin o oră-două de inițiere în drepturile și obligațiile pe care le au copiii, minori și cei pe cale de a deveni majori. Am acceptat cu multă plăcere, chiar dacă acest lucru implica și o deplasare București-Pucioasa, pe care am realizat-o cu multă bucurie.
Ieri, luni, 18.04.2016 am fost întâmpinată la clasa a VII-a B de vreo 21 de copii, plus încă câțiva curioși cățărați pe ferestre ( ne aflam la parter), care nu știau nici ce se întâmplă, nici cine sunt. A fost rugămintea mea de a nu le anunța tema zilei și nici cine este invitatul. Până să mă prezint i-am rugat să renunțe la bănci, să le mute la perete și să formeze un cerc de scaune și să ia loc. I-am întrebat cum se simt astfel așezați și mi-au răspuns prompt: ”liberi, ușurați, dezinvolți, fără constrângere…” și le-am spus eu egali. Au fost de acord și le-a plăcut ideea de a nu fi unul mai privilegiat ca altul, astfel cum sunt poziționați la ore, unul în fața altuia. După ce m-am prezentat, i-am întrebat dacă știu să-mi spună câteva drepturi pe care le au; uimitor a fost faptul că primul drept pe care l-au menționat a fost DREPTUL LA ÎNVĂȚĂTURĂ! Apoi au menționat dreptul la viață, la sănătate, la vot, la liberă exprimare, iar ultimul auzit a fost DREPTUL DE A IUBI! Excepțional și extraordinar! Copiii aceștia ne dau lecții, prin ceea ce afirmă ne spun ceea ce își doresc și ne atrag atenția asupra unor drepturi pe care adulții și clasele conducătoare le-au uitat de mult, DREPTUL LA ÎNVĂȚĂTURĂ și DREPTUL DE A IUBI….drepturi enunțate de copii cu vârste între 12 și 14 ani! Niciunul nu a menționat vreun drept care să aducă atingere ordinii de drept și este de apreciat!
I-am întrebat apoi dacă știu ce obligații au și dacă le plac obligațiile, evident au spus că nu le plac obligațiile și ar vrea să nu le mai aibă. Mi-au menționat în primul rând ”obligația să o ascult pe mama”, ”să învăț”, ”să nu vorbim urât”, ”să nu ne batem”, ”să nu omorâm”, ”să nu consumăm alcool și droguri” și câte și mai câte; frumos, copiii noștri știu ce au voie și ce nu au voie să facă. Nu am să reiterez aici integral ce le-am predat eu, întrucât ar trebui să reiau temele tuturor articolelor scrise până la acest moment. I-am întrebat dacă ar vrea să aibă o lume în care fiecare să facă ce vrea, mai mulți băieți, dar și câteva fete au strigat ”daaaa”, dar o voce a conștiinței s-a auzit din aceeași parte de unde a răsunat suavul drept la a iubi! Am întrebat-o de ce și mi-a răspuns pentru că ar fi haos și dezordine! Minunat, un copil de 13 ani își dă seama că fără reguli suntem pierduți. Pentru a le demonstra și celorlalți haosul libertății, le-am propus să facă fiecare ce dorește în acel timp: unul a vrut să-i tragă palme altuia; i-am spus să se ducă la coleg și să se facă că îl ia la bătaie, copilul care ar fi trebuit să ia bătaie mi-a spus că ar vrea să stea pe scaun să doarmă în timp ce colegul se prefăcea că îl bate, fetițele voiau să se joace pe telefon, alții au vrut să alerge prin clasă, alții să țipe, alții să sară, unii să stea întinși. Eu le-am spus că vreau să mă dezbrac să merg prin școală. S-au blocat! Evident că nu am făcut-o, dar în acel moment au realizat ce înseamnă lipsa de reguli și obligații. S-au oprit și doar fetele cu telefonul erau mulțumite și totuși deranjate de hărmălaia din jur. Concluzia lor a fost că nu sunt frumoase obligațiile, dar fără reguli nu am putea trăi și dacă nu am respecta legile, șoferii ar conduce pe unde ar vrea și ar omorî oameni pe stradă, unii i-ar lua la bătaie pe alții, alții ar fura și astfel s-ar distruge o rânduială. Au ajuns la concluzia că nu ar vrea să trăiască într-o lume dezordonată și că omul are nevoie de legi și de reguli pe care trebuie să le respecte.
I-am întrebat ce cred ei că înseamnă libertate. Unii mi-au răspuns că libertatea este să faci ce vrei. Le-am readus aminte de ceea ce am exemplificat înainte și le-am spus că libertatea și drepturile mele se termină acolo unde încep libertatea și drepturile celuilalt, cu alte cuvinte pot să fac ce vreau atât timp cât nu lezez pe nimeni și nu distrug nimic. Au realizat că am dreptate.
La interval de un sfert de oră – 20 de minute îi puneam să se ridice și să țopăie…poate unii profesori se vor mira, dar copilul are nevoie de mișcare altfel își pierde concentrarea. Aceste exerciții fizice în timpul orelor se fac în școlile cu renume ale lumii, tocmai pentru că altfel îi vei pierde atenția copilului. Le-am povestit că a existat o cercetare cu privire la puterea de concentrare a copiilor dacă li se predă în timp ce fac ce vor, aleargă prin clasă, țopăie, etc și dacă stau cu mâinile la spate ascultători. Rezultatele au fost uimitoare cu noua generație de copii de după anul 1995-2000. Receptivitatea și memorarea cursurilor era peste 65-70% la copiii aflați în mișcare, în timp ce ceilalți care stăteau în bănci cuminți, nemișcați au avut un procent sub 40%!!! UIMITOR!
I-am învățat despre faptul că nimeni nu are voie să îi jignească, țipe la ei, lovească etc și aceste fapte trebuie să le reclame în caz că se petrec. Așa cum își doresc și ei respect, așa și ei trebuie să respecte la rândul lor, începând de la familie, profesori, până la cunoscuți, autorități etc. În cazul în care aceste drepturi sunt încălcate, trebuie să ia atitudine și să reclame aspectele ilegale. Astfel că i-am învățat și cum se formulează o reclamație și unde se depune. Am rămas uimită să aflu că știu că autoritatea care le apără interesele este „Protecția copilului” ( DGASPC).
În cursul conversației unii dintre copii nu au vrut să răspundă, considerând că nu se pricep, că sunt mai ”proști”. Am crezut că înnebunesc. De unde aceste etichete inadmisibile? Le-am spus că nu există copii proști, există numai copii deștepți, dar unii nu sunt înțeleși, alții sunt desconsiderați, alții timizi, alții nedescoperiți, dar nu proști! Așa ceva este inadmisibil! ”Toți sunteți minunați, frumoși, deștepți, inteligenți și excepționali într-un anumit domeniu în care excelați sau veți excela într-o bună zi!” Din acel moment chipurile lor s-au descrețit, au început să aibă încredere și au căpătat curaj să vorbească și să participe la oră! Iată dragi părinți și profesori cheia să vă apropiați de copiii voștri, pe care am descoperit-o și eu, bineînțeles, după ce am făcut nenumărate greșeli nepermise!
La sfârșit i-am pus să interpreteze pe roluri un proces. Sportivul clasei a ales să fie judecător, și mi-a creat o surpriză de proporții. Avocat a fost o fetiță extraordinară care știa cel mai bine care sunt drepturile și obligațiile ei, martori au fost toți, polițist o fetiță care și-a luat rolul în serios, procurorul o altă fetiță care era vehementă că se încalcă legea, iar infractorul un băiețel minunat pe care l-am pus să se facă că-mi fură tableta. Martorii au depus mărturie, au declarat toți că l-au văzut când fura, în afara unui băiat care a făcut senzație: a afirmat că prietenul lui nu este hoț, iar ”doamna avocat le-a dat șpagă martorilor să declare că el a furat tableta!”. Polițista, cu un spirit extraordinar de observație i-a spus ”îmi pare rău, dar la percheziție s-a găsit tableta asupra ta și urmele degetelor tale!”. Avocata la proces a afirmat că clientul pe care îl apără suferă de boli mintale fiind internat anterior, astfel că solicită judecătorului să îl achite. Procurorul a ridicat vocea acuzându-i pe hoț și avocată că nu au dovezi, avocata striga că martorii nu au dovezi, că nu există nimic filmat, în timp ce judecătorul se uita la fiecare până când a reacționat: ”Unde vă credeți voi de urlați în halul ăsta? Sunteți în fața unui judecător, vă dau afară și vă arestez pe toți!”. Drept pentru care s-a făcut liniște și procesul s-a derulat astfel cum cere procedura. Hoțul a primit un an cu suspendare, martorul cu șpaga 2 ani cu executare pentru că a mințit și ceilalți observații din partea judecătorului pentru că nu și-au respectat profesia și nu au știut cum să se comporte. Precizez că nu îi învățasem ce să spună, totul a fost ad-hoc, Doamne ce generație minunată se conturează. Toate speranțele noastre, am certitudinea că se vor concretiza prin această generație uimitoare!
La sfârșit, când i-am rugat să-mi pună întrebări, o fetiță m-a întrebat: ”știți, vreau să vă întreb ceva, am vrut mereu să întreb, dar …simt că pe dvs pot…..vreau să știu, există inorogi?”
”- Da draga mea, există inorogi, eu cred în zâne, vrăjitoare, spiriduși, spirite și cred și în Harry Potter!”
Dragi copii, există orice vreți voi, adevărata libertate există nelimitat în mințile și inimile noastre. Nu vă puneți opreliști în nimic. Zburați cu gândul unde vreți, fiți naturali așa cum sunteți voi, credeți în voi înșivă, în minunea care sunteți voi, aveți în credere în voi și forțele voastre, puteți tot ce doriți voi și e bun și bine! Nu luați în considerare desconsiderările unora care nu au știut să se aplece și să vă descopere. Lumea este a voastră și a noastră a tuturor celor care credem că dreptul de a iubi există și inorogii apar numai celor care știu că există! Există orice este frumos și bun! Sunteți minunea lumii! Meritați tot ce e mai bun și mai frumos!
Vă mulțumesc pentru că mi-ați dat posibilitatea să vă cunosc, să mă ascultați și să vă ascult, mulțumesc pentru lecția de libertate și iubire pe care mi-ați dat-o ieri. Felicitări vouă, părinților voștri și dirigintei care a știut să vă fie prietenă! Vă aștept cu speranță în viitor!

10 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Excelent , actiunea in sine, cu implicare afectiva, cu jocuri de rol si insight-uri. O adevarata provocare spre a se desfasura activitatea scolara diferit si orientare spre excelenta ! Sesizez o dorinta manifesta de schimbare care e necesar sa fie incurajata si continuata ! Felicitari !

    • Multumesc din suflet….chiar doream opinia pertinenta a unui psiholog de calibrul dumneavoastra! Multumesc pentru aprecieri si incurajari! Conteaza enorm venind din partea unui specialist de reputatie ce a trecut de hotarele tarii!

  • Felicitari organizatorilor acestei actiuni, precum si colaboratoarei d-na av. Macovei Diana. Fluenta si plasticitatea povestirii sale in acest articol sunt asa de convingatoare, incat parca am fost si eu prezenta acolo, in clasa. (De altfel cunosc acei copii inca din clasa 1, deoarece sunt invatatoare in aceasta scoala si am avut ocazia sa si suplinesc de cateva ori la clasa lor.) Copii frumosi, cu idei, cu dorinta de mai bine. Ramane sa vedem cum reusesc parintii sa ii canalizeze spre ceva bun in viata, caci scoala se straduieste deja foarte mult. Bravo, diriga! Inca o data salut metoda d-nei av. Macovei!

    • Felicitari organizatorilor acestei actiuni, precum si colaboratoarei d-na av. Macovei Diana. Fluenta si plasticitatea povestirii sale in acest articol sunt asa de convingatoare, incat parca am fost si eu prezenta acolo, in clasa. (De altfel cunosc acei copii inca din clasa 1, deoarece sunt invatatoare in aceasta scoala si am avut ocazia sa si suplinesc de cateva ori la clasa lor.) Copii frumosi, cu idei, cu dorinta de mai bine. Ramane sa vedem cum reusesc parintii sa ii canalizeze spre ceva bun in viata, caci scoala se straduie deja foarte mult. Bravo, diriga! Inca o data salut metoda d-nei av. Macovei!

    • Va multumesc foarte mult pentru aprecieri si opinia pertinenta! Cred ca scoala trebuie sa colaboreze cu parintii si viceversa. Nu cred ca scoala se straduieste atat de mult pe cat ar trebui si nici nu sprijina, poatecu unele mici exceptii. Din pacate, nivelul de trai nu permite multor parinti, mai ales din provincie, sa isi sprijine copiii, oricat de mult si-ar dori. Aici cred ca un sprijin important ar trebui dat de autoritati, dar….. In ceea ce priveste metoda, am adoptat-o raportandu-ma la anii mei de scoala cu nemultumirile si patimile de rigoare, la anii de scoala ai fiului meu….scoala din acesti ani provocandu-mi mai mult nemultumiri si dezgust plus lupte continue, la discutiile purtate cu psihologi si psihoterapeuti in incercarea mea continua de a deslusi mintea umana si mai ales sa penetrez si sa inteleg mintea copilului si adolescentului, la latura mea infantila pe care incerc cu ardoare sa o salvez si sa o pastrez cat mai inocenta si nu in ultimul rand la cazuistica profesionala care mi-a oferit ocazii nenumarate de discutii cu acesti copii-adolescenti, dar si a cartilor citite cu privire la noile abordari in materia predarii scolare, pe care ar fi trebuit sa le citeasca toti profesorii si invatatorii. Ideea este ca trebuie schimbata metoda de predare si mai ales materia triata, pentru ca, din pacate, nici Ministerul, nici inspectoratele si nici majoritatea covarsitoare a invatatorilor si profesorilor nu stiu, nu cunosc, nu inteleg, nu constientizeaza sau nu accepta realitatea:creierul si comportamentul copiilor de dupa anii 90 s-au schimbat si incet-incet nu mai au nicio legatura cu ale noastre, datorita unei evolutii umane normale, astfel cum nici creierul nostru si comportamentul nostru nu au semanat deloc cu cele ale celor nascuti la 1900, 1920, 1940… pentru care eram niste extraterestrii……suntem supusi schimbarii si trebuie sa invatam sa ne adaptam……Din pacate ….la noi….mai va!

  • very nice…. i know diana… you are wise person.. well known of law… all must read this and they will be benefited…. thanks for your time and concern to the society…

    • Foarte frumos! Este o poveste adevarata, o poveste a unor copii adevarati ce au nevoie de indrumare catre frumos, imaginatie si curaj pt a indeplini ce anume isi doresc si simt.
      As Anna Kumar says;: all must read this” Toti trebuie sa cititm acest impresionant articol!
      In ceea ce ma priveste, astept cu nerabdare urmatoarea poveste a vietii scrisa de dvs.

      • Va multumesc din suflet pentru aprecieri si incurajari! Acest lucru ma motiveaza si obliga la un standard inalt! In ceea ce priveste copiii…..exceptionali! Astept cu nerabdare abordarea unui nou proiect de asemenea anvergura!

    • Thanks Anna Kumar! I really appreciate your interest in my article, it’s flattering your feedback, especially since you’re a lawyer and a very good one!

Femei de 10 pe Facebook