Toată viața, în fiecare zori de zi, obișnuiam să-mi încep planurile cu o conjuncție : “SĂ”. Cred că este conjuncția preferată a șefilor – cărora le place să comande, dar și a oamenilor de acțiune, care-și auto-administrează îndemnuri. Diminețile, așadar, înșiruiam , în gând : “Astăzi să fiu veselă”, “Astăzi să merg la ședința cu părinții a lui Victoraș”, “Astăzi să dau cu aspiratorul”, “Astăzi să mă tund”, “Astăzi să filmez cutare subiect”, “Astăzi să conving cutare director de firmă să mă sponsorizeze”, “Astazi să merg cu Victor la cutare eveniment”, “Astăzi să le fac șnițele copiilor” etc. O listă întreagă de “să”-uri se rânduiau în mintea mea, așteptându-și cuminți “bifa” de la finele zilei. Spre marea bucurie a spartanului din mine, mai toate sfârșeau prin a fi bifate si, in consecință, capul meu odihnea liniștit pe pernă, creionând în subconștient “să”-urile de a doua zi.
Azi dimineață m-a trăznit un gând. Am realizat brusc că , de la o vreme încoace, “SĂ”-urile mele au devenit “SĂ NU”-uri. Dramatică concluzie, la care am ajuns după câteva minute bune de recapitulat planurile pentru astăzi. S-au încolonat cuminți – în aceeași minte de acum câteva decenii, ceva mai plină, ceva mai obosită – următoarele auto-îndemnuri : “să nu mă enervez”, “să nu pun la suflet răutățile din jur”, “să nu mă întristez dacă nu-mi iese ceva anume ( slavii au un proverb :”Ceea ce nu ne reușește, este spre binele nostru”!) , “să nu-i las pe colegi să se demoralizeze”, “să nu ratez o nouă zi, în care să-mi văd parinții”, “să nu mai încerc să le demonstrez unora și altora că/cât greșesc” (viața îi va pedepsi în locul meu), “să nu mă mai uit la canalele de știri, că intru în depresie”, “să nu pun la suflet meschinăria unor oameni pe care i-am crezut altfel”, “să nu intru în panică, atunci când casiera de la Mega Image îmi spune cât am de platit pentru cele câteva produse din coș” , “să nu uit că fericirea stă în lucrurile simple (iar pentru mine “simplu” e să scriu, să călatoresc, să ma bucur de prieteni și de clipa de față), “să nu-mi pierd speranța”, “să nu mă iau după cei ce-mi par a fi prieteni și de fapt mă ademenesc spre prăpăstii”, “să nu caut iubire, acolo unde ea nu va fi niciodată”, “să nu dau cu piciorul niciunei oportunități”….Dar VAI! , limbile ceasului s-au potrivit la cifrele care mă atenționează SĂ NU uit că trebuie s-o pornesc spre serviciu, unde voi începe să îndeplinesc , punct cu punct, generoasa listă de “să NU”-uri…
Vouă nu vi se întâmplă la fel?
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : TONICO FORTE
Comentează