Unul din avantajele celor care au acum „o anumită vârstă” este și acela că pot face comparații. Între „cum a fost atunci” și „cum este acum”. Hotarul între cele două timpuri rămâne anul 1989, care a clătinat câte ceva din viața românilor, la unii în bine, la alții – spre dezastru. Articolul de față nu este unul nostalgic, Doamne ferește, ci doar unul de analiză lejeră a unei anumite evoluții. Vrem nu vrem să recunoaștem, femeia nu mai e ce-a fost. În special cea de la oraș, căci satul românesc încă mai păstrează inerția, uneori frumoasă, a unui Trecut cu totul altfel…
Pe-atunci, noi, femeile, eram mult mai „tăcute” și smerite. Erau și atunci femei-medic, femei-cadre didactice, femei-inginere ș.a.m.d., ba chiar erau și promovare prin funcții – că așa cerea partidul, de ochii lumii. Dar nu făceau atâta gălăgie, că nici n-aveau unde și nici n-aveau voie. Primeau funcția și…ciocu’ mic! că imediat rămâneau fără ea! Existau și pe atunci femei-politician, dar cu chipuri odioase și cu implicare malefică. Alde Suzana Gâdea, Alexandrina Găinușă și altele ca ele, culminând cu ilustra savantă de renume mondial, care în loc să-și vadă de polimerii săi, își îndemna soțul la rele…Acum femeile sunt mult mai vocale, sunt școlite pe afară, plimbate prin întreaga lume, citite și emancipate, le turuie gura pe la televizor și-și unduiesc nurii prin Parlament, unde ajung atrase de politică sau împinse de amanți. În schimb, învățând lecția istoriei, nevestele de președinți au devenit mult mai tăcute și reținute, stând în banca lor, pentru a nu ajunge în cea a acuzaților și evitând astfel finaluri tragice.
Femeile erau și pe atunci aplecate către modă. Zina Dumitrescu era tinerică și celebră, la „Eva” mai aduceau din când în când și haine din import, în rest făceam cozi să prindem o pereche de pantofi de la „Clujeana” sau să luăm pe sub mână o hăinuță de la” Apaca”, refuzată la export. Când mai primea cineva câte o „Burda” sau un ” Quelle” „din pachet”, le făceau poștă și numai așa apucam să vedem cam ce poartă Occidentul decadent. Cele mai pricepute foloseau tiparele și uite-așa mai apăreau pe străzi haine „altfel”. Și blugi, tot „din pachet”, scumpi la vedere dar și la preț. Specula era în floare.
Gravide erau mult mai multe, invers proporțional cu mijloacele contraceptive. Burticile rotunjoare umblau bine mascate de haine lălâi și hidoase, iar în ultima lună de sarcină femeile se cam retrăgeau, jenate, prin bârlogurile lor, așteptând cu emoție să le vină sorocul, să li se rupă apele sau să le îngenuncheze contracțiile. Predominau nașterile naturale. Cezariana era sinonimul pilei. Astăzi femeile însărcinate s-au împuținat ( nu că ar fi scăzut potența bărbatului român! ), în schimb s-au.. înfrumusețat! S-a dezvoltat o adevărată industrie a țoalelor de gravidă. Celebritățile au început să-și etaleze, fără jenă, pântecele despuiate prin reviste, după moda „de afară”, convingându-ne că, de fapt, sarcina nu e o rușine, e ceva natural. Și defecația e ceva natural, atunci de ce să n-o vedem bunăoară pe Mihaela, scremându-se la vedere, pe o budă căptușită cu cristale Swarovski? Nașterile sunt programate din timp, uneori chiar înainte ca însămânțarea să aibă loc, cezarienele sunt în mare vogă, de ajunge femeia să nici nu mai știe dacă a născut sau ba. Se trezește direct cu pruncul în brațe, zâmbind de pe copertele glossy. Bugetul familiei se subțiază considerabil, prin clinici de top. Copilul însă tot același parcurs îl are, chit că se naște într-o căpiță de fân sau într-un pat de mii de Euro..
Înainte de ’89, fetele se grăbeau la mărițiș,exact ca în proverb! Dacă te prindeau 23 de ani singură, gata! Erai deja fată batrână, nu se mai uitau la tine decât medicul ginecolog și secretarul UTC, să vadă dacă ți-ai plătit cotizația! Acum nimeni nu mai e obsedat de desueta fițuică, eliberată de Ofițerul Stării Civile. ” Cariera, mai întâi, iar abia apoi măritișul!” – își scuză divele lipsa de reacție în fața lui Cupidon, mascându-și de fapt goana după „o partidă bună”. Pe harta României sentimentale au apărut extravaganțele : fetișcane la brațul unor babalâci, babete combinate cu juni. De poeziile de dragoste a uitat mai toată lumea. Aproape că-i dai dreptate lui Sorescu ” Eminescu ( pare că nici) n-a existat”.
Să privim, în fine, spre ambalaj. Ne aflăm în plină economie de piață, deci ambalajul este decisiv. Înainte, femeile făceau sport ținându-se de bara autobuzului, opintindu-se cu greutăți prin piețe, alergând să prinda loc în coada la alimentara din colț. Dietele se creionau de la sine. Soia făcea parte din viața noastră, și neștiind pe atunci ce sănătoasă era, o blamam, într-un cor național. Gerovitalul avea grijă de fețele noastre, asta dacă mamele și bunicile noastre nu se pricepeau să execute singure creme din gălbenele sau temirice altceva. Leacurile băbești erau la mare cinste: ele ne salvau de coșuri, de bufeuri, de sarcini nedorite. Astăzi saloanele de înfrumusețare au împânzit România. Produsele cosmetice – rafturile magazinelor. Reclamele aferente – ecranele televizoarelor. Nu mai știi ce să alegi, ca să fii mai frumoasă ( doar această dorință a rămas neschimbată!). Femeile își taie nasul, stomacul, șuncile, își măresc sânii, curul și odată cu ele, pretențiile față de sexul tare. Că veni vorba, înainte sexul se făcea în dormitor,cu bărbatul legal, cu obloanele trase, după ce s-au culcat copiii și de regulă în zilele cu apă caldă. Acum se face cu oricine, oriunde, oricând, oricât și se vorbește despre el mai mult chiar decât se face. Sexul vinde, iar noi suntem, să nu uităm , în economia de piață.
Și ar mai fi multe de adăugat, dar „contorul” site-ului mă avertizează că aveți deja 6 minute de citit, așa că mă opresc și vă rog pe voi să continuați : ar mai fi ceva diferențe?..Însuși acest site cred că este una majoră!?
Comentează