banner marshal garden
Femei de 10

Rodica Popescu- Bitănescu : ” Menirea bărbatului pe pământ este aceea de a face femeia să înflorească și să fie sigură pe sine”

Nu m-a interesat niciodată data nașterii intervievatei mele. Din acest motiv nici n-am întrebat-o și nici n-am scormonit prin internet, ca să aflu. Pentru mine, Rodica Popescu Bitănescu este un om mereu tânăr. Am iubit-o, privind-o la început la televizor, în emisiunile de divertisment ale Televiziunii Române din copilăria mea; apoi, mult mai târziu, am avut-o ca invitată în emisiunile mele. Nu i-am numărat niciodată ridurile de pe față : deși anii au trecut, Rodica a rămas img_3138aceeași. Ea și râsul ei molipsitor, ca un fel de siglă personală, care o face recongnoscibilă într-o mare de râsete, zâmbete, hohote, rânjete. Al ei e special, vine din inimă, dintr-o inimă largă care, într-o perfectă simbioză cu o minte sclipitoare și un talent desăvârșit, au făcut din Rodica o actriță îndrăgită și, mai apoi, un dramaturg de succes.

Iar eu, în sinea mea, mai am un motiv pentru care o iubesc la nebunie: este neobosită. Nu am văzut-o niciodată plictisită sau ciufută. Rodica își trăiește viața la cote maxime, prezența ei pretutindeni este tonică, ea este mereu activă și se reinventează neîncetat. Nu m-ar mira să aud , după ce i-am văzut piesele scrise de ea, că tot ea semneaza și decoruri, și ținute de scenă, ba chiar și coloana sonoră a pieselor sale! Rodica este inepuizabilă și este o surpriză perpetuă pentru fanii ei. Care nu sunt deloc puțini : îi trage după sine de decenii bune, le adaugă mereu alții noi și știe cu ce să-i țină mereu aproape!
Într-un mijloc de toamnă foarte aglomerat, reușesc s-o pun pe Rodica să încredințeze virtualului răspunsurile sale la curiozitățile mele. Îmi mărturisește că nu se simte chiar foarte confortabil în fața calculatorului, că tot foaia și pixul îi sunt cei mai buni prieteni atunci când scrie. Și, totuși, s-a descurcat! Iată ce a ieșit din conversația noastră de weekend:

Marina Almășan: – De unde vine râsul acesta inconfundabil al Rodicăi Popescu Bitănescu? E o moștenire de familie? E „construit” în timp?

img_3129Rodica Popescu-Bitănescu: – Râsul meu nu este nici moștenire de familie și nici nu l-am ”construit” în timp. Nu m-a preocupat niciodată asta. Mie când îmi vine să râd,râd. Nu râd la comandă. Râsul ”făcut” nu e contagios!

Marina Almășan: – Al tău e în măsură să provoace o adevărată pandemie!?Câte uși a deschis el? S-a întâmplat să și închidă?

Rodica Popescu-Bitănescu: – Am deschis foarte multe uși râzând și mi-am câștigat mulți admiratori.Dar râsul meu, mi-a și închis multe uși. Mulți regizori au considerat că sunt numai o actriță veselă, de comedie. Am luptat mult să pot juca roluri dramatice, cu fior tragic, sau roluri de compoziție, unde am demonstrat că sunt chiar mai bună decât în rolurile comice. Asta m-a și făcut să scriu piese de teatru și mai nou și scenarii de film. Textele mele sunt simple dar adevărate, chiar triste și lumea leșină de râs…Sunt romantice, horror, filozofice. După spectacol unii spectatori mă întreabă : Rodica, ai scris tu piesa asta? Da. Eu. Pentru că m-am săturat să fiu prezentată, ”apare actrița al cărei zâmbet este inconfundabil !” Vreau să vă spun că eu, din când în când, mai și gândesc, nu numai râd. Apropos, știați că marii actori de comedie sunt cei mai mari actori se dramă ? Vezi Grigore Vasiliu Birlic, Liudmila Gurcenko și alții. Acum, că m-am răcorit, să trecem la următoarea întrebare!

Marina Almășan: – Ai punctat corect și înțeleg că este marele tău „of”.. În general, te consideri un om norocos?

Rodica Popescu- Bitănescu: – Dacă mă consider un om norocos? La img_3118câte am văzut și văd în jurul meu, da, sunt norocoasă. Și faptul că am un soț, care simt că mă iubește de atâția ani și faptul că sunt considerată dramaturgul cel mai jucat, sunt în repertoriu cu cinci piese, spectacolele mele fiind considerate cele mai longevive. Vezi ”Cinci femei de tranziție” care se joacă de paisprezece ani, cu casa închisă, urmată de celelalte. Mă consider nu norocoasă, prea norocoasă. Asta cât o să vrea Dumnezeu. Când o să considere că nu mai merit, succesul meu o să dispară instantaneu.

Marina Almășan: – Nu cred că te paște așa ceva! Enumeră, te rog, 3 mari victorii pe care le-ai câștigat în viață!
img_3126Rodica Popescu-Bitănescu: – Da, am reușit să am trei mari victorii în viața mea. Că m-am născut sănătoasă, că am reușit să-l țin lângă mine pe bărbatul ăsta frumos și deștept, care este bărbatul meu și că privesc cu seninătate sfârșitul, finalul, de care nu scapă nimeni. Doriți să aflați și trei eșecuri ale mele? Numai trei? Poate sute. Fiind atât de multe, le-am și uitat. Dar mi-am spus: cât trăiești înveți și tot prost mori!

Marina Almășan: – Ei, nu chiar prost, ci, să zicem „prostuț”! Ești, fără discuții, o femeie de 10. Care îți sunt, după părerea ta, atu-urile?

Rodica Popescu- Bitănescu: – Nu știu și nu cred că sunt o femeie de 10, mai am până acolo, dar un 8 poate aș merita. Unul dintre atu-urile mele este că după căderile psihice, mă ridic repede și sunt tenace și insistentă. Nu mai spun și altele, c-ar părea că mă laud și așa m-am lăudat cam mult până acum!

Marina Almășan : – E o laudă solicitată, nu e din proprie inițiativă! img_3124Uite, ca să echilibrăm : Conștientizezi și ceva defecte? Cum le maschezi, de nu se văd în afară?

Rodica Popescu-Bitănescu: – Despre defecte nu vreau să vorbesc și nici despre cum le maschez, pentru că nu vreau să-mi afle nimeni slăbiciunile!

Marina Almășan : – În regulă, nu insist! Hai să schimbăm registrul. De cât timp ai adăugat cel de-al doilea nume, Bitănescu? Mai ții minte momentul în care ai spus DA?

img_3127Rodica Popescu- Bitănescu: – Numele de Bitănescu l-am adăugat acum patruzeci și cinci de primăveri. La cununia civilă țin minte numai când am spus da, pentru că pe ”da”, trebuia să-l calc pe picior pe viitorul soț. Se spune că așa o să-l domini toată viața. Dar de emoție am uitat și am spus doar ”da”, cu toată convingerea!

Marina Almășan : – Deși acesta este considerat, de către toți familiștii ca fiind un soi de „km Zero”, am să te întorc, totuși, în Trecut: înainte de Bitănescu ai mai avut și alte experiențe, mai vesele sau mai triste? Ce ai învățat din ele?

Rodica Popescu Bitănescu: – Înainte de Mircea Bitănescu am cunoscut bărbați care mi-au făcut curte, unii chiar voiau să se însoare cu mine doar pentru că eram actriță, Din toate am învățat ceva : să nu fac rău și să ocolesc oamenii care nu îmi plac.

Marina Almășan: – Poți rememora prima ta iubire?

Rodica Popescu- Bitănescu: – Prima mea iubire? Aveam ,parcă, cinci img_3130ani.Mă îndrăgostisem de o minge. Dar rău. O legasem cu o sfoară și o trăgeam după mine. O să vă întrebați de ce. Îmi imaginam că este un băiat care se ține după mine și mie îmi plăcea la nebunie. Mergeam pe potecuța de lângă zidul casei, pe la soare și trăgeam mingea după mine. Băiatul-Minge se apropia de mine, voia să mă înghesuie în zidul casei, soarele mă încălzea, băiatul din minge se apropia din ce în ce mai mult și mie îmi plăcea la nebunie. Vedeți cât de perverse putem fi noi femeile? Chiar de la vârsta de cinci ani. De unde această imaginație? Că pe vremea aia, nu tu filme, nu televizoare, nu tablete…

Marina Almășan: – Să ne întoarcem la ultima. Iubire, nu întrebare! Care este secretul longevității duetului Popescu- Bitănescu?

Rodica Popescu-Bitănescu: – Secretul longevității duetului Popescu-Bitănescu ? Mi-e drag Bitănescu, mor după el !

img_3123Marina Almășan: – Este cel mai scurt și cel mai frumos răspuns pe care l-am primit vreodată, la această întrebare, pe care am adresat-o unei mulțimi de oameni! Rodica, de fapt, unde greșesc femeile, în relația cu bărbații?

Rodica Popescu- Bitănescu: – Aș putea să scriu câteva pagini despre asta, pentru că fiecare greșește altfel.

Marina Almășan: – Poate ți-am dat o idee pentru viitoarea ta piesă! Care crezi că este menirea bărbatului, pe pământ?

Rodica Popescu- Bitănescu: – Menirea bărbatului pe pământ este să teimg_3119 facă să te simți bine.Ca femeie și ca partenera lui de viață. Să înflorești în fiecare zi și să te facă să fi sigură pe tine.

Marina Almășan: – Deci tocmai am obținut și o caracterizare a soțului tău! Să ne întoarcem la profesia ta : așa cum spuneam, nu ești numai actriță, ci și scenarist. Redă-ne, te rog, un pasaj din ultimele tale piese, care să se refere la relația bărbat-femeie.

Rodica Popescu- Bitănescu: – Ca dramaturg, ca scenarist, am creat multe dialoguri din relația bărbat-femeie. Unul ar fi :
Ea: – Am impresia că de la un timp nu mă mai vezi.
img_3128El: – Chiar aș vrea să nu te mai văd.
Ea: – Chiar așa?
El: – Chiar așa.
Ea: – După atâția ani, mă întreb dacă m-ai iubit vreodată.
El: – Eu mă întreb unde te-am găsit. Chiar, mă întreb unde te-am găsit și de ce te-am luat de nevastă. (pauză)
Ea – Și eu mă întreb, de ce, când întârzii seara acasă, ai pe umărul hainei un fir de păr lung, blond ? Chiar, al cui este părul ăsta? (pauză) .

Marina Almășan: – Rodica, ai vreo deviză în viață?

Rodica Popescu- Bitănescu: – Deviza mea în viață ? Nu știu.Cred că : ”Să merg înainte, că n-am încotro !”

Marina Almășan : – Nici eu n-am încotro, va trebui să pun punct acestui interviu, pentru care îți mulțumesc. Nu înainte însă de a te ruga sa adresezi un mesaj pentru femeile de 10, care citesc acest interviu.

Rodica Popescu Bitănescu : – Mesajul meu pentru femeile de 10, esteimg_3120 să vină la teatru. Vreți să vă deconectați și să râdeți ? Atunci veniți la teatru, la comediile mele: ”Cinci femei de tranziție”, ”Încă-i bine”, comedia romantică ”Viață de cimitir” , ”Triunghiul femeilor” și ”Interesul poartă fesul” . Iar între 1 și 5 Noiembrie vă invit la Creart Teatrelli, la Festivalul de dramaturgie ”RODICA POPESCU-BITĂNESCU” !

 

Marina Almășan: – Iată o noutate! Te felicităm, Rodica, nu-i de ici de colo ca un  Festival să-ți poarte numele! Succes maxim și…vom fi acolo!

 

Imagine reprezentativă: zoltanlorencz.ro

Femei de 10 pe Facebook