Autor : lector dr. FLORIAN OLTEANU
Am pus ghilimelele, în titlu, pentru că prima democrație modernă a lumii, de peste Ocean nu a avut oficial nicio femeie în cea mai înaltă funcție în stat. Ca și Eleanor Roosevelt, doamna Edith Wilson și-a ajutat soțul pe Thomas Woodrow Wilson (1856-1924), al 28-lea președinte al SUA între 4 martie 1913- și 4 martie 1921.
El este autorul Declarației celor 14 puncte prin care solicita ca națiunile lumii, după război să se organizeze după principiul autodeterminării. Totuși, Woodrow Wilson a fost un partizan al păstrării statalității Austro-Ungariei pe care o vedea ca pe un fel de federație de tip american în Centrul și Sud-Estul Europei, dar ideile lui Georges Clemenceau și David Lloyd George, liderii francez și britanic au avut câștig de cauză și Austro-Ungaria, Rusia, Germania, Imperiul Otoman ca imperii au încetat să mai existe.
Edith Wilson i-a devenit soție în 18 decembrie 1915. Edith Wilson se născuse la 15 octombrie 1872 la Wytheville, Virginia, ca Edith Bolling. Înainte de căsătoria cu Wilson, a purtat numele Galt, fiind căsătorită cu bijutierul Norman Galt din Washington DC. A fost fiica unui judecător. Îl cunoscuse pe Galt, în timp ce ea își vizita o soră mai mare care era căsătorită în capitala federală americană.
A fost al șaptelea copil din 11, doi din frații săi, murind de copii. Familia Bolling făcea parte din primele familii fondatoare ale Virginiei, ascendenții viitoarei Prime Doamne având plantații de bumbac cu sclavi afro-americani.
Educația tinerei Edith a fost tipic pentru o familie sudistă. Fetele trebuiau să scrie și să citească, să socotească, în rest, locul lor era în bucătăria casei familiei sau educând copiii. Edith a avut șansa unei bunici care a știut să o educe pentru viață, care i-a deschis orizonturile spre literatură, filosofie, retorică, franceză. Edith a fost în două școli, din prima a fost exmatriculată pentru rezultate slabe și indisciplină, iar a doua s-a închis, deși Edith era o studentă bună.
Edit Wilson și-a asumat inițial, din decembrie 1915 până în octombrie 1919, un rol decorativ, de reprezentare. A existat o controversă, potrivit căreia, Edith Galt începuse relația cu Thomas Woodrow Wilson pe când era căsătorit cu soția sa Ellen Wilson. Soțul ei, Thomas Woodrow Wilson a suferit un accident cardio-vascular în data de octombrie 2019 (paralizie pe partea stângă și o vedere slabă la ochiul drept au fost principalele sechele ale acestui AVC) și atunci, ea și-a asumat rolul de „veghetor”, de controlor al corespondenței, filtrând ceea ce ajungea la soțul ei. Să nu uităm că începuse Conferința de Pace de la Paris din 1919, în octombrie fiind semnat Tratatul de la Versailles cu Germania învinsă. Congresul va infirma semnătura pe tratat a șefului statului, ceea ce va duce la agravarea sănătății acestuia și la acel AVC care-l va chinui toată viața.
Edith Wilson și-a scris memoriile în 1939 și a justificat faptul că a condus SUA de facto până la 4 martie 1921 pentru că medicii Președintelui i-ar fi cerut acest fapt, în special, Cary Grayson, medicul oficial și neurochirurgul Bert E.Park (acesta a realizat că președintele avea probleme cu judecățile de valoare, controlul emoțional ca sechele ale AVC ului suferit). Edith Wilson discuta cu toți consilierii politici, militari, juridici, controla la sânge corespondența președintelui, răspundea la scrisori, superviza și chiar redacta comunicatele de presă. Ea studia și evalua chiar și corespondența criptată (Top Secret).
A reușit să îl demită pe Robert Lansing un secretar de stat (ministru) de externe fiindcă se temea ca acesta să nu aibă un ascendent politic periculos. Edith Wilson a obligat Marea Britanie să îi impună ambasadorului ei, Edward Grey să își prezinte scrisorile de acreditare numai după ce renunța la consilierii care avuseseră remarci malițioase la adresa doamnei Wilson.
Între 5 martie 1921 și 3 februarie 1924, când a murit Woodrow Wilson, Edith Wilson l-a îngrijit pe soțul ei la Washington DC, locuind într-o casă pe S Street NW din capitala SUA.
În ciuda multor critici, a avut foarte mulți admiratori, printre care șeful de cabinet al lui W.Wilson, Jou Tumulty care încă din 1921 i-a făcut un elogios portret ca fiind cel mai de nădejde sprijin pe care, vreodată, l-a avut un președinte american.
Edith Wilson va trăi să vadă cum Franklin Delano Roosevelt, președintele SUA o va invita în Congres, când SUA au declarat război Japoniei în 8 decembrie 1941, amintind de declarația de război a SUA din aprilie 1917.
A fost prezentă alături de Eleanour Roosevelt la 14 aprilie 1945, la funeraliile lui Franklin Delano Roosevelt.
La 20 ianuarie 1961, a onorat invitația la învestitura Președintelui John F Kennedy la Casa Albă.
Edith Wilson a murit la 28 decembrie 1961, la Washington DC. A fost, practic, prima și singura americancă de până acum care pentru aproape trei ani, din spatele ușilor închise, a condus SUA ca un „președinte de facto”.
Comentează