În vârstă de 77 de ani, celebrul actor hollywoodian își dezvăluie principiile după care s-a ghidat în viață.
Cei care vorbesc, nu știu nimic, iar cei care știu, nu vorbesc. Și uite-așa , ne aflăm într-un cerc vicios.
Rareori, viața te schimbă pe de-a întregul, însă ea te transformă continuu, în mici detalii. Spre exemplu, când eram copil, iubeam duciurile la nebunie, iar astăzi nu le mai consum, decât atunci cand iau masa în restaurant.
Dacă-mi place să stau la soare și dacă-mi permit să lâncezesc o după-amiază întreagă pe o terasă cu o vedere superbă, nu înseamnă deloc că m-am hotărât să ies la pensie. Încercările mele de a mă bucura de lucrurile mărunte nu au nimic în comun cu batrânețea.
Am o memorie proastă. Dar nu-mi place deloc să mi se amintească acest lucru.
Foarte demult, cand mergeam la școala de actorie, directorul m-a întrebat, la un moment dat :”Și, de ce ai ales să devii actor?” Sincer, n-am știut să-i răspund și de aceea nu i-am răspuns nimic. Și atunci mi-a spus : “Ca să poti să te exprimi, fraierule!”. Iar eu am încuviințat : “Da, desigur, chiar așa!” Talentul este, înainte de toate, știința de a face mereu alegerea corectă.
Îmi place să merg la teatru. Acolo nimeni nu mă deranjează. Unii nici măcar nu mă recunosc.
Cel mai neplăcut lucru în meseria de actor este faptul că lumea este prea politicoasă cu tine. Spre exemplu, ești într-un dialog și toți sunt de acord cu tine, chiar dacă spui prostii. Iar noi, oamenii, avem nevoie, de fapt, de inși care să ne spună exact ceea ce nu vrem să auzim.
Cel mai mult, in meseria mea, prețuiesc posibilitatea de a trăi viețile altora, fără să trebuiască să plătesc pentru asta.
Aș fi în stare să plătesc oricât, ca să știu să disting, din mers, sfaturile bune de cele proaste.
Imi place când copiii dau sfaturi. Nu, nu sunt întotdeauna de acord cu ele. Dar îmi plac la nebunie.
Imediat ce îți apar urmașii, apar și problemele.
Până nu încerci tu însuți, nu vei înțelege. Asta le spun copiilor mei.
Filmele mele sunt ca și copiii mei, până la un punct : copiii nu-i poti transforma in 3D și să te reîmbogățesti din asta.
Actroilor, care merg la audiții, le spun mereu “ Nu e chiar atât de important să primești acest rol, important este să te remarce cineva!” Există unii care vor încerca să te convingă că drama – e ceva simplu, iar comedia – ceva foarte complicat. E o prostie! În ultimii ani am jucat in diferite comedii și pot să vă spun ca nu este așa.
Dacă Marty ( Martin Scorsese – n.n.) mă va ruga ceva, voi medita foarte serios la acest lucru, chiar dacă el mi se va părea la început neinteresant.
Mie mi se pare că munca de regizor este asemeni muncii unui președinte. Are niște sopuri mult prea complicate.
Încă nu am găsit timpul să-mi revăd toate filmele. În general, nu-mi place să-mi vizionez filmele in care joc . Ma ia somnul!
Cand am terminat filmarile pentru “Vânătorul de cerbi” ( film despre războiul din Vietnam, filmat în Thailanda) am înțeles că Thailanda este un loc fabulos, unde trebuie să revin cât se poate de curând. Și am reveni. Peste 18 ani!
Mie mi se pare că omul nu numai că a modificat clima planetei, dar a făcut ceva și cu Timpul. N-ați observat? Acum, 10 ani trec mai repede ca 3, în trecut.
Uneori îi invidiez pe cei decedați : au o mulțime de timp liber!
N-o să reușesc niciodată să citesc cărțile pe care aș dori să le citesc. Așa că mai bine nu mă întrebați despre asta.
Prefer să nu am lucruri inutile. Cu cât mai multe lucruri ai, cu atât mai multă energie consumi in direcția lor.
Oamenii sunt diferiți : cât timp unii tot cugetă cum să facă ceva deosebiți, , alții se gandesc cum să scoată din asta maximum de profit.
Banii mulți nu fac întotdeauna casă bună cu calitatea. Mai ales în domeniul filmului.
Dacă scaunul este confortabil, nu vei pierde prea mult timp ca să te instalezi comod în el.
Un hotel bun este un hotel în care m-aș caza eu. Atât și nimic mai mult.
Nu am iubit niciodată Los Angelesul. Este singurul oraș în care accept să merg doar dacă sunt plătit.
Italia nu mai e demult aceeași. Dar Roma rămâne Roma.
În mine curge sange italienesc, dar nu sunt italian până la capăt.
Sunt putin olandez, puțin francez si puțin neamț. Dar am nume italienesc și tocmai de aceea am acceptat să-mi asociez persoana cu latira italiană.
Astăzi râd mai des, decât radeam în tinerețe. Se pare că am început să-i judec pe oameni mai puțin aspru.
Odată cu vârsta apare prudența. Asta am observat.
Nu există nimic mai important decât să încetezi să te mai temi. Dar nu trebuie confundat curajul cu necugetarea.
Am citit, nu demult, că, potrivit ultimelor cercetări, femeile se simt mult mai confortabil atunci când se dezbracă în fața bărbaților, decât barbații, atunci cand se dezbracă în fața femeilor. Din punctul meu de vedere totul e foarte simplu : femeia se uită mereu la bărbat și-l evaluează, pe când bărbatul se uită la femeie cu recunoștință.
Să slăbești este mult mai simplu decât să întinerești, dar chiar și asta este cat se poate de posibil.
Îl invidiez pe Dustin Hoffman: el poate fi și amuzant, și inteligent și deștept în același timp. Eu n-am reușit niciodată acest lucru.
Fiecare om are adevărul său.
Dacă Dumnezeu chiar există, atunci am o mulțime de întrebări pentru el.
Sursa : esquire.ru
Comentează