„Un fel de Bizant dupa Bizant” – cum ar spune Nicolae Iorga.

Bizantinii niciodata nu si-au zis „bizantini”, la mai mult de un secol de la prabusirea Imperiului lor au fost numiti astfel.

Marin Sorescu ne minuna cu observatia ca Stefan nu si-a spus ”cel Mare”, „Mihai” nu si-a zis cel „Viteaz”.
Acum e cazul sa-i gasim un atribut pe masura academicianului Razvan Theodorescu.

Umorul, care nu l-a parasit o clipa, respingea efigia personala.
Cel care s-a imus ca un orator desavarsit, un dialectician cu vocatie, un hermeneut al stilurilor arhitecturale e greu de cuprins intr-o vocabula.
Daca fapta poate fi redata succint, elogiul spiritului e imposibil de sedimentat.

A realizat infinite drumuri carturaresti, a creat puncte nodale acolo unde trecutul lasase ruine, a emancipat studenti si doctoranzi, ne-a invatat sa fim mandri ca suntem romani.

Mi-a dedicat doua zile din viata: am conferentiat impreuna, am filmat emisiuni culturale.
Pentru mine au fost doi ani de viata.

Nu parea ca ne vorbeste despre istorie, ci doar ca ne istoriseste povesti.
Ce faceau candva Herodot, Tucidide si Titus Livius.

A reinugurat Sala „Dalles” in ianuarie.
Reinceperea Conferintelor Academiei Romane.
Cred ca a plecat in februarie pentru a nu lasa nimic in berna.

Am aflat ca o ninsoare blanda dupa un soare divin a poleit Bucurestiul cu ingeri si ceata.

Cosmin-Stefan Georgescu

8 Februarie 2023

Franta