Bombănelile Marinei Editoriale

Războaiele Actualelor cu Fostele

 

Mi-e foarte greu să înțeleg – dar nu imposibil, căci nimic nu mă mai miră pe lumea asta! – de ce Actualele soții simt mereu nevoia să întrețină un război, fățiș sau tacit, cu Fostele. De ce, odată ce ai reușit să pui mâna pe bărbatul visurilor tale – chiar dacă el este “rebutul” unei alte femei – ți-l aduci alături la pachet cu un intens sentiment de ură, îndreptat asupra celei de care acesta s-a desprins, de care a fost cândva îndrăgostit și lângă care și-a derulat câțiva metri/kilometri din mosorul vieții?
Explicațiile pe care mi le-au dat psihologii nu-mi sunt de ajuns. Zic ei că tu, ca fostă soție, reprezinți și vei reprezenta mereu un pericol pentru actuala. Că dragostea pe care ați petrecut-o împreună (tu și actualul ei soț ) , barza pe care împreună ați întâmpinat-o, pruncul pe care l-ați păstorit în doi, plus pogonul de amintiri frumoase, vor fi mereu o amenințare la adresa noii căsnicii. Așa o fi. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, chiar cunosc o astfel de “nevastă secundă”, care-și terorizează soțul ori de câte ori acesta, dintr-un nefericit reflex, o mai strigă câteodată cu numele primei sale soții.

Obsesia ” femeii din trecutul soțului” paralizează judecata multor neveste cu minte străvezie. În loc să să-și canalizeze eforturile spre a-și construi propria fericire conjugală, ele se angajează într-un război absurd și chinuitor al nervilor,al imaginației bolnave, al prostiei, până la urmă. Nu puține sunt cele care cred chiar că vor rezolva problema, dacă-și vor vopsi părul la fel ca precedenta, dacă îi vor adopta stilul vestimentar, dacă se vor chinui să-i copieze acesteia pasiunile, preferințele muzicale, cele culinare, sportive etc. Dacă vor reuși să cânte precum ea sub duș, să facă pe scriitoarele, pe balerinele, pe gospodinele, căznindu-se să-și răsfețe soții cu aceleași bunătăți cu care au aflat ele că celelalte îi dădeau cândva gata.
Unele o fac tacit. Altele, nedându-și seama cât teren pierd, își torturează soții ba cu nesfârșite chestionare, legate de “cum era cealaltă”, ba cu reproșuri absurde, inspirate din relația civilizată ( uneori chiar caldă) pe care soții lor continuă s-o aibă cu fostele neveste, de dragul copiilor făcuți împreună sau chiar și al amintirilor construite în doi. Aceste sărmane “sărăcuțe cu duhul” simt mereu în ceafă răsuflarea Fostelor, neînțelegând că acestor “foste” le pasă de ele tot atât cât îi pasă unei pușculițe în formă de porc de apropierea Crăciunului! Ba, le privesc chiar cu o oarecare compasiune, ele știind bine ce “marfă” le-au lăsat drept “moștenire”!?
La explicația dată de psihologi, eu personal au aș mai adăuga ceva. Viața m-a convins că, de fapt, revolta actualelor neveste față de cele dinaintea lor este clar motivată de faptul că, după ceva vreme, actualele ajung și ele la concluzia fostelor: că e greu de stat cu bărbații respectivi! Că au făcut marea prostie a vieii lor. Și că au avut dreptate celelalte, atunci când le-au dat papucii respectivilor bărbați, evacuându-i din viețile lor. Iar în momentul în care Actualele realizează acest lucru, se declanșează acea Ciudă apocaliptică la adresa celor dintâi, care au reușit, iată, să scape, oferindu-și astfel o nouă șansă la fericire.
Până una-alta, dragele mele Foste neveste, bucurați-vă de libertate sau de noii voștri parteneri și încercați să ignorați zvâcnirile patologice ale celor ce poartă acum numele de care v-ați lepădat! Simțiți-vă răzbunate atunci când foștii soți vă invită la câte-o cafea sau vă oferă câte un buchet de flori, de ziua voastră. E cel mai clar semn al “fericirii” lor de-acum!

2 comentarii

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • Scrii superb. Articolul tau m-a inspirat si m-a facut sa ma gandesc si sa ma analizez mai bine. Am fost marcata si eu de ura pe care o descrii tu impotriva fostelor sotii ale actualului meu sot dar imi dadeam seama ca nu fac decat sa otravesc dragostea noastra. Sa fim toti mai intelegatori si mai buni.

    Te pup Marina si iti doresc numai bine,

    Miruna

Uscatoare rufe