Diverse

Rămas bun, iubită-nvățătoare

Azi e ultima mea zi din clasele primare. I-am dedicat învățătoarei mele această poezie, pentru că o iubesc nespus, și-mbrățișarea ei caldă n-o pot împinge-n urmă. Eu vreau să știe că orice aș face și oriunde m-aș duce, nu o voi uita.

La revedere, doamnă-nvățătoare la revedere, vă iubesc nespus m-ați luat de mână mică, foarte mică, azi mi se pare c-am ajuns chiar sus.
E-o zi de despărțire, astăzi, tristă chiar dacă nu ne-am rupt definitiv așa cum de uzură foarte lungă se rupe la păpuși al rochiei tiv.
În fiecare dimineață, doamnă, mi-ați programat un zâmbet permanent cu fixativul florilor din toamnă ați modelat copiii-n mod decent.
Această rană nu-mi va trece, sigur, cu super glue noi ne-am lipit profund, mi-ați fost de la-nceput de bun augur, dar în ce lume mâine mă scufund?
La revedere mult iubită doamnă, n-o să vă uit orice s-ar întâmpla, în orice zi de iarnă, vară ,toamnă, văzându-vă, mereu mă voi pleca!
Ana Luciana Avramescu, elevă la Școala Sângeru (a IV-a spre a V-a)