Pentru orice copil este o bucurie să locuiască, în aceeași casă cu ambii părinți, zi de zi. Dar atunci când cei doi nu se mai iubesc, dar sunt obligați să se ciocnească permanent unul de celălalt, apar tensiuni, neliniști și nu în ultimul rând o atmosferă neprielnică unei dezvoltări armonioase a copilului. Merită să ne sacrificăm pentru binele copilului sau fiecare dintre noi este dator față de propria persoană să își caute fericirea? Psihologul Eduard Puiu ne oferă un sfat avizat!
Comentează