Era 2016 și …“Ne vedeam la TVR!”, în fiecare sâmbătă după-amiază. Emisiunea devenise un soi de “vârf de lance” al TVR2, canalul meu preferat, la care am și debutat dealtfel, la …Doamne, oare își mai amintește cineva de emisiunea lui Mihai Tatulici, “Veniți cu noi pe programul 2”?!? Tot pe 2 am făcut și eu, mai apoi, ( păstrând proporțiile😁) oleacă de “istorie” în televiziune, cu acel “Ceai de la ora 5” , care mi-a schimbat viața ( chiar și pe cea personală😍!) si care-si mai strecoară și astăzi aroma în traiul meu de zi cu zi, de om obosit de atâta viață.
Pe 2 făceam, așadar, în 2016, alături de echipa mea extraordinară , “Ne vedem la TVR” . Formatul mergea 
îngrijorător de bine. Spun “îngrijorător”, pentru că, în România, tot ce-i bun, nu-i mult, ca o răstălmăcire forțată a proverbului “Ce-i mult, nu-i bun!”. Și, cum noi trăiam și munceam în România, asta ne-a păscut și asta…am avut : la un moment dat, din senin, cuiva i-a făcut cu ochiul spațiul nostru de sâmbătă după-amiază și…am fost “convocată” la un etaj superior, unde mi s-a “înmânat” o sarcină prețioasă : să “salvez” spațiul zilnic de dimineață (10-12) al TVR, tronson pe care datele de audiență purtau un zero mare pe creștet. 
Misiunile astea de “salvator” poate că sună bine și gâdilă orgolii, numai că noi, cei din televiziune știm că a “resuscita” un spațiu mort, e un soi de sinucidere curată. Dar prelunga mea experiență de viață mi-a confirmat în repetate rânduri că “unde-i lege nu-i tocmeală”. Am șters lacrimile de pe chipul micuței dar vajnicei mele echipe și…ne-am reinventat. Ca un soi de “daună morală” pentru uciderea pruncului “Ne vedem la TVR”, comenduirea a fost de acord cu propunerea mea : noul proiect să fie o extensie în plan vizual a site-ului personal “Femeide10.ro” pe care tocmai îl lansasem în eter, pentru a-mi procura în privat satisfacțiile pe care nu reușeam să le mi le mai ofer în rest. Lumea a zis “Da”, rugându-mă însă să nu mă limitez numai la 
“Femei”. Așa a luat naștere “Femei de 10, Barbați de 10”. Pentru prima oară în viață am încercat și o formulă nouă de prezentare : să împart gloria moderării acestui show zilnic cu un alt coleg de breaslă. O mână de ajutor pe care i-am întins-o unui camarad de la știri, aflat într-un impas existențial , a reprezentat sorgintea cuplului “Marina Almășan – Mircea Radu”. Experiența prezentării în doi a fost benefică pentru TVR, la început și pentru noi. Cum mi s-a întâmplat însă în destule alte rânduri, colaborarea a naufragiat pe o insulă a unei profunde dezamăgiri…Nu mai vreau să vâslesc până la ea, prefer să uit.
Bref! “Femei de 10, Bărbați de 10” a schimbat spații orare, a schimbat coprezentatori, a schimbat formate. Cel din urmă a îmbrăcat ultimii doi ani ai acestei emisiuni, care a durat 6. Nici mult, nici puțin. TVR devenise însă, în conștiința românilor, grație nouă, locul unde se întâlneau oamenii de excepție, fie ei celebri sau iluștri anonimi, aduși la numitorul comun al recunoștinței pe care noi, cei de pe margine , le-o datorăm. Treptat, brandul “a prins” și pe piață au apărut “copiii săi nelegitimi” : spectacole la Sala Palatului cu titlul “Un show de 10”, agenții de turism “Vacanțe de 10”, titluri de emisiuni radiofonice, ba chiar o prăvălie lângă TVR, intitulată “Ciorbe de 10”! 😂😂😂
Zeci de emisiuni am trăit împreună,fredonând genericul lui Andrei Tudor, apoi ediții speciale, transmisii din 
țară,etc. Preț de șase ani așadar, Luminița, Dana, Elena, Liana, Costin, Sebi, Andrei Tudor Band, Tavi, Marian, Laura plus alți mulți colaboratori ocazionali, au împins către sufrageriile romanilor faptele extraordinare ale unor conaționali ai lor. Pe mulți îi știau deja : erau vedetele îndrăgite și personalitățile de top ale României. Pe și mai mulți însă îi aflau abia acum, cu surprindere, le aplaudau faptele surprinzătoare, sufletul frumos, dăruirea față de semeni. A plouat cu note de 10 peste România, note pe care le-am oferit cu bucurie și emoție. Nu, nu am “rupt” nici pe departe cu audiențele. Cine mai are nevoie, în zilele noastre, de “oamenii de 10”?!? Sunt atât de spectaculoase poveștile de alcov, știrile dramatice, cruzimea exacerbată a oamenilor, unii față de ceilalți. Homo homini lupus est, iar noi vorbim de fapte frumoase?!?…
Micuța noastră echipă a crezut însă în această emisiune și a luptat cu îndârjire…cum se spune “până la ultima suflare” : a “săpat” prin multimea de români, desprinzandu-i dintre ei pe cei mai merituoși, aducandu-i uneori cu greu în platoul de filmare, din indiferent ce capăt de țară și uneori chiar de lume, a construit în jurul lor frumoase întâmplări de televiziune, i-a răsfățat cum a știut ea mai bine, făcându-i să se simtă importanți măcar pentru o zi. Îi mulțumesc echipei mele pentru fidelitate și implicare și, deși par de multe ori un “șef” prea pretențios și frecvent nemulțumit, îi asigur 
de dragostea mea adâncă. Și mă bucur să îi pot simți ca pe “familia mea de la serviciu”, să știu ce loc a luat Dragoșul Danei la ultimul meci de tenis, cum s-a acomodat Tudorul Lianei la Facultate, în Olanda, ce mai fac nepoțelele lui Costin sau pescarul-soț al Luminiței, cum se descurcă Alex al Elenei la after-school sau ce cuvinte noi a mai rostit “mezina” echipei – Mirunica Danei. Îi iubesc pe toți, cu copii, soți, părinți si nepoți cu tot, iar oastea mea minunată știe că eu nu mă joc cu vorbele!
În postarea de ieri dimineață, de pe pagina mea de Facebook, îmi avertizam telespectatorii că , la ora 15, urmau să vizioneze, în reluare, ultima emisiune “Femei de 10, Bărbați de 10”. Mi-am recitit astăzi postarea, după ce am văzut valul de reacții stârnit de aceasta. Probabil că fusesem și puțin emoțională : la urma urmei, mă despărțeam de unul din “copiii” mei. Păstrând din nou proporțiile, eu așa mi-am numit fiecare emisiune, fiecare carte publicată : “copilul meu”. Le apropie de Victoraș și Marinuș dragostea și dăruirea de care cu toții au avut parte. Pe undeva se aseamănă și “durerile facerii” , și avatarurile “creșterii lor”. 
Cum spuneam, postarea mea ușor melodramatică a iscat o mare de comment- uri. Și abia acum, credeți-mă,
am conștientizat cu adevărat că lumea iubea, de fapt, ceea ce făceam noi, că românii de 10 pe care-i propuneam în fiecare sâmbătă erau apreciați de publicul nostru, că munca noastră nu a fost în zadar și că , de multe ori, cifrele de audiență nu reflectă realitatea, ci interesele din spatele ei…
Deși probabil multă lume este curioasă “DE CE?”, nu vreau să zabovesc asupra acestui aspect. Va veni și vremea lui, la fel cum pentru toate din viețile noastre “vine vremea lor”. Dar “potcoavele
de cai morți” nu sunt pentru mine. De azi am pornit-o pe alt drum. Cu echipa mea cu tot. Noi suntem, da, caravana aceea care trece, în timp ce unii și alții latră de pe margine. Ne reinventăm, ne împiedicăm de 7 ori si ne ridicăm de 8, mergem înainte. Pentru ca putem. Și pentru că ne place al naibii de mult ceea ce facem. Și pentru că noi chiar credem că , prin emisiunile noastre, putem face lumea mai bună. Sau măcar viața românilor un pic mai luminoasă. Și pentru că ne place să fim de folos, să punem suflet, că avem destul. 
Formatul la care lucrăm de puțină vreme încoace nu-i unul ușor, dar e tare frumos și el. E rupt din viață, ca și
toate celelalte de pană acum. Și sigur o să vă meargă la suflet. Caci este despre voi, despre noi, despre copiii noștri și despre părinți și bunici, despre viață și legile sale, despre greșeli și iertări, despre bine și rău, despre “a fost” și “va fi”, despre “Dacă tinerii ar ști și bătrânii ar putea…”. Și toate acestea sperăm să le împachetăm cât mai frumos, tot sâmbăta, tot în căsuța noastră de la 15 la 17. Căci numai “locatarul” s-a schimbat, adresa e aceeași. Și administratorul. După cum aceeași a rămas și dăruirea noastră!
Pe curând!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA :GENERA DOLCE BABY
Comentează