Timp liber Unde fugim de acasă?

RADISSON BLU AURUM BRAȘOV – locul în care merită să-i aduci pe oamenii dragi ție! 

   Foto : Florina Cocu

     Fiecare din noi avem pe undeva, prin lumea asta, pe câte cineva care înseamnă foarte mult pentru noi. Acel om pentru care suntem să ne dăm peste cap și ne facem luntre și punte , ca să-l știm fericit. Un astfel de prieten drag, trăitor hăt-departe în lume,  m-a anunțat, zilele trecute că va veni pe coclaurii mioritici, pentru a-mi cunoaște, în sfârșit,  țara. Îi vorbisem despre ea doar prin mailuri îmbelșugate în fotografii, istorisindu-i despre locurile în care am filmat, despre care am scris sau în care mi-am pictat vacanțele. Și, iată, un mesaj neașteptat mi-a dat liniștea peste cap : “În iunie vin câteva zile in România!” . – Un adevarat challenge pentru mine : unde să-l duc mai întâi si mai întâi? Pe unde să-i plimb pașii pentru a-l impresiona, pentru a-i lipi țarișoara mea de suflet, pentru a-i arăta că nu e chiar totul adevărat, din cele rele pe care le mai auzea în stânga și-n dreapta? …că avem, de fapt,  o țară de poveste ( nu vă grăbiți să adăugați mucalit:  “păcat că e locuită”!), că sunt și aici oameni care clădesc minuni, care îmbracă lumea înconjuratoare în straie de poveste?..

… “Ii voi duce la Brașov!” – mi-am zis, după o matură chibzuință, alegând orașul de sub Tâmpa dintre multe altele nu numai din motive subiective, dar și cat se poate de  obiective. Și, așa cum m-a învățat meseria pe care o practic de decenii bune, orice filmare reușită este precedată de o riguroasă “prospecție”. În care să cunoști locul, să-l “simți” pe pielea ta, sa vezi dacă “are tot ce-i trebuie” și dacă se potrivește dorințelor tale.

Zis și făcut : rămânându-mi puține zile pâna la aterizarea avionului cu oaspetele meu de suflet, am pornit-o spre Brașov, locul de care mă leagă amintiri felurite, amestecate printre coarne aurite de Cerb și cântece de iubire, compuse mie cândva, parcă într-o altă viață…

    Brașovul îl știu ca-n palmă, știu prea bine pe unde să-mi plimb orice oaspete, oricât de simandicos ar fi și fie el venit dintre zăpezile Groenlandei sau dunele sahariene, de sub turnul Eiffel sau de la poalele Statuii Libertății, de pe Marele Zid Chinezesc sau de la umbra Piramidelor egiptene. Ceea ce trebuia cu adevărat prospectat, era locul în care să-i fac “culcuș” pentru cele câteva zile pe care i le gândisem la Brașov. Recomandarea unor oameni cu minte si gust m-au adus la doi pași de Piața Sfatului, în centrul istoric al orașului, într-un hotel nou-nouț, ce abia trei lumânări și-a aprins în tortul aniversar : RADISSON BLU AURUM BRAȘOV. Nu-i greu să-ți dai seama ca face parte din vestita rețea hotelieră internațională, adaosul “Blu” semnificând o treaptă superioară a calității serviciilor, iar precizarea latină “aurum” apropiindu-ne de conceptul pe care edilii săi – doi soți entuziaști si înțelepți ( i-am numit aici pe tinerii Ramona și Răzvan Neamțu ) l-au folosit în punerea pe picioare a luxosului lor hotel : să readucă la viață atât istoria locului, cât și a bastionului aurarilor și a meșterilor aurari ce i-au dat strălucire, secole în urmă.


    Am vizitat așadar, în prag de vară și intr-o zi ce respecta cu prisosință toate regulile anotimpului, un hotel…fix “ca afară” – comparație pe care românii o iubesc atât de mult, considerând-o edificatoare pentru ceva ce “funcționează” impecabil. 

    Se spune că primul om cu care intri în contact, atunci când vizitezi un loc nou, este în măsură să te facă fie să te îndrăgostești instantaneu  de locul respectiv, fie să nu mai vrei niciodată să revii acolo. Cred că acesta este motivul ascuns pentru care managerii hotelului Radisson Blu Aurum Brașov au desemnat-o pe solara Adina Dragomir să-i intâmpine pe cei ce trec pentru prima oară pragul elegantului hotel brașovean. Numai un zâmbet este Adina, tânăra volubilă și atât de pasionată de menirea sa, atât de îndrăgostită de istoria orașului său, despre care vorbește cu atâta știință și patimă. Și ce surpriză să aflăm despre “ghida” noastră că nu, nu este chiar elevă de liceu, cum pare a fi, ci …mămică a doi feciori!

Adina ne vorbește documentat despre istoria locului pe care s-a înălțat hotelul, despre superba Vilă Schuller de la finele secolului XIX care bucura privirile trecătorilor fix în acest loc, și pe care vremurile au înlocuit-o mai apoi cu austerul Palat al Telefoanelor din Brașov. Dar tot ele l-au evacuat , peste decenii, și pe acesta din peisaj, păstrându-l doar în fotografiile de arhivă și aducând în loc modernul hotel în care ne aflăm. Iar istoria nu trebuie uitată – insistă Adina, explicând de ce, pe pereții și în camerele hotelului pereții povestesc istoria acestor locuri, cu abundență de date și fotografii alb-negru, asortate perfect designului interior al locului.

În rest, nimic nu mai are legătură cu ideea de “Trecut”. Totul este modern, nou, fresh, gandit cu mulț bun gust, rafinat. Totul e culoare și parfum, de la abundența de flori, până la fiecare detaliu, atât de bine potrivit de designerul căruia i s-a dat pe mână acest loc de poveste…

  
Cu gandul la viitorul meu oaspete, vizitez, iată,  Radisson Blu Aurum, centimetru cu centimetru, plăcut impresionată de ceea ce  Ramona și Răzvan au reușit a face în aceste locuri încărcate de istorie.


   Intru într-una din camerele hotelului.…Nu-mi vine să ies! Totul e fără cusur iar peisajul pe care mi-l dezvăluie ferestrele e sublim! Deschid geamul și aerul de munte,  puternic și curat, se strecoară în incăpere. Intuiesc cât de bine se doarme aici, departe de tumultul și noxele Bucureștilor…



Sunt cateva locuri în care Adina ține să mă conducă : la nivelul cel mai de jos și , respectiv,  cel mai de sus, ale hotelului. Cele două  “extreme” ( mă refer la altitudine)  sunt spectaculoase : la subsol, crama le oferă oaspeților hotelului locul perfect nu doar pentru o degustare de vinuri, ci și pentru mici întâlniri de lucru. Pun rămășag că răcoarea locului va deveni în curând salvatoare, căci deja arșița verii pune încet-încet stăpânire pe orașul de la poalele Tâmpei. Punctul cel mai inedit al cramei este însă bucata aceasta masivă de zid, care nu este altceva decât un fragment din zidurile vechi ale cetății Brașovului. “Aaaa! – exclam – este ceea ce se vedea de afară, din “Grădina secretă”  a restaurantului, prin geamul decupat direct în planșeul grădinii de vară!


Nu părăsim nivelul “-1” înainte de a băga nasul și în zona de “beauty” : iată și cocheta sală de masaj, iat-o și pe cea de fitness. Probez banda de alergat, chiar șinașa, neregulamentar îmbrăcată, doar cât să-mi amintesc că n-am mai fost demult la sală și să mă las imortalizată de colegii de călătorie.



…Ascensorul ne duce la ultimul nivel. Al șaselea. Cel “de sub văzduh”. Nu întâmplător i s-a spus “Etheris” – aerul pur, adică. Este un sky bar, sub cerul liber, însoțit de o piscină, descoperită și ea. Deși sună banal, dar nu mă pot opri să nu exclam “Wow!” : combinația între piscină și natura  mirifică din planul doi este de vis! Apa adună într-însa 26 de grade Celsius și o culoare de smarald care se dizolvă în verdele ce căptușește Tâmpa. Mă lungesc câteva clipe pe un șezlong stilizat si îndemn gândul să fugă spre naivitatea românilor, spre vacanțele exotice la care ei tot visează, fără să știe că și acasă există minuni, deloc mai prejos… 



Las privirea să-mi lunece peste cușmele caselor din jur, care se întind până hăt departe, spre munții îmbrăcați în verdeață și din care țâșnesc către albastrul fără pată moțuri de biserici și castelașe. În jur, angajații barului trebăluiesc, pregătind terasa pentru finala Champions League de a doua zi și care cu siguranță va ocupa multimea de scaune. Deși nu mulți știu încă faptul că accesul la nivelul 6 al Hotelului le este deschis tuturor , nu doar oaspeților acestuia.

…Constatând cat de încântată sunt de peisajele Brașovului și de imaginile “din avion” ale acestuia, Adina mă conduce și în Lounge – un loc superb, unde nu mă pot opri să mă gândesc să lansez, poate, cândva, o nouă carte. Este locul perfect pentru un eveniment intim, pentru o sărbătoare între prieteni, pentru o cafea sau un pahar de vin, servite “la înălțime”.  Și aici, pe pereți, aceleași superbe imagini înfățisând femei înveșmântate în straie stilizate – rochii-simbol, ce vorbesc despre meșteșugul de odinioară al aurarilor, despre ceea ce ieșea din mâinile lor dibace…   


O cafea servită pe buza peisajului adunat în geamurile largi ale încăperii, mă trezește din visare : e ora mesei! Îmi desprind ochii de pe ceas, îi mai plimb oleacă peste imaginile de pe fereastă și…coborâm la nivelul zero. Și restaurantul trebuie prospectat, nu-i așa?

    Restaurantul  ARTIS face corp comun cu restul hotelului : mobilierul, decorațiunile, ambianța, prelugirea exterioară denumită “Grădina secretă”, continuând cu personalul prietenos și cu bunătățile în care abundă meniul afișat la intrare, toate concură la locul pe podiumul calității pe care, după nici 4 ani de la inaugurare, îl ocupă RADISSON BLU AURUM BRASOV.


Mă las sedusă de combinațiile exotice , realizate de master-chef-ul Claudiu Mihăilescu și îi indic chipeșului ospătar două specialități care rimează cu dieta mea vegetariană : Supă cremă de vinete coapte cu fulgi de migdale și, respectiv, Salată caldă cu linte și legume de toamnă. Mmmm!…

Un pahar de Prosecco ne este adus, fără să-l comandăm : “Să știți că este din partea casei,  cu ocazia premiilor pe care tocmai le-a primit Restaurantul nostru!” – îmi explică solemn ospătarul. Îmi amintesc ca Adina îmi vorbise despre cele trei distincții cu care 2024 a gratulat Hotelul : Medalie de bronz la categoria “Hotelul Anului” ( secțiunea “Hoteluri de 5 stele”),  Medalia de aur la categoria “Best green & eco-friendly location” și Medalia de bronz la categoria “Best culinary experience in a Hotel Restaurant”. Ciocnesc Prosecco împreuna cu tovarășii mei de echipă, în cinstea tuturor acestor premii dar și a celor ce vor veni. Dar mai mult decât atât, bem în cinstea oamenilor minunați de aici, care, de la mic la mare, se luptă în fiecare zi pentru a-și demonstra să-și profesionalismul și pentru a  impune hotelul pe harta unui oraș în care turismul respiră prin fiecare por al său.

     …Mai are, oare, sens să mă întrebați dacă voi opta pentru a-mi aduce aici prețiosul oaspete de departe?

   P.S. Dacă vreți să colindați  mai în amanunt prin istoria acestor locuri, va recomand să folosiți această poartă de intrare : https://aurumexperience.ro/etheris-rooftop/ 

   

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate