Punerea în executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori

Având în vedere că am primit numeroase semnale din partea dumneavoastră, a cititorilor, cu privire la întâmpinarea a nenumărate probleme privitoare la punerea în executare a hotărârilor judecătorești referitoare la minori, mai ales în provincie, am ales ca astăzi să încerc să vă explic cât mai clar cum ar trebui să decurgă o astfel de executare.

Aceste dispoziții speciale le veți regăsi în art. 910-914 din Noul cod de procedură civilă sau mai pe scurt NCPC, la care se adaugă și dispozițiile Lg.272/2004 cu privire la protecția și promovarea drepturilor copilului, precum și ale Codului civil.

Aceste dispoziții se aplică și în cazul măsurilor privitoare la minori prevăzute într-un titlu executoriu cum ar fi: stabilirea locuinței minorului, darea în plasament, înapoierea minorului de către persoana care îl ține fără drept, exercitarea dreptului de a avea legături personale cu minorul, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.

În cazul în care sunteți persoana care beneficiază de una dintre aceste măsuri, să zicem că sunteți părintele la care minorul trebuie să domicilieze, iar celălalt părinte nu-l lasă pe minor să se întoarcă acasă, sau părintele care are program de vizitare și celălalt părinte nu îi permite minorului să aibă programul de vizită cu dumneavoastră sau vă creează probleme îngreunându-vă situația, atunci în cele mai multe cazuri ar trebui să vă adresați unui executor judecătoresc care să vă ajute la punerea în aplicare a dispozițiilor hotărârii definitive al cărui beneficiar sunteți. Din punctul meu de vedere, cel mai bine ar fi să vă înțelegeți cu celălalt părinte, să ajungeți la un numitor comun, pentru a evita o astfel de procedură care va traumatiza copilul, indiferent de câți psihologi vor fi de față. Momentele punerii în executare sunt cumplite și răvășitoare până și pentru un matur, mai ales pentru un copil. Sunt cazurile cele mai nedorite atât de executorii judecătorești, cât și de noi, avocații, impactul emoțional fiind catastrofal. Însă, din păcate, există cazuri în care cei doi părinți nu se pot înțelege și atunci nu va rămâne decât să apelați la executorul judecătoresc cu o cerere pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești.

În urma cererii dumneavoastră, executorul judecătoresc va trimite părintelui sau persoanei la care se află minorul încheierea de încuviințare a executării silite pronunțate de instanță, precum și o somație în care îi va comunica acesteia data la care să se prezinte împreună cu minorul la sediul său ori în alt loc stabilit de executor, în vederea preluării minorului de către titularul cererii (numit creditor). Tot prin somație executorul poate să îi pună în vedere celuilalt părinte să permită creditorului (părintele care a solicitat punerea în executare) să aibă legături personale cu minorul, conform programului stabilit de instanță în hotărârea- titlu executoriu.

În cazul în care părintele somat nu se va conforma somației executorului, acesta, la cererea creditorului, va solicita instanței să aplice prevederile art.906 NCPC, adică să aplice penalități, care în cazul obligației neevaluabile în bani pot fi între 100 și 1000 lei, pe zi de întârziere, ce se vor percepe până când respectivul părinte va executa obligația. Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității, debitorul (părintele care refuză să îndeplinească obligația) nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va putea fixa suma definitivă ce i se datorează, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților.

Penalitatea va putea fi înlăturată sau redusă pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării. Atenție, motivele trebuie demonstrate, nu puteți să găsiți orice scuză pentru a scăpa de penalitate, de ex. internare în spital, deplasare în interes de serviciu, deplasare în concediu, tratament, deplasare în străinătate etc. care se demonstrează cu acte și adeverințe, iar obligația trebuie îndeplinită imediat cum dispar motivele care v-au făcut să nu îndepliniți obligațiile din hotărâre.

Dacă în termen de o lună de la comunicarea încheierii prin care se aplică penalitățile, debitorul nu își execută obligațiile , executorul judecătoresc va proceda la executarea silită, adică se va prezenta la domiciliul unde este ținut copilul pentru a-l prelua și a-l preda părintelui creditor.

Executarea se realizează doar în prezența unui reprezentant al direcției generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) și, când acesta apreciază că este necesar, a unui psiholog desemnat de acesta. Prezența psihologului nu este necesară dacă reprezentantul DGASPC are această calificare.

Atenție, executorul judecătoresc poate solicita ajutorul agenților forței publice, astfel că poate veni însoțit și de către ”polițiștii de sector” pentru a fi ajutat la executare.

Indiferent de ceea ce dorește părintele creditor sau executorul sau reprezentanții DGASPC sau agenții de ordine, NU ÎI ESTE PERMIS NICIUNEI PERSOANE SĂ BRUSCHEZE MINORUL SAU SĂ EXERCITE PRESIUNI ASUPRA LUI PENTRU A SE REALIZA EXECUTAREA. Ceea ce înseamnă că dacă minorul nu dorește să însoțească părintele creditor sau nu dorește să îl vadă și persistă în acest refuz, niciunul dintre cei menționați mai sus nu are voie să-l oblige pe copil să plece sau să-i promită că îi vor lua jucării, sau că îi vor cumpăra bomboane sau ce le mai trece prin minte (am asistat la aceste procedee) pentru a-l lua din locul în care se află și de lângă părintele la care se află. Minorul trebuie să plece de bunăvoie și cu dorința lui firească, nu obligat, nu cu promisiuni, nu cu minciuni, nu forțat, nu amenințat etc. Minorul poate să spună că pleacă cu tatăl, de exemplu, doar dacă vine și mama, executarea nu se poate face, pentru că minorul condiționează plecarea sa de prezența mamei, ceea ce înseamnă că fără mamă, el nu va însoți celălalt părinte. Minorului trebuie să i se prezinte situația reală, nu una mincinoasă, păcălitoare și fără inducere în eroare. Nu aveți voie să-i spuneți copilului că plecați cu el să îi cumpărați bomboane și să vă jucați cu polițiștii, când dumneavoastră trebuie să luați copilul să locuiască definitiv la dumneavoastră acasă sau să petreacă câteva zile cu dvs sau să își petreacă vacanța. Copilul trebuie să își exprime acordul însoțirii părintelui creditor în cunoștință de cauză și fără niciun fel de amenințare, bruscare, minciună, păcăleală etc. În caz contrar executarea silită se face cu încălcarea dispozițiilor legale și este anulabilă, nu mai vorbim de daunele provocate pe care partea interesată le poate cere pe calea instanței.

În cazul în care debitorul (părintele care este sesizat să îndeplinească obligația) nu o îndeplinește de bunăvoie în termenul de cel mult 3 luni de la comunicarea încheierii prin care i se aplică penalitățile (de exemplu, minorul vrea să meargă cu celălalt părinte, dar părintele la care stă se opune), precum și atunci când acesta este de rea-credință și ascunde minorul, executorul judecătoresc va consemna acest fapt și va sesiza de îndată parchetul de pe lângă instanța de executare în vederea începerii urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești.

Dacă executorul judecătoresc constată că însuși minorul refuză în mod categoric să îl părăsească pe debitor (părintele care este somat să îndeplinească obligațiile executorii) sau manifestă aversiune față de creditor (părintele care a solicitat executarea obligațiilor), executorul va întocmi un proces-verbal în care va consemna constatările sale și pe care îl va comunica tuturor părților și reprezentantului DGASPC. Reprezentantul DGASPC va sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul, pentru ca aceasta să dispună, în funcție de vârsta copilului, un program de consiliere psihologică, pentru o perioadă ce nu poate depăși 3 luni. Cererea se soluționează de urgență, în cameră de consiliu, prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac, după citarea părinților și/sau a persoanei la care se află copilul. Dacă minorul are peste 10 ani va fi ascultat de către instanță.

După finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanță va întocmi un raport pe care îl va comunica instanței, executorului judecătoresc și DGASPC. După primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executării silite. Dacă nici în această procedură, executarea nu va putea fi realizată din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanța competentă de la locul unde se află minorul în vederea aplicării unei penalități, astfel cum am menționat mai sus, aplicându-se prevederile art. 906 alin.2, 4, 5 6 NCPC. Executorul judecătoresc va încheia un proces-verbal în care va constata modul de îndeplinire a obligațiilor, precum și cuantumul cheltuielilor de executare.

Având în vedere complexitatea acestui caz de executare și implicațiile psihologice, vă sfătuiesc să vă angajați un avocat experimentat în astfel de cazuri și cu ceva cunoștințe de psihologie, care să vă însoțească în astfel de demersuri, indiferent că sunteți creditor sau debitor. Știu că foarte mulți avocați refuză să participe la astfel de cazuri, îi înțeleg, dar există și cei care se implică și care vă pot ajuta, întrucât există foarte multe abuzuri și derapaje de la aplicarea legii făcute chiar și de cei care ar trebui să o aplice corect.

Cred că vi s-a părut o procedură greoaie și cumplită. Nu o doresc nici celui mai mare dușman. Impactul emoțional asupra copilului este inimaginabil. Sechelele rămân și nu pot fi reparate. Data viitoare am să vă și exemplific un astfel de caz la care am participat și care m-a distrus psihic încât resimt și acum urmările lui. Până atunci însă, gândiți profund, înainte să acționați!