Ea și El Ultimul romantic

Pune-ți mintea la păstrare!

E complicat! Totul pare să se zdruncine și, în același timp, să stea pe loc. Viața e în schimbare și, din păcate, fața nouă nu are deloc trăsături dintre cele mai agreabile. Nu știu nici cum și nici când va trece, nu știu pentru ce și nici de ce, dar aș putea intui că suntem puși la pământ, reduși la tăcere, dintr-un anumit motiv. Da, da, sănătatea e primordială, știu! Dar mai departe de ea, regula ar trebui aplicată umanității.

Asta pe care toată lumea o dă la parte deseori și care a ajuns, până acum două luni, să fie aproape inexistentă, trăind ca într-o junglă din care scapă doar cine poate. E greu să învățăm acum, de la zero, ce înseamnă supraviețuirea, ce înseamnă reinventarea, cum ar trebui să arate relațiile cu oamenii și ce să facem pentru a fi mai buni. Nu cu scop demonstrativ. Văd că toți trâmbițează că va fi bine, dar oare învață din asta? Oare-și dă cineva seama că n-ar strica să legăm într-un sac toată dușmănia, invidia, ura, prostia, nepăsarea și să le aruncăm pe fundul apei? Și să nu ne agățăm de fantasme.

Mi-aș dori ca la finalul acestei perioade să ieșim, ca dintr-o peșteră, să tragem aer în piept și să spunem că ne-am maturizat, că am înțeles lucruri, că suntem mai buni, mai înțelegători, mai cerebrali și mai lipsiți de ranchiună, iar mintea nu a luat-o razna. Uneori mi se pare că oricâte șuturi ni s-ar da, parcă nu învățăm nimic. Oameni buni, lumea nu ne e pusă la dispoziție ca o cârpă de vase de care să ne ștergem și apoi să o băgăm în mașina de spălat. Lumea este o realitate, crudă, la care ne supunem și în care învățăm să trăim. Ce vreau să zic este că n-ar trebui să ne lăsăm, dacă stăm în casă, pe-o leneveală completă, gândind că asta e și că felul în care suntem sau eram e cel mai corect.

NU! Și nu e vorba doar de activitate, ci și de o reîmprospătare a educației, a înțelegerii între bine și rău, a calității. Știu că e dificil, mai ales pentru noi, românii. Săptămâna trecută, primul loc în topul vizualizărilor pe Youtube l-a avut o atrocitate, cu vreo 4 milioane de oameni care-au vizionat-o, în câteva zile. Și mare umor. Și nimeni nu s-a revoltat. Eu știu că acesta-i nivelul, dar nu, nu prostia e calea! Umorul da, dar cel cu bun simț, cu decență, asta pentru că destul ne ia viața la mișto, încât să mai miștocărim și noi orice și oricum. Mintea trebuie hrănită în carantină. Pusă la îngrășare. Cu idei, cu sentimente! Ar fi frumos ca oamenii să nu se mai uite la kitsch, să nu-l mai ridice la rang înalt și ușor, românii să aibă șanse de izbăvire. Pentru că nimeni nu se gândește că țara asta nu-și va reveni dacă idol e Vulpița, țara asta nu-și va reveni dacă vom râde mereu de proști și nici atunci când limbajul suburban devine stil de viață.

Dacă le-om face pe toate pe dos, poate că vom ajuge și noi la un liman. Eu zic că cea mai importantă activitate acum este sportul minții. Să o punem la alergat, cu orice! Să nu-i dăm plăcere, ci efort. Așa o vom păstra mai mult și ea va evolua. Acum e momentul să schimbăm principii, să fim evoluați, nu mamifere! Să citim, mult! Nu hashtaguri pe Instagram și nici articole bombastice. Să închidem plăcerile idioate și mediocre și să vedem că lumea poate fi și altfel. Să nu judecăm, să nu rănim, să înțelegem toate astea și să mai vedem că iubirea, de orice fel, răbdarea, integritatea, țin de omul evoluat, ăla modern, pe care toți îl doresc. Și dacă nu poți fi așa, nu-ți da foc, poți încerca, doar pune-ți mintea la păstrare! ( va urma )

Foto – Ana Maria Halalai