Foto: Elena Cristescu
“Hai la o bere! “ sau “Merg la o bere cu băieții!”
De câte ori nu auzim aceste cuvinte în jurul nostru? Berea nu este numai un aliment, ci un excelent mijloc de socializare. Și nu voi glosa acum nici asupra beneficiilor sale, nici asupra contraindicațiilor, ci vreau doar să vă spun că pământenii nu beau bere de ieri, de azi, ci de cam…țineți-vă bine! 6000 de ani!! La început, zice-se că a fost dată o felie de pâine, peste care cineva turnase niște apă și care …a fermentat. Și de aici până la producerea primelor beri nu a fost decat un pas. Pasul a fost făcut în Mesopotamia, unde , în anii 3500 î.e.n. au fost descoperite primele urme de bere. În topul veteranilor se înscriu și chinezii, care au produs berea cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, pe când în Mesopotamia, o tabletă de lut veche de 4.000 de ani ii ridică în slăvi pe berari – una dintre cele mai respectate meserii ale acelor vremuri. Și, culmea! dintre aceștia, cei mai buni erau… femeile! Nu putem vorbi de antichitate fără să-i pomenim și pe egipteni. Ei își au locul și în acest context al berii, pentru că obișnuiau să aprovizioneze inclusiv morții cu mâncare și bere. De altfel, pe un vechi mormânt egiptean se poate citi : ”…satisface spiritul cu vită și pasăre, pâine și bere”. Iar în tavernele din Egiptul antic, cel mai folosit toast era “Pentru stafia ta!”. Brrr!
Mileniile au trecut, miile de generații au devenit neant, nu însă și berea! În toată lumea există astăzi peste 20.000 de feluri de bere, care sunt îmbuteliate în 180 de sortimente , de la normală, slab alcoolizată, pils, amară, cremă de bere și bere neagră.
Când le-am vorbit prima oară prietenilor mei despre călătoria pe care urma s-o săvârșesc în Danemarca, toți mi-au recomandat : să vizitezi castelele și să bei bere! Ce v-a venit cu berea?!? – i-am întrebat mirată, mai ales că toți știau că nu am o relație prea cordială cu Bachus. Atunci abia am aflat, spre marea mea rușine, că două dintre mărcile de bere despre care știam bine și pe care le auzeam vehiculate toată ziua bună ziua în jurul meu, ba pe care le chiar degustam uneori, cu placere, pe la terase, erau daneze : TUBORG și CARLSBERG. Văzând invidia în ochii prietenilor mei – doar urma să călătoresc în țara celor două beri! – le-am promis solemn că voi bea bere și pentru ei!
Și , uite-așa, în cinstea lor dar și pentru plăcerea noastră, ne-am bucurat să comandăm în câteva rânduri, la terasele ce au ieșit în drumul oboselii noastre, cate o bere , acasă la ea :” – A Carlsberg, please!”… Și delicioasele beri veneau grăbite, în consecință, la masa noastră, devenind catalizator al șuetelor noastre feminine ( sau mixte!) și inclusiv subiecte de fotografii, nah, așa, în ciuda tuturor!
De ce am ales să vă vorbesc astăzi despre Carlsberg? Pentru că sunt încă sub impresia locului tocmai vizitat și care m-a impresionat profund, fără să știu că, la finalul călătoriei noastre, el se va instala confortabil în topul celor mai minunate obiective ale orașului : GLYPTOTECA
…Un teritoriu al artei, în contextul unei digresiuni despre bere?!? Da, da, recitiți vă rog capitolul dedicat muzeului danez ce poartă acest nume! Iar dacă nu vreți să vă întoarceți din drum, vă voi reaminti eu legătura dintre celebrul muzeu de artă și nu mai puțin celebra marcă de bere ( sau…o fi invers?) : Atât superba clădire ce adăpostește Glyptoteca, cât și principalele colecții ale acesteia i-au fost donate statului danez de către cel mai vestit berar al Danemarcei – magnatului Carl Jacobsen, un om îndrăgostit de frumos și dorind ca prin frumos, să ne îmbogățească și nouă viața. De altfel, fundația sa – Ny Carlsberg Foundation susține și astăzi, după cum vă spuneam, o mulțime de lucruri legate de cultură și de promovarea ei în rândul maselor.
Dar mai bine , între două “sorburi” de bere Carlsberg, să vă povestesc câte ceva despre părintele ei și despre miraculosul său produs, cu care a cucerit lumea :
După cum îl prezintă documentele epocii și mărturiile celor ce l-au cunoscut, J.C. Jacobsen a fost un adevărat om al Renașterii, într-o neobosită goană după progres. Anul nașterii sale : 1811. La fel ca și cei mai mulți dintre producătorii de bere artizanală ai prezentului, și Jacobsen și-a produs prima bere acasă la el. Mai precis în pivniță. În 1847 a pus pe picioare prima sa fabrică de bere în Copenhaga. Avea pe atunci 36 de ani. Jacobsen și-a denumit berăria după numele fiului său, Carl, adăugându-i în coadă acel “bjerg”, numele dealului de pe care berăria sa privea , de la înălțime, către consumatorii săi, din ce în ce mai mulți. Din acel moment al debutului, ascensiunea sa nu s-a mai oprit. Aprobarea oficială pt afacere a venit însă abia cu 21 de ani mai târziu, când prima bere Carlsberg a fost exportată în Marea Britanie.
Istoria îi păstrează lui Jacobsen amintirea unei personalități complexe, iubitor de muzică și artă, dar și cetățean implicat în politică și în viata socială daneză, creatorul fundației ce poartă numele berii sale și care promovează în principal știința, dar și arta si cultura.
Am pomenit cuvântul “știință” și nu putem să nu amintim de celebrul său laborator de cercetare în ale berii, poarta către descoperirile și inovațiile de mai târziu.
Să nu uităm că specia de drojdie folosită la fabricarea lagerului palid și anume Saccharomyces carlsbergensis a fost izolată de Emil Christian Hansen în cadrul acestui laborator, ceva mai tarziu, în anul 1883, fiind denumită după numele berii. Carlsberg a fost de acord să împărtășească această epocală descoperire, în mod generos, cu toți berarii din lume. De fapt, încă de la începuturi, Jacobsen, părintele faimosului brand, era foarte sigur pe sine și convins că berea sa este probabil cea mai bună din lume, astfel încât generosul om de afaceri nu refuza nimănui rezultatele cercetărilor sale. Nu se temea de concurență, își vedea înainte de misiunea sa : aceea de a cuceri lumea cu berea Carlsberg.
Spiritul său generos aduna deseori în jurul unor mese copioase nenumărate personalități ale timpului. Era nelipsit de la astfel de întruniri VIP scriitorul Hans Christian Andersen și, cine știe, poate și berea Carlsberg băută acasă la prietenul său, i-a inspirat câteva din poveștile sale nemuritoare.
Așa cum v-am spus mai sus, creatorul berii Carlsberg avea un fiu. Carl. Marele noroc al lui Carl a fost acela că tatăl său, minte luminată, a dorit să-l formeze la cele mai mari școli din Europa . Prin urmare, juniorul si-a făcut “ucenicia” ca student, în universul berilor din Franța , Germania, Austria și Scoția. A venit de acolo doldora de cunostințe, dar și… îndrăgostit! Dragostea față de Ottilia a fost insă într-o permanentă concurența cu dragostea față de meseria de berar. Intrând în competiție cu tatăl său, Carl îsi înființează în 1882 propria berărie, denumind-o NY. Adică Noul Carlsberg. Și…ce să vezi, rănit în orgoliul propriu, tatăl s-a judecat cu fiul pentru dreptul de folosință al denumirii de “Carlsberg”. În final însă, Justiția i-a dat câștig de cauză fiului.
Dar Carl nu era îndragostit numai de Ottilia și de bere, cât mai ales de artă. Doar din copilărie crescuse într-un mediu îmbibat cu frumos și de aceea, înca din tinerete a pus bazele unei colecții personale de artă. În 1882 ia naștere, ctitorită de el, NY Carlsberg Glyptotek, iar pentru a susține în continuare arta, luând exemplul părintelui său, Carl pune pe picioare Fundatia New Carlsberg, care reușește, în 1906, să unifice Noul și Vechiul Carlsberg. Carl devine între timp primul director executiv al Carlsberg Breweries și, țineți-vă bine, cel mai popular șef din lume!! Motivul? O serie de măsuri populare, cum ar fi ziua de lucru de 8 ore, crearea unui fond de pensii, etc.
Dar berea Carlsberg nu a evoluat calitativ neapărat datorită masurilor luate de faimosul director executiv, ci mai ales datorită colaboratorilor valoroși pe care și i-a adus acesta în preajmă. Alături de Carl Jacobsen a lucrat o viață întreagă Emil C. Hansen, unul dintre cei mai influenți pionieri ai procesului de fermentație, apoi Soren Sorensen, șeful departamentului de chimie al Companiei și cel care a creat, în laboratorul Carlsberg, renumita Scara a PH-ului.
…Carl Jacobsen este demult între norișori, unde probabil mai bea, cu sfinții, câte o halbă din berea sa fabuloasă, însă aici, pe pământ, urmașii săi țin steagul sus, încercând să păstreze în top berea creată de înaintașul lor. Și deși la ora aceasta totul pare inventat pe pământ în materie de bere, iată că laboratoarele de cercetare de la Carlsberg lucrează neîncetat, inovând continuu, creând noi si noi sorturi de bere , una mai grozavă decât alta. Semnalmentele berii Carlsberg? Iată-le : o bere corpolentă, de tip lager, pe bază de lager malț, un amestec de soiuri de hamei de calitate, ce asigură un gust unic și, în fidel nelipsitul alcool, în procent de 5,2 la sută, cât să te facă să ai starea aceea grozavă, fără să te cherchelești!
…”Se poate mai bun decât atât? O întreb pe Elena și, după ce ciocnim halbele cu bere, îl întrebăm, cu jumătate de gură, pe Constantin , cel ce ne-a invitat la o terasă pe lângă Tivoli : “ Oare și a doua bere Carlsberg e la fel de bună?”..
Și, da, e la fel de bună, credeți-mă! 😉
Comentează