Foto : Elena Cristescu
În cartea mea “Pe urmele vikingilor”, în care îmi istoriseam călătoria în Norvegia, dedicam un capitol integral vikingilor. N-aș vrea să-l reiau, însă aș vrea să rememorez câteva idei. Principale. Și vă voi reaminti că acești strămoși ai scandinavilor n-au fost personaje de poveste, ci au trăit aievea, în pielea unor comercianți, exploratori și războinici din Scandinavia, care, în perioada anilor 700 – 1050, au dominat partea nordică a Europei. Istoria a păstrat în memorie curajul lor, dar și cruzimea manifestată în luptele pe care deseori le-au purtat. Însă în perioadele de pace, vikingii aveau și activități pașnice, precum construirea de așezări omenești sau comerțul.
Este de asemenea legendară măiestria lor în navigație și mai cu seamă în construirea corăbiilor – cele cu care au colindat mările pământului și care sunt expuse acum, la loc de cinste, în muzeele Nordului. Mulți dintre cei ce răscolesc trecutul popoarelor, răsucindu-l pe toate părțile, oscilează între două abordări contradictorii : au fost oare vikingii niște huligani notorii, puși pe harță ( a se citi războaie în toată regula), sau au absolvit istoria cu coronița pe cap, ca și meșteri populari iscusiți, deopotrivă poeți înzestrați și dibaci comercianți?
Danezii au încercat să reașeze vikingii pe locul meritat din amfiteatrul istoriei, scoțând la iveală, din măruntaiele pământului, mărturii de necontestat despre viața acestora : despre arta navigației, călătoriile lor de-a lungul și de-a latul lumii, bijuteriile complicate pe care le făureau, sculpturile etc. Urmașii vikingilor de altădată reconstituie, așadar, în diferite modalități, viața străbunilor, punându-și în functiune resursele imaginației. Muzeele rezultate excelează prin designul lor modern și prin găselnițele prin care edilii fac ca istoria vikingilor să fie transplantată în prezent.
…Ne suim în trenul spre Roskilde. 25 de minute, numai bune să infulecăm un sandwich cu pește de la 7-eleven, celebra rețea internatională de magazine, care populează și in Danemarca stațiile de metrou și de tren. Și, în timp ce ne ostoim foamea, tragem cu ochiul în jurul nostru. Trenul e curat-lună, călători sunt puțini, calătoresc alături de ei și bicicletele. Vagoanele în care acestea au voie sunt marcate, pe exterior, cu desenele uriașe ale unor biciclete. In vagoane, bicicletele sunt parcate ordonat, în locuri special amenajate. Oamenii sunt parcați pe elegante banchete îmbrăcate în pluș. Fiecare din ele are, sub fereastră, un snop de punguțe de plastic, în care călătorii își vor deounde gunoaiele. Curățenia daneză nu se dezminte nici aici. Trenul are două etaje, dar ne plasăm , ca de obicei, aproape de ușa de acces : niciodată nu știi când te ia prin surprindere denumirea apărută pe peron – cea a stației la care trebuie sa cobori…Așadar, înfulecăm de zor, eu studiez vecinătățile umane, Elena, ca de obicei, aplicația de pe telefonul mobil, cea care ne ajută să nimerim obiectivele de pe lista întocmită la București. I-am zis eu Elenei : odată ajunse acasă, sigur își va arunca telefonul pe geam, atât de tare cred că s-a săturat să stea cu nasu-n el, în timpul drumurilor noastre zilnice!
…Trec 25 de minute și coborâm din tren. Dar drumul nu e gata! luăm si-un autobuz la pachet și iată-ne , în fine, la punctul de destinație : Roskilde. Facem ochii roată. Pare că suntem aproape “la țară” : câmpuri cât vezi cu ochii, undeva , în depărtare, albastrul apei și câteva catarge de corăbii, profilate pe albastrul văzduhului. Îndreptat cu botul înspre ele, un indicator-săgeată glăsuiește : “VIKING SHIP MUSEUM” . In schimbul legitimației de presă ni se eliberează două bilete gratuite si ne este îmbrăcată pe mână câte o brățară albastră, având înscris pe ea numele muzeului. Deja mă simt ușor ca la un club de noapte 😁, deși în jur este soare și o liniște deplină. Muzeul recrează într-un fel atmosfera de acum sute de ani, când locurile acestea erau locuite de vikingi.
Secțiunile muzeului sunt împrăștiate prin natură; la mal sunt trase corăbii ce par de demult după formă și extrem de noi, după “condiția fizică”. Un grup de turiști temerari experimenteaza vitejia de altădată a celor ce le-au fost strămoși danezilor de astăzi, ieșind în larg cu o astfel de corabie, probabil pentru un preț piperat. Alegem…să ramânem la mal și rememorăm, împreună cu Elena, câte ceva despre numitii “vikingi”, cu care ne împrieteniserăm acum doi ani, într-o călătorie similară in Suedia. Țările sunt diferite, insă vikingii din manualele lor de istorie sunt aceiași.
Cine n-a auzit de ei? Faceți un sondaj de opinie și, cu siguranță, portretul-robot pe care vi-l vor contura concetațenii voștri, ar suna cam așa : Războinici, exploratori, coloniști, vânjoși, bărboși și extrem de violenți. Aceasta este percepția generală asupra locuitorii nordului Europei, vikingii.
Vikingii erau, fără doar și poate, niște mari navigatori. Ei străbăteau cu ușurință mările învolburate ale lumii, impunând respect pe orice teritoriu pe care îl cucereau. Celebrele sunt, cum spuneam, ambarcațiunile : barcile lor speciale putea fi folosite atât pe mările lumii, cât și pe râuri. Una peste alta, vikingii erau marinari iscusiți și prin urmare au fost și constructori de nave cu experiență, în urma lor rămânând cele mai avansate nave ale erei pe care au reprezentat-o. Și ne referim aici atât la navele de război și navele comerciale, dar și la ambarcațiunile folosite “pe lângă casă” : bărci de pescuit, feriboturi și caiace.
…E căldură mare astăzi la Roskilde. Nici vântul nu adie, iar apa din jur nu-și clintește suprafața decât prin vâslele cu care turiștii, ghidați de un expert în navigație care dă comenzi în engleză, încearcă să se depărteze de țărm. Aici, la Roskilde pot fi admirate așa numitele corabii vikinge “Skuldelev”, aflate în celebrul Viking Ship Museum fiind un spațiu dedicat in totalitate conservarii vaselor si corabiilor din epocile stravechi. De fapt, în fiecare din țările nordice în care m-am aflat, există câte un muzeu dedicat vikingilor. Cel danez mi-a părut însă a fi cel mai amplu și divers.
Până să ajungem la Sala principală – cea care adăpostește cele 5 faimoase corăbii vikinge, parcurgem câteva spații “pregătitoare”, menite să ne ațâțe și mai mult curiozitatea. Vedem mai întâi un mega-atelier în care câtiva lucrători trudesc la construcția unor bărci, după modelul celor meșterite cândva de strămosii lor : e un mic “șantier naval”, în care vedeta este lemnul.
De altfel, muzeul organizează nenumărate workshopuri, în care pasionați ai navigației și corăbiilor au posibilitatea să le pătrundă tainele, invățând câte ceva din tehnica străveche în construirea corabiilor. …Deja mă simt puțin vikingă, după ce lovesc cu ciocanul ( așa, doar de “amorul artei”, pentru poza pe care mi-o face Elena! 😂) în elementele din lemn, puse la dispoziție de organizatorii workshopului. Noroc că suntem “în afara orelor de program” : uriașul atelier este gol și ne putem regiza în liniște fotografiile!…. Panourile de pe pereți ne anunță, cu destule detalii că, în acest micuț atelier, replicile navelor vikinge sunt construite, sub îndrumarea unor “experți locali”, folosind tehnici și unelte chiar din epoca Vikingilor…
Într-un alt spațiu alăturat, un alt workshop ne învață cum își impleteau pe vremuri vikingii frânghiile. Dar tot sala impunătoare a expoziției, ce se profilează în zare, este cea mai tentantă, caci pântecele sale ascund “piesele de rezistență” ale Muzeului .
Ne îndreptăm spre ea, fără să uităm să ne facem o fotografie cu selfie-stick-ul pe un podeț ce leagă, peste ape, zona workshopurilor de cea a Muzeului propriu zis. În fundal, cateva ambarcațiuni ale prezentului se răsfață, leagănate de apele pe care, cu o mie de ani în urmă, navigau războinicii vikingi.
Intrăm în Muzeu, prezentând la intrare unei strănepoate de viking brățările albastre de la mână. Prima imagine este magnifică : o sală uriașă, pe două niveluri, al cărei miez este dominat de scheletul unei corăbii, uriașă și ea – evident, o corabie vikingă. Așa cum pățesc la orice întâlnire cu mărturii reale ale unui trecut despre care am citit în cărți sau am văzut în filme, simt cum emoția îmi devine nod în gât. Unul marinăresc, desigur. Îmi imaginez, cu ochii minții, o mare învolburată, cu valuri înspumate, străpunse de botul corăbiei din fața mea. La vâsle ghicesc trupurile musculoase ale războinicilor lupi de mare. Mi se pare chiar haios să fac o conexiune mentală jucăușă cu prezentul : probabil , între vikingii de pe navă se aflau și strămoșii doamnei de la intrare, și ai ghidei bălaie care însoțește grupul de francezi ce ciripesc în preajma noastră, dar și al gardianului mustăcios, care urmărește atent și plictisit perindarea vizitatorilor prin muzeu. Peretele exterior al uriașei hale este din sticlă , astfel încât marea este și ea prezentă în ambient ; dacă știi cum să fotografiezi corăbiile , ele îți pot părea, la un moment dat, profilate pe apă…
Din loc în loc, plasată în imediata vecinătate a navelor vikinge, descoperim câte o …bicicletă! Bine-bine, o fi Danemarca țara bicicliștilor, dar ce legătura au bicicletele cu epoca îndepărtată a vikingilor?!? Panourile alăturate explică, cu lux de amanunte tenice : principiile moderne, care stau la baza funcționării bicicletelor, sunt aceleași, de fapt, pe care străbunii vikingi le foloseau, în genialitatea lor și fără să știe prea multă fizică, în construirea faimoaselor lor ambarcațiuni.
Corabiile vikinge Skuldelev – cele 5 adăpostite sub acest acoperiș – reprezintă principala atractie a muzeului. Panourile abundand în explicații și “detaliile” fizice, expuse în vitrina, ca și părți ale corăbiilor, vorbesc despre sorgintea acestora : in secolul XI vikingii au înălțat un baraj pentru a proteja fiordul Roskilde impotriva atacurilor pe mare. Ca o paranteză, pe atunci, Roskilde era capitala Regatului Danez. Cele cinci nave au fost poziționate astfel încat sa formeze acel baraj , plasat pe Peberrende – un canal din Roskilde, in apropiere de Skuldelev. Iată de ce aceste corabii sunt cunoscute in prezent drept corăbiile din Skuldelev.
În 1962, cele 5 corăbii vinkinge Skuldelev au fost descoperite pe fundul mării și scoase la suprafață, așa descompuse cum erau ele, împărțite în sute de bucăți ce zăceau pe fundul mării. Cum au fost scoase la suprafață? Și aici e o poveste întreagă, muzeul avand o secțiune distinctă pentru a o relata, cu fotografii, informații și exponate : întregul teritoriu a fost inconjurat cu stâlpi din fier, iar apoi locul a fost secat, făcând posibilă aducerea astfel la suprafață a “rămășițelor pământești” ale vestitelor ambarcațiuni : o navă pentru comerț, o navă de război lungă de 30 de metri, o navă de coastă, apoi din nou o navă de război, de data asta de 17 metri, folosită se pare în jurul Marii Baltice și, in fine, o barcă de pescuit. 4 luni a durat operațiunea cu pricina, cea mai dificilă misiune pentru cercetatori fiind aceea de a păstra în cele mai bune conditii fragmentele din corabii, reușind ulterior să asambleze toate secvențele lanțului de aparare, asa fel încât cele 5 corăbii să renască , precum pasărea Phoenix, din propria cenușă. La 7 ani după fantastica descoperire, fix în acest loc a luat naștere Muzeul Corăbiilor Vikinge. Dar șantierul naval al muzeului a câștigat neîncetat noi și noi terenuri. La sfârșitul anilor ’90, săpăturile pentru extinderea lui au descoperit încă 9 nave din Epoca Vikingilor și din Evul Mediu Timpuriu, fapt reprezentând cea mai mare descoperire a navelor preistorice din nordul Europei. “Căutătorii de comori” ai prezentului au deschis cu siguranță o șampanie, atunci când au scos la suprafață, bunăoară, cea mai lungă navă de război vikingă descoperită vreodată : Roskilde 6 , avand o lungime de 36 de metri! Iar săpăturile nu sunt încă finalizate.
h
Iar dacă misterioasele corăbii sunt destinate strict privitului, admiratului si fotografiatului, edilii Muzeului s-au gandit să le ofere și o altă provocare inedită vizitatorilor de toate vârstele : există o zonă de “corăbii improvizate” , copiindu-le fidel pe cele originale și în care te poți sui tu însuți, experimentând sentimentulul “vikingului la bord”. Mai mult, dacă vrei să-ți și faci o poză cool, muzeul iți pune la dispoziție și cateva costume specifice de viking. Mai e nevoie, oare, să vă spunem că în această parte a muzeului am petrecut o cotă importantă din timpul dedicat acestui obiectiv? 😂😂
Una peste alta, descoperirea corabiilor vikinge de la Roskilde a însemnat , dincolo de orice, startul arheologiei maritime in Danemarca. Muzeul Corabiilor Vikinge le oferă vizitatorilor oportunitatea de a explora o lume regasita, de fapt întreaga lume a vikingilor, deoarece, pe langa cele 5 faimoase nave, sunt expuse aici comori si alte obiecte traditionale, confectionate de priceputii mestesugari vikingi.
O secțiune specială a Muzeului ne introduce în tainele arheologiei maritime, relatând, prin imagini și panouri cu informații, felul spectaculos în care arheologii danezi au scos la lumină și mai apoi au restaurat fiecare în parte din cele 5 nave vikinge de la Roskilde.
…După cele peste două ore de privit corăbii, aproape că simțeam că mersul ne devine legănat, aidoma celui al marinarilor ce-și petrec pe mare mai mult de jumatate din viață. Legănat cum era, el ne-a dus totuși glonț către “reduta” finală a Muzeului – bufetul de la intrare. Și aici am avut parte de o “găselniță” a celor “ai casei” : Restaurantul Snekken a colaborat cu muzeul pentru a realiza un… meniu inedit. L-au intotulat: „New Nordic Viking” , incluzând în el bucate din epoca vikingilor : o multitudine de feluri de pește (sărat, afumat, uscat), carne, fructe de padure, pâine home-made și alte delicatese “vikinge”. Noi, urmașele pașnice ale dacilor și potopite de căldură, am preferat însă să servim un …cafe frappe, cu ochii la corăbiile din port, dar mai cu seamă la un meșter bălai, pletos și bărbos, tatuat pe toate părțile, care se chinuia să descurce niște frânghii încâlcite, la doi pași de masa noastră! …L-am eliminat voit din fotografia de final, lăsând peisajul “viking” al corabiilor din fundal să contureze impresia de final a unei vizite memorabile.
Comentează