A zâmbit și ți-a văzut de drum atunci când i s-a spus: „Locul femeilor este
la cratiţă!” și bine a făcut pentru că și ea a scris istorie, reușind să devină prima femeie inginer din lume – Elisa Leonida-Zamfirescu
Se născuse la Galați, într-o dimineață de toamnă. Al cincilea copil din cei unsprezece primea numele Elisa. Tatăl său, Anastase Leonida era ofiţer de armată iar mama sa, Matilda Gill era fiica unui inginer de origine franceză. Poate de aici numele atât de special, cu rezonanță franțuzească al Elisei. Părinții ei, intelectuali dedicați odraslelor au reușit să crească exemplar cei 11 copii. Opt dintre ei ajungeau la maturitate fiind, fiecare în parte, intelectuali români de la începutul secolului XX. Copiii familiei Leonida făceau carieră în inginerie, medicină, artă și învăţământ. Gheorghe Leonida, sculptor, a fost colaboratorul sculptorului Paul Landovski din Paris, care a realizat celebra statuie Cristos Mântuitorul, plasată pe muntele Corcovado, din Rio de Janeiro. Gheorghe Leonida a fost cel ce a modelat capul statuii, dar și al unor opere care se găsesc astăzi la Muzeul de Artă din București și la Castelul Bran. Adela, medic oftalmolog, a fost directoarea spitalului „Vatra Luminoasă“. Dimitrie Leonida a fost inginer energetician, și fondator al Muzeului Tehnic care îi poartă numele.
Drumul Elisei către cariera dorită de ea nu a fost însă unul ușor. În 1908, ca femeie, să urmezi o facultate tehnică era probabil un act de curaj nebun. Cum era și de așteptat, nicio facultate din România nu a vrut să o accepte. Motivul? Bineînțeles că unul discriminatoriu: femeile nu au ce căuta în inginerie!
Deși fusese respinsă cu brutală justificare la Politehnică, Elisa, dorindu-și cu și mai multă ardoare să devină inginer a ales să plece în anul 1909 în Germania unde s-a înscris la Academia Regală Tehnică din Berlin. Nici acolo nu mai exista un astfel de precedent. Și totuși, dosarul ei de înscriere era unul atipic: Elisa scria şi vorbea impecabil limba germană cultă, avea cunoştinţe avansate de matematică, fizică şi chimie și mai era și sora lui Dimitrie Leonida care era deja student eminent al academiei. În aceste circumstanțe, în cele din urmă Elisa a fost admisă.
Dacă cumva crezuse că acceptarea cererii ei venea la pachet cu lipsa prejudecăților întâlnite și în România ei bine se înșela. Avea să înceapă să realizeze cum stă treaba chiar de la discuția cu decanul Hoffman care s-a lăsat convins cu greu, invocând ca argument chemarea esenţială a femeii, cei trei „K” – Kirche, Kinder, Kuche (adică: biserica, copiii, bucătăria). Din păcate pentru ea nu avea să experimenteze o studenție ușoară deoarece atât decanul cât și alţi profesori și colegi păreau efectiv că o ignoră.
Chiar și așa, trei ani mai târziu, în 1912 Eliza a absolvit cu calificativul “bine”, devenind astfel, oficial prima femeie inginer din lume, cu specializarea chimie. Până la urmă reușise să impresioneze acea lume academică în care ea nu încăpuse la început iar decanul Hoffman care inițial o trimisese la biserică la cratiță și la copii ei bine, la înmânarea diplomei, în 20 ianuarie 1912, o caracteriza drept „cea mai silitoare dintre silitori“. Pe fondul acestei recunoașteri meritorii oferta de a lucra ca inginer la firma BASF din Germania nu a mai uimit pe nimeni însă, la acea oferta Elisa a spus NU.
Erau anii în care toți tinerii români care studiaseră în străinătate se întorceau în ţară pentru a fi parte importantă din dezvoltarea României iar Elisa nu a ales nici ea diferit. S-a întors acasă și, cu mare greutate, a reușit , să obţină un post de inginer la laboratorul Institutului Geologic din capitală.
Când a început Primul Război Mondial nu a putut sta departe de front și s-a alăturat organizaţiei „Crucea Roşie“, ajutând la alinarea suferinţelor soldaţilor răniţi. I s-a încredinţat chiar conducerea unor spitale de campanie, lângă Mărăşeşti. Pentru activitatea ei sanitară, a fost decorată cu ordine şi medalii româneşti şi străine. Tot în bătaia puștilor avea să găsească și dragostea deoarece pe front și-a întâlnit viitorul soţ, fratele scriitorului Duiliu Zamfirescu, inginerul Constantin Zamfirescu, cu care s-a căsătorit în 1918. La nuntă sa au participat și Regina Maria împreună cu principesa Ileana, fapt ce ne certifică faptul că între Familia Regală şi intelectualafamilie Leonida existau legături strânse.
Când războiul s-a încheiat, Elisa şi-a reluat activitatea la Institutul Geologic, unde a condus un laborator de analize. Acolo ea a efectuat studii importante, toate având ca scop cunoaşterea bogăţiilor subsolului ţării noastre și s-a preocupat de analiza apei potabile, a diverselor minerale, petrol, gaze, cărbuni, bituminide solide, roci de construcţie şi de prepararea minereurilor, semnând 85 000 buletine de analize, ale căror rezultate au fost publicate în seria „Studii economice”, editată de Institutul Geologic. Contribuţia sa la cercetarea bogăţiilorminerale ale României îi conferă Elisei Leonida-Zamfirescu un binemeritat loc de cinste în panoplia personalităților de seamă ale ştiinţei mondiale. Contribuția ei unică a fostrăsplătită în 1997 și prin Premiul Eliza Leonida-Zamfirescu. A fost prima femeie membră a Asociaţiei Generale a Inginerilor din România şi membră a Asociaţiei Internaţionale a Femeilor Universitare.
A ales să muncească 42 de ani, pensionându-se abia la 75 de ani deoarece, pentru ea știința fusese o vocație și nu o simplă slujba. Tot într-o zi de toamnă, în anul 1973 Elisa Leonida-Zamfirescu pleca spre veșnicie iar astăzi strada pe care ea a locuit o viață îi poartă numele.
Ce s-ar fi întâmplat oare daca toate aceste femei extraordinare născute pe pământ românesc ar fi acceptat ușile închise ale prejudecăților vremii și nu ar fi perseverat? Cum am mai fi scris noi istoria aceasta fabuloasă de a fi fost țara care a dat lumii prima femeie avocat, prima femeie neurochirurg, prima femeie arhitect, prima femeie aviator, prima femeie inginer? Cât de generoasă este această panoplie a excelenței românești scrisă de românce pe cât de uluitoare pe atât de puțin cunoscute azi! Le datorăm lor toate reverență și respect pentru că cele mai merituoase embleme ale Arhitecților de frumos lor le aparțin!
Comentează