De cand s-a cuplat cu acel bărbat, venit parcă din neant, prietena mea s-a izolat complet. Complet și cumplit. Nu observasem numai eu acest lucru, ci si ceilalti insi din cercul nostru de prieteni. Ema nu mai era aceeasi, parcă. La telefon răspundea în doi peri, mereu pe fugă, de parcă o urmărea cineva. Și parcă șoptit. Până nu am mai sunat-o. La un moment dat chiar crezusem că am greșit cu ceva față de ea si acum mă evită. Însepusem sa recapitulez ultimele noastre dialoguri, sperand să deslușesc semnele ce ar fi putut provoca aceasta supărare mocnită… Dar nu am gasit nimic.
…Dupa ce am aflat că si cu alte prietene de-ale noastre se poartă la fel, m-am mai liniștit. “Linistit” – un fel de-a spune : Ema ne lipsea mult. Spiritul său jucauș, dorinta de a-i ajuta mereu pe cei din jur, optimismul incurabil, felul său de a râde zgomotos, parcă prin toti pistruii ce-i îmbrăcau obrajii, chiar si colorarea acestora într-un roșu aprins, atunci cand devenea martora unei glume deocheate – toate ne lipseau. Ema nu mai era Ema, se schimbase radical, iar semnalul părea a fi apariția acelui bărbat în viata ei. În fine, o oarecare metamorfoza era de așteptat să apară ; admiteam cu toții că , cel putin pe perioada fluturilor din stomac, Ema va spune “pas” vieții de femeie singură, statut care o scotea din minți , pur și simplu. De fapt, toate eram așa – asta ne și unise – dar Ema era chiar disperată de perspectiva de a îmbătrâni singură. Așa se face că, fără prea multă chibzuință, s-a aruncat în brațele omului de afaceri, pe care îl cunoscuse la un eveniment…
…Ne-am bucurat pentru ea, fără pic de ciudă : ne spuneam în gand că va veni si vremea noastră, că “ce-i al meu, e pus deoparte”. A mea se pare că, iată, a venit. Totul este să nu spui niciodata NU provocarilor : “iepurele” poate sări din orice tufă, din orice joben.
Se pare însă că “jobenul” Emei nu a fost unul norocos. Acum, da, avea iubit, nu mai era singura. Însă…o fi fost oare ceea ce îsi dorise?….Din al nouălea cer, prietena noastră a migrat spre al șaptelea, apoi al patrulea, a ajuns la cerul nostru, după care si-a început scufundarea in neant. Îndărătul conturilor grase ( care sigur nu au fost “magnetul” declanșator al relatiei, căci prietena noastră caștiga cat noi toate la un loc!) , sta ascuns un adevărat abuzator emotional. Am înțeles, la rându-mi, foarte târziu ce înseamnă asta și, din păcate, pe propria mea piele…. Dar acum eram “doctor docent” in “abuzatori emotionali”, drept care am reusit s-o diagnostichez foarte repede pe Ema, atunci cand, întâlnind-o intămplător pe stradă, i-am remarcat tristețea adunată în ochii albaștri.. Aproape “somată” de mine, a fost de acord să bem o cafea împreună….
…Anii multi de televiziune m-au învățat cum să iau la întrebări un om, fără să se prindă că-l descos. După jumătate de oră și două cafele, misterul “temniței” în care ajunsese prietena mea, era elucidat. Departarea de noi a Emei nu a fost nicidecum una dorită de ea, și nici născută din falfairea de aripi a fluturilor din stomacul său. Asi! Domnul afacerist, posesor al unui IQ se pare extrem de modest, dar al unui fler al afacerilor pe care îl poate avea si un traficat de droguri cu 4 clase , si un jucător de alba-neagra( dovadă șirul succeselor sale de business, unele pe deplin discutabile) , era clar depașit de mintea strălucită a prietenei mele. Ema nu era numai o femeie superbă ( chiar si la 50+), ci și un mic geniu în designul interior, drept care încă mai stăruie , în mintea mea, întrebarea : ce sinapse a activat, oare, creierul sau, de a generat o asemenea “cuplare” nefericită, cu un bărbat urat, grobian, cu un intelect atat de subtire si cu alte tare, pe care, din decență, nu le voi reda?
….Prin urmare, temandu-se ca noi, prietenele Emei, să nu îi atragem atenția asupra greșelii pe care o făcuse, omul incepuse “ofensiva însingurării victimei”, specifica abuzatorului emoțional. Ema nu mai avea nevoie sa comunice cu nimeni, in afara lui, pentru a nu cadea pradă unor “răutăți” care să ducă la “trezirea” ei. A urmat izolarea pe care o știm…
Dar maleficul nu s-a oprit aici. A început să-i inoculeze Emei ideea că are o varstă, că viata ei e “dusă”, că nimeni nu are nevoie de revista de design interior pe care o editează cu atata trudă, că toți prietenii ei sunt fătarnici si invidiosi și ar trăda-o fără să clipească din ochi. Încet-încet, încrederea în sine a Emei a luat-o și ea în jos. A început să vadă și ea realitatea cu ochii celui care sustinea că o iubește, dar în realitate o distrugea, pas cu pas. Îi părea că, da, ca femeie e într-adevăr terminată, că arată oribil, că nici in cariera nu se mai întrevăd perspective incurajatoare, că vremurile îi sunt din ce în ce mai potrivnice si că, da , noroc că are alături un bărbat puternic, care o va proteja…
Sorbind ultima inghițitură din a doua cafea, a izbucnit în plâns, intorcand spre masa noastră capetele celor din jur.
…i-am luat mâna într-a mea si am asigurat-o că este acelasi om minunat pe care îl știu. Și că nicio femeie din lumea asta nu merita să suporte, de teama singurătătii, un astfel de tratament. Și că noi, prietenele ei, îi vom fi mereu alături, necondiționat. Si că, uite ce poveste frumoasă trăiesc eu cu Sorin, deci…se poate la orice vârstă!
…In final m-a rugat să-i dau numărul lui Adrian Cuculis. “Just in case”. În timp ce-l nota în telefon, m-a sunat Ștefan. Un bun prieten, de-o viață. Mi-am amintit că e singur, că ii murise sotia cu cativa ani în urmă si suferea la rându-i de singurătate. În minte mi-a încolțit un gand. Nu i l-am spus Emei : ea trebuie, mai întai, să facă o curațenie generală în viața sa. Să se vindece de suferința pe care o traieste în taină. Si apoi îi voi face cunostință cu Ștefan. Și simt că totul va fi bine!
Rubrica oferită de FARMACIILE CATENA : DIOLEX
Comentează