Povestea mea

Postare în versuri, pe Facebook

Am cunoscut, în apropiere de Bran,
Un țăran.
Un țăran de-al nostru, cu fața suptă,
Cu pălăria decolorată și cămașa ruptă.
Muncește de dimineața până seara,
Dar munca nu i-o primește țara.
Vacile lui, bine țesălate,
Când se întorc de la păscut pe înserate
Dau lapte atât de mult din ugerele lor calde
Încât și-o prințesă ar putea în el să se scalde.
Livada de meri revarsă sute de mii de fructe roșii.
Pentru găinile lui grele și moțate se bat toți cocoșii.
Este o plăcere să-l vezi cum muncește
Și cum atins de mâinile lui pământul exultă și-l răsplătește.
Dar nimeni nu vine să cumpere „fructele pământului”,
Când scârțâie poarta, e doar șuierul vântului.
Iar el să le vândă la oraș nu se pricepe.
(În stilul lui Dănilă Prepeleac ar lua pe două iepe două cepe.)
În fiecare seară, cu un mers obosit și egal
Duce laptele la stradă și-l varsă în canal.
Și străduindu-se să nu-i tremure mâinile
Ouăle le dă să le mănânce câinele.

Cât privește merele… i le cumpără în fiecare an
Cu zece bani kilogramul un italian.
Un TIR întreg umplut cu mireasmă de vară
Pleacă greoi din trista, dar profitabila noastră țară.