Merită, oare, o poșetă un editorial? Nu știu, probabil că nu.
Dar nu despre poșeta Michael Kors va fi vorba in acest editorial. Și nici măcar despre acest Michael, care a pus stăpânire pe lumea poșetelor și pe mintea fetelor de azi și care au ajuns să-și facă un scop în viață de a se agăța de o poșetă purtând cele două inițiale devenite celebre.
Păi…și atunci despre ce vorbim?
Despre dimineața de azi, însorită ca o, nemeritat rătăcită prin iarnă, zi de primăvară.
Măsuram Dorobanțiul cu pasul, recuperându-mă după o viroză care mi-a demonstrat că există totuși lucruri mai puternice decât mine.😁 Ajunsesem pe la pasul nr.1886, cam în dreptul Liceului Caragiale, cand brusc …s-a spart conducta cu elevi! Un șuvoi adolescentin a rupt zăgazurile și s-a revărsat pe artera ce încă mai poartă numele curajoșilor luptători din Războiul pentru independență. Praful s-a ales de ei, dar și de independența câștigată cu sânge, din păcate… Acum dependențele conduc lumea. Și, in aceste vremuri sufocate de varii dependențe, iată-mă pe mine, plimbandu-mă independentă pe o stradă îmbibată în primăvară, amestecata într-o mare de adolescenți, studiindu-i cu atenție, matern și jurnalistic deopotrivă…Unde mi s-au oprit privirile? N-o să vă vină să credeți ! Pe o mare de …poșete Michael Kors! Pe umăr, pe braț, în spate – sub formă de rucsac, de-a curmezișul pieptului sau pur și simplu ținute de toarte, “maicălcorsurile” junelor liceene aproape că nășteau senzația unui detaliu obligatoriu al unei uniforme școlare, așa cum erau, pe vremea mea, sarafanul, ghiozdanul sau matricola de pe braț.
Nimic rău , vremurile se schimbă, obiceiurile la fel. Însă fără să vreau, mi-a venit în minte Cristina.
Cine e Cristina? – este întrebarea logică pe care o aștept dinspre voi. Cristina nu e neapărat “cineva”. Pentru majoritatea dintre voi e un “nimeni”. Pentru mine – o bună prietenă, farmacist de excepție, cu o experiență de viață care îi permite să privească de sus destui medici generați de sistemul actual. De ani buni, Cristina mea are un vis ( bine, poate e prea mult spus “un vis”; “o mare dorință” se asortează poate mai bine) : să-și cumpere o geantă Michael Kors! De câte ori reușește să pună un bănuț deoparte, în plicul pe care a scris cunun marker roșu : “Pentru Michael Kors”, intervine mereu câte ceva : ba o reparație în casă, ba o problemă cu copiii, ba o boală a cuiva din familie…și uite-așa, mereu, Cristina mea trebuie să-și amâne planul. Plicul se desface, bancnotele se duc și Michael Kors se depărtează din nou de Cristina mea…
Trec o lună-două, femeia își reface economiile, omia demla capăt cu studiul reducerilor de sezon, exclamă din nou BINGO! atunci cand găsește poșeta dorită….după care… din nou apare ceva și iarăși “Michael Kors” devine o Fata Morgana de neatins, care se pierde în noianul de vise și dorinți neîmplinite…
Și uite-așa, gândindu-mă la Cristina mea, îmi vine în minte, de fapt, întreaga mea generație, care a învățat să-și amâne mereu bucuriile, să rezolve mereu prioritățile celor din jur și, oftând în sinea sa , să tot spere că va veni odată și vremea în care-și va putea oferi, sie însăși, mici și nevinovate răsfățuri.
…în fața mea defilează cu seninătate poșetele Michael Kors , proaspăt ieșite de la orele de matematică, engleză, biologie sau sport, iar puțin mai încolo, intr-una din miile de farmacii ale Capitalei, Cristina mea împarte, pe ultima sută de metri, medicamente compensate, pregătindu-se să iasă la pensie, o pensie care-i va amputa probabil pe veci posibilitatea de a-și mai cumpăra vreodată mulvisata poșetă Michael Kors.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA :PRODUSELE FORAMEN CU CĂRBUNE ACTIV
Comentează