Crăciunul bătea la ușă și cei doi soți intraseră, de mână, într-un mare Mall, să-și “rezolve” cadourile pentru cei dragi. Doi intelectuali rasați, între două vârste, cu o relație care, judecând după copii, dura de cel puțin 12-13 ani. Mallul forfotea de lume, erau beculețe peste tot, brazi colorați, Moși Crăciuni împrăștiați pe la intrările în marile magazine. ..Cei doi păreau ok, o relație solidă, frumoasă, fără sincope care s-o urâțească, pe parcurs. La un moment dat, ea îi cere răgazul să se repeadă până la un magazin anume, “să cumpere niște cadouri pentru mamele noastre”. El rămâne să se învârtească la locul întâlnirii, derutat, ca orice bărbat lăsat de izbeliște, într-un mall…
…Imi pun imaginația la lucru și o zăresc pe ea, cu ochii minții, depărtându-se suficient de tare, pentru a putea vorbi, în liniște, la telefon. Un telefon, pe care abia aștepta să-l dea, evident unui alt bărbat, cel pe care-l iubește de fapt…
Dar nu. Femeia se pierde în zarea magazinelor, iar “derutatul” soț se repede înfrigurat către prima vitrină care i se pare..”atrăgătoare” : una de bijuterii. E clar că nu e un versat al unor astfel de cadouri, pentru că se fâstâceste, când trebuie să aleagă, o face aproape la întâmplare ( un pandantiv cu lăntișor, ambele din aur) ; se tot uită disperat în zare, pentru a nu fi surprins de venirea soției. Pare o fiară hăituită, aflată în bătaia unei puști nevăzute.. Deși nu-mi place ceea ce văd, îi mai dau, totuși, o șansă, în mintea mea : o fi cadoul pentru ea, pentru mama copiilor săi, pentru femeia cu care, repet, pare a avea o căsnicie fără cusur… Soția revine, încântată că a bifat cele două daruri de pe listă. De fapt, încântată..că așa suntem noi, prin mall-uri : încântate, când ne înconjoară atâtea magazine!
…Ajunși acasă, aranjându-și hainele în cuierul doldora de paltoane, fulare și căciuli, ea descoperă, ieșind din buzunarul lui, un colț dintr-o cutiuță suspectă. Curiozitatea feminină preia controlul mâinii, care deschide cutia, pe furiș, gest urmat de o firească tresărire. Nici nu îndrăznește a bănui măcar, că darul ar putea fi pentru altcineva, decât ea. Deslușesc, pe chipul ei, surprindere, emoție, poate chiar o lacrimă în colțul ochiului. Își iubește sincer soțul, asta e sigur, se vede cu ochiul liber si tocmai de aceea nu-i va strica surpriza : va astepta cuminte momentul în care “Moș Crăciun” îi va permite oficial să se bucure de cadou…
….Bref..filmul pe care-l văd se derulează, minute în șir, pe alte planuri, fără nicio legătură cu cel anterior, și… ajungem, iată, în multașteptata seară de Ajun, când familia, reunită în jurul bradului, își deschide cadourile frumos împachetate. Fetițele țopăie prin livingul care trădează un trai îndestulat, pe chipul tatălui aș putea să jur că este întipărit sentimentul acela, de bărbat împlinit, cu un job bun, o soție iubitoare și doi copii educați. Ea însăși e fericită și, la îndemnul fetițelor care-i întind darul ce poartă, pe etichetă, numele ei, rupe ambalajul colorat al cutiei. Forma ii era deja cunoscută, la fel și conținutul…Totuși, mimează nerăbdarea, emoția. Acum iși va putea exprima , în sfârșit, bucuria, îl va putea îmbrățișa pe El, sufletul său pereche și îi va putea spune din nou cât de fericită este că l-a întâlnit. Dar…surpriză! Ambalajul ascunde, de fapt….un CD cu una din formațiile ei preferate!!! Nici vorbă de pandantivul din aur…ACEL cadou nu era, de fapt, pentru ea….Cum să reactioneze?..Este o persoană titrată, rafinată, nu va face scandal. O lume se prăbușește, însă, înlăuntrul său. Îl privește lung și dureros, încercând să păstreze aparențele unei surprize plăcute. El o îmbrățișează și, dacă nu aș fi fost părtașă la scenele anterioare, i-aș fi invidiat profund….Restul nu mai contează. Mă gândeam doar câte astfel de situații nu se petrec, în jurul nostru.. Și deodată am devenit tristă, atât de tristă, încât numai ninsoarea începută afară mai reușește să repare câte ceva…
Rubrică oferită de :
Comentează