Bărbați de 10

“O viață dedicată celor în suferință și care își pun speranța în tine, sculptează, cu o mână nevăzută, profilul moral al medicului” – interviu cu prof.univ.dr. Mircea Penescu

 

De profesorul Mircea Penescu auzisem demult. Oamenii care îl cunoscuseră, în încadrau, din start, în categoria “celor mai buni”. L-am avut apoi invitat la câteva emisiuni și, deși nu-mi face mare plăcere să rememorez acele vremuri, tot domnul doctor Penescu a avut și grijă de tatăl fiului meu, pe când avea o gravă suferință renală. Ah! Ba ar mai fi ceva! Am fost odată și la unul din concertele extraordinarei orchestre a medicilor din România , al carei dirijor este tot același doctor Mircea Penescu.
Toate cele e mai sus, plus impresiile deosebite ale celor ce i-au fost pacienți, plus cele ale subalternilor săi de la Spitalul de nefrologie Carol Davila (unde a fost director ani buni) mi-au conturat imaginea unui profesionist de excepție, unul dintre acei medici care, dacă ar fi luat, la un moment dat, drumul exilului, România ar fi devenit mult mai săracă..
Dar Mircea Penescu nu a plecat. A rămas aici, să vindece un popor bolnav, și care, zic eu, nu întotdeauna merită astfel de oameni…
Relaxarea vacanței i-a permis eminentului medic să-mi răspundă unor curiozități, nelămurite în emisiunile în care l-am avut ca oaspete. Interviul de mai jos a pornit mai în joacă, mai în serios, dar foarte repede s-a transformat în ceva extrem de profund..

Marina Almășan : – Marea dvs iubire pentru medicină este ereditară, sau a survenit intr-un anumit moment dat al vietii dvs?

Dr. Mircea Penescu: – Nu . Nu e vorba de ereditate profesionala..E drept mama a fost farmacista ..Ereditara este insa atitudinea fata de suferinta,fiind educat in spiritul dragostei fata de oameni, in special fata de cei nevoiasi, bolnavi si lipsiti de ajutor, dominanțe pe care le-am mostenit de la inaintasii mei..Momentul deciziei pentru medicina nu a fost precoce.Imi aduc cu exactitate aminte. Era in preziua inceperii anului scolar, in clasa a 12-a. Am trecut in revista toate posibilitatile, pasiunile, abilitatile, atractiile, curiozitatile, ambitiile, dorintele etc.
Dupa o noapte de zbatere, s-a nascut foarte limpede decizia de a urma Medicina, care inseamna stiinta la cel mai inalt nivel, artă in aceeasi masura, capacitate de comunicare cu omul in suferinta, dorinta puternica de a te dedica unui țel, uneori pana la sacrificiu si pe deasupra multa dragoste, rabdare si intelegere. Cum spunea marele clinician de la Cluj, profesorul Iuliu Hatieganu , “Medicina este stiinta si constiinta , incalzite de dragostea fata de om”!

Marina Almășan : – Ce frumos spus! Și vă caracterizează perfect! Oricine poate imbrațișa această profesie sau ea reclamă niște calitați deosebite?

Dr. Mircea Penescu : – Cred ca Medicina nu este o simpla profesie, ci o vocatie, la fel ca cea de artist, preot, sau profesor. Sigur, poti absolvi Facultatea si fara o vocatie speciala, dar practica medicala va dovedi in timp marea diferenta intre a face ceva cu dedicare, pasiune si dragoste, sau a indeplini o corvoada, din care sa iti castigi painea , si…ceva in plus.

Marina Almășan: – ..Iar, din acest punct de vedere, dumneavoastră sunteți un adevărat model de cinste, corectitudine și profesionalism. Ați regretat vreodată alegerea făcută?

Mircea Penescu : – Nu, niciodata, desi incercarile prin care am trecut ar fi justificat poate o alta optiune. Sunt profesii ultraonorabile , in care, la sfarsitul zilei, incui un sertar, o usa si lasi in urma orice grija. Un medic adevărat nu se va bucura niciodată de liniștea pe care, uitarea sau indiferența, le-o permit altora.

Marina Almășan: – Bine punctat : un medic adevărat. Din păcate, simt că sunteți din ce în ce mai puțini…Numiți-mi trei momente “de vârf” ale carierei dvs.

Dr. Mircea Penescu : – Momentul in care am intrat, printre primii, in Facultatea de Medicina Generala, la o concurenta de aproape 10/loc , acesta fiind primul pas prin poarta aurita, dar foarte greu accesibila, a acestei profesii minunate ; apoi momentul in care, dupa 3 ani de internat(echivalentul rezidentiatului de azi), reuseam , prin concurs, sa ocup unul din cele două posturi de specialist (singurele diponibile in Bucuresti,ambele la spitalul Dr. Carol Davila), in concursul national de medici specialisti- pe post fiind inscrisi peste 400 de candidati, si, in sfarsit, dupa multi ani de profesie in care am urcat treapta cu treapta toate gradele profesionale si de invatamant universitar, fara sa ma despart vreodata de acest spital – cu care practic intreaga mea viata s-a contopit – momentul in care am reusit sa inaugurez noul Spital Dr. Carol Davila , pe care l-am slujit timp de 15 ani si in calitatea de director general.

Marina Almășan : – Jos pălăria! Și nu v-am pus să-mi enumerați decât trei reușite! Lista ar fi fost infinit mai lungă, dacă v-aș fi rugat să treceți în revistă TOATE izbânzile dvs profesionale! Cum v-a modelat caracterul și modul de viață, faptul că ați fost mereu in contact cu suferințele oamenilor?

Dr.Mircea Penescu : – Cred ca structura sufleteasca si educatia sunt fundamentale pentru optiunea de a deveni medic, dar o viata indelungata petrecuta pe granita subtire dintre viata si moarte, o viata dedicata celor in suferinta , care isi pun speranta in tine si te implora tacut, numai din priviri, sculpteaza cu o mana nevazuta profilul moral al medicului, facandu-l mai sensibil , mai receptiv, dar forjandu-i totodata forta de a insufla incredere si speranta celor in suferinta, elemente ce contribuie fara dubii la ameliorarea calitatii vietii.

Marina Almășan: – Va rog să rememorați un moment emoționant al carierei dvs.

Dr.Mircea Penescu: – Sunt multe astfel de momente…O sa citez cazul unei tinere fete, preluata ca pacienta pe cand era inca in liceu. Cursul implacabil al boliii sale de rinichi au adus-o , pe cand era  in anul intai al Facultatii de matematica , in pragul dializei. Mama sa ,de un devotament exemplar, a hotarat sa-i doneze un rinichi pentru a-i salva viata. Operatia a fost un succes, dar a doua zi mama a murit subit. Va imaginati ce a fost in sufletul fetei.. Dar anii au trecut, evolutia a fost in continuare foarte buna si astfel a terminat facultatea si s-a casatorit. Dupa un timp, a venit la mine sa-mi spuna ca este insarcinata si sa-mi ceara sfatul. Ne-am asumat impreuna riscul si impreuna cu prietenul meu Prof.G. Peltecu de la Maternitatea Filantropia, am monitorizat cazul. S-a nascut un baietel sanatos si frumos, care are acum vreo 4 ani. Cu regularitate primesc cu diferite ocazii felicitari si poze cu micutul. Cred ca e un exemplu de suprema rasplata si satisfactie pentru profesia de medic.

Marina Almășan: – Ce emoționant…Sunteți un medic strălucit. Vi s-a întors însă Binele pe care l-ați făcut, în atâția ani? V-au dezamăgit vreodată cei din jur? Cum?

Dr. Mircea Penescu : – Sunt doar un medic…Da, satisfactiile au fost pe masura. Ma gandesc la zecile de pacienti care au fost sub mana mea in mari cumpene si au avut norocul sa invinga si care nu uita nicidata acest lucru, desi au trecut multi ani de cand nu mai au nevoie de mine. Sunt si altii care uitat, dar nu le pot aduce nici o vina, asta e natura umana…Sunt evident si oameni rai, suspiciosi, pusi pe cearta. Nu am intalnit foarte multi , iar daca au fost asa i-am inteles, pentru ca suferinta, disperarea, frica te determina uneori , mai ales pe un anume fond de suferinta psihica ,sa reactionezi astfel.

Marina Almășan : – Sunteți din cale-afară de îngăduitor…Să vorbim acum despre “schimbul de mâine”. Vin din urmă generații noi de medici. Îi consider că sunt fericiți că au astfel de modele , cum sunteți dumneavoastră. Le puteți da cateva sfaturi celor ce vă vor urma? Este locul lor in România, că tot se discută mult pe tema asta?

Dr.Mircea Penescu : – Da, vin noi generatii de medici buni. Medicina s-a dezvoltat exploziv, lucrurile se schimba rapid , apar investigatii noi, de mare performanta, ce rafineaza si dau precizie diagnosticului, apar parghii terapeutice eficiente.Noua generatie e foarte receptiva la cuceririle de data recenta. Este insa fundamental ca toata aceasta cantitate imensa de cunostiinte ce se asimileaza, sa fie ierarhizate corect si sa fie plasate intr-o matrice corecta a liniilor de forta bine statuate, si sa fie folosite pe baza unor reflexe clinice corecte si bine antrenate. Deci, o muncă tenace, ordonata, constanta de documentare, studiu, cercetare, pusa in practica cu discernamant si responsabilitate, avand tot timpul in vizor pacientul si nu un dosar medical, cantarind cu mare grija raportul risc /beneficiu al oricarui gest medical.

Marina Almășan : – Sper ca interviul nostru să-l citească cât mai mulți viitori medici! Aș dori să schimbăm puțin registrul discuțiilor. Nu foarte multă lume vă știe latura artistică, faptul că sunteți dirijorul Orchestrei medicilor din Romania. Când a avut loc apropierea de muzică? La ce vă ajută ea?

Dr.Mircea Penescu: – Muzica reprezinta pentru mine arta suprema si, daca vreti, o a doua vocatie. Va spuneam ca si Medicina ajunge la un anumit nivel la rang de arta. Eu cred ca profilul moral al celui ce imbraca , din convingere, halatul alb, se suprapune in mare masura peste cel al celui ce se dedica artei. Ambele presupun sensibilitate, dragoste, aspiratie spre lumina. Peste toate acestea muzica este un refugiu in lumea armoniilor, ce ne ajuta sa supravietuim fara alterari majore raului, uratului si stress-ului cotidian. Am facut muzica din copilarie(pian si vioara) si viata mea a decurs prin muzica, intr-o armonie care mi-a dat speranta, incredere si bucurie.

Marina Almășan: – Vorbiți-mi despre muzica pe care o ascultati, in functie de starea dvs de spirit.

Dr. Mircea Penescu: – Ascult Chopin, cand sunt melancolic, Bach, atunci cand trebuie sa fiu lucid, Mozart, cand caut lumina, Beethoven, cand imi adun resursele de forta energie si inspiratie, Rossini, cand caut buna dipozitie, Wagner cand simt tentatia sa sondez insondabilul, Paganini cand caut focul de artificii al bucuriei inspirate, Liszt, cand vreau sa vad pana unde poate ajunge virtuozitatea, Enescu, cand caut simplitatea geniului si lista poate continua…

Marina Almășan : – ..constat că sunteți și un condei sensibil și inspirat! Cred că, și dacă v-ați fi apucat de scris, ați fi atins foarte ușor performanța! Există vreun lucru pe care-l regretati, in plan profesional sau personal?

Mircea Penescu : – Da , regret ca nu am dedicat mai mult timp familiei – desi dragostea nu se contorizeaza in ore – apoi ca nu am accentuat mai mult pe latura stiintifica si de cercetare, lasand pentru un timp ca o buna parte din energia mea sa se dedice vocatiei de..ctitor, regret ca nu am vazut decat o parte din minunile pe care Dumnezeu si mana omului le-au lasat pe acest pamant, regret trecerea inexorabila a timpului nemilos, dar nu regret ca am… inconstienta să nu aprofundez inca acest gand, ba, din contră, fac  proiecte, planuri si idei de viitor!

Marina Almășan : – Și foarte bine faceți! Sunteți un om care are incă multe de spus! Am să vă rog să faceți, în continuare, o ierarhie a valorilor, în viața noastră. Care este greșeala majoră pe care o facem noi, oamenii?

Dr. Mircea Penescu: – Sanatatea, Familia, Dragostea, Profesia, Pasiunile, Natura – toate sub semnul Credintei. Cred ca principala greseala este aceea că nu stim sa iubim suficient tot ceea ce am enumerat mai sus.

Marina Almășan : – În final, reintorcandu-ne la profesia dumneavoastră și pentru ca sunteți un medic atât de valoros, am să vă rog să le faceți câteva recomandari celor care vor să trăiască 100 de ani! 😁

Dr. Mircea Penescu : – 1oo de ani e o varsta rezonabila din perspectiva progreselor medicinii, dar sanatatea si longevitatea nu tin numai de stiinta medicala ci de aceea de a stii sa traiesti. In milionul de ani, de cand specia umana face umbra pamantului, ne-am indepartat foarte mult de la proiectul divin. Sa nu uitam mostenirea  mathusalemica si sa ne intoarcem, pe cat posibil, la Natura, resetand astfel cronometrul biologic.

Marina Almășan : – Vă mulțumesc mult și nu uitați să mă trageți de manecă, atunci când veți avea următorul concert!

Dr. Mircea Penescu : – Negreșit! Și eu vă mulțumesc!