TVR de ieri și de azi. Episodul 9 : “ “Cred că numai un dialog constructiv, permanent, între Conducere și cei care fac emisiunile, e de natură să ducă la realizarea unor emisiuni performante, să atenueze disfuncționalitățile, toate acestea în beneficiul beneficiul TVR” – interviu cu realizatorul de televiziune CORNELIUS ROȘIIANU.

Nu i-am judecat niciodată pe mai marii mei colegi, care au făcut televiziune pe vremea lui Ceaușescu. Știu ce înseamnă să iubești această meserie până la cer și înapoi și să fii în stare, de dragul ei, să suporți umilințe, să ai parte de piedici nenumărate și să trebuiască uneori chiar și să faci “pact cu diavolul”, pentru a te păstra în locul pentru care simți că ești făcut. S-a întâmplat asta și în vremea lui Ceaușescu și – mult mai condamnabil – se întâmplă și astăzi.

I-am auzit pe mulți, strâmbând din nas la adresa jurnaliștilor “ de dinainte de”. Găsindu-le cusururi, punându-i la zid pentru lipsa de curaj. Apoi am intrat în presă și, rând pe rând, i-am cunoscut pe mai marii și importanții mei colegi de breaslă, care fuseseră “pe cai mari” și înainte de ‘89. Nu, nu erau niște “lingăi ordinari”, cum îi judecă simplist papagalii zilelor noastre. Erau cu totii jurnaliști de mare valoare și care, pur și simplu, de dragul profesiei lor și în speranța că și-o vor face, cândva, așa cum trebuie, au încercat să supraviețuiască. Așa s-a întâmplat , bunăoară, cu regretatul Dumitru Tinu, așa și cu Ion Cristoiu, Cornel Nistorescu, Mihai Tatulici, Sorin Roșca Stănescu, Cristian Topescu, Horia Alexandrescu, apoi cu intreaga pleiadă de nume mari ale “Telejurnalului” de altădată.

Astăzi vă propun dialogul interesant pe care l-am avut, zilele trecute, cu jurnalistul Cornelius Roșiianu.

Marina Almășan : – Există viața și după TVR, Cornel? Cum arată ea, în cazul tău?

Cornelius Roșiianu : – Există viață și după moarte… Nimeni nu poate înfrânge viața. Tu vrei să mă întrebi, probabil, dacă m-a marcat faptul că m-am despărțit de Televiziunea Națională -de ecranul ei, mai bine zis- exact atunci când puteam să o servesc mai bine. Adică, în plină maturitate profesională. Marina, mie mi-a fost luat microfonul, în mod brutal. Și nu am fost singurul. Mulți dintre profesioniștii micului ecran au pățit la fel, odată cu mine. Am fost „retras” în 1997. Atunci au venit „cei 15000 de specialiști” care au destabilizat nu numai Televiziunea, ci o întreagă țară. De ce am fost „retras”? Poate, pentru că nu răspundeam la anumite comenzi; eu și colegii mei. Mă gândesc că, unul care avea notorietatea, audiența și priza mea la public ar fi trebuit să iasă de pe micul ecran atunci când pleca pe ultimul drum sau când nu mai corespundea exigențelor telespectatorilor, așa cum se întâmplă, normal, pe la casele civilizate. Dar, să nu crezi că port ranchiună cuiva. Eu i-am iertat pe toți cei care mi-au făcut rău și înainte de 1989 și după…

Problema este că au făcut rău instituției pe care am slujit-o cu devotament și căreia m-am dedicat. Îi rog pe toți cei care mai nutresc un gând de revanșă pentru acea perioadă să ierte și ei. Important este să nu uite.

Marina Almășan : – E dureros felul în care instituția de debarasează de valorile sale, care, nefăcându-și decât meseria, ajung totuși să o “încurce”. De regulă, “încurcă” oamenii valoroși… Cu ce te ocupi acum?

Cornelius Roșiianu : – Mă întrebi cum arată viața mea azi?… Cum să-ți răspund?!… Plină. Am o familie reușită (cu mici scăpări din partea mea) și sunt implicat în viața cetății. Important este că nu privesc de pe margine.

Marina Almășan : – Nici nu-mi imaginam, in cazul unui om activ ca tine. Păcat că energia și experiența ta nu sunt valorificate aici, unde chiar aveai un cuvânt de spus…Hai să ne întoarcem puțin în urmă. Care sunt reperele principale ale parcursului tău jurnalistic?

Cornelius Roșiianu : – O să mă refer numai la partea legată de parcursul meu în televiziune. Este ceea ce interesează, în cazul de față. Am absolvit Facultatea de Drept în anul 1972 cu 10 la lucrarea de diplomă. Am fost un tocilar?!… Cei care mă cunosc de pe atunci știu bine că nu. Mă laud?!… Bineînțeles, pentru că pe vremea aceea nu ajungeai cu 5 sau cu 6, nici chiar cu 7 sau 8 într-o instituție ca TVR. Trebuia să știi carte.

În 1971 s-a anunțat în toate facultățile din București un concurs pentru ocuparea unor posturi de reporteri la redacția „Actualități”. Am participat mulți la acel concurs. Am fost selecționați doar 5: Roșiianu Cornelius, adică subsemnatul, Nicolae Melinescu, Victor Ionescu, Paul Șoloc și Sergiu Marinescu. Acesta din urmă s-a îndreptat ulterior spre producție. A fost un concurs adevărat, nu unul de împrejurări. Apoi… nu am ars etape. Am fost, rând pe rând, reporter, redactor, publicist-comentator, redactor-prezentator, realizator, redactor șef. Repere?!… Mii de telejurnale, interviuri, documentare, reportaje, transmisiuni directe, emisiuni inițiate, realizate și prezentate și – nu în ultimul rând – „prezența scenică” și vocea. Toate acestea m-au definit și mi-au adus atât aprecierea telespectatorilor (este cea mai importantă ), cât și un premiu APTR.

Marina Almășan : – Știam toate astea, dar mi-am dorit să le afle și cititorii noștri. Inclusiv cârcotașii. Spune-mi, între toate provocările pe care ți le-a oferit Prezentul, mai apuci să te uiți și la televizor?

Cornelius Roșiianu : – Normal că mă uit la televizor… câteodată cu ochiul relaxat al telespectatorului și cel mai adesea cu ochiul critic al celui din interiorul fenomenului.

Marina Almășan : – De ce o faci? Ca să te informezi? Din curiozitate profesională?

Cornelius Roșiianu : – De ce o fac?!? Pentru că sunt dependent după atâția ani – vreo 40 – în care TVR mi-a

fost, de multe ori, mai aproape decât propriul cămin!

Marina Almășan : – Apare foarte des, la mai toți intervievații mei, această sintagmă : “TVR, a doua casă”. Exact așa simt și eu, așa că te înțeleg foarte bine. Și? Care sunt concluziile? Se mai face televiziune în România?

Cornelius Roșiianu : – Se face televiziune în România, Și se face, de multe ori, bine…. cu profesionalism și dăruire. Jurnalismul de televiziune a evoluat odată cu societatea, s-a adaptat noilor tehnologii. Sunt mulți slujitori ai micului ecran ancorați în realitate, care își asumă riscuri, Există și divertisment de calitate Din păcate, viața culturală contemporană, în complexitatea ei, nu-și mai găsește locul pe micile ecrane nici măcar în emisiunile de actualități, unde ar trebui, obligatoriu, măcar semnalată. Și tot din păcate, o bună parte a emisiunilor de televiziune a virat spre sordid, spre gluma vulgară, spre violență, spre bârfa de mahala, ceea ce influențează negativ toate păturile societății. Slavă Domnului că, din acest punct de vedere, TVR a rămas decentă.

Marina Almășan : – De ce, oare, această decădere, la care faci aluzie?

Cornelius Roșiianu : – Spun unii că asta cere publicul. Da de unde!?! …. Sigur că o să-ți ceară, după ce îl intoxici cu vulgaritate. Publicul îl educi, pentru că asta e menirea ta, îl formezi… Crește odată cu tine și crești odată cu el.

Marina Almășan : – Ai dreptate, numai ca lumea noastră cam are alergie la cuvântul “educație”…Numește, te rog, niște emisiuni ale Prezentului, la care te uiti cu plăcere.

Cornelius Roșiianu : – Telejurnalele noastre sunt mai bune, mai închegate decât la alții… și încerc să mă uit la toate posturile (cele importante). Au, însă, ceva ce le face să fie mereu în urma „concurenței”… sau n-au acel „ceva”. Dacă cineva e interesat de cele câteva idei pe care le am în legătură cu acest subiect, îi stau la dispoziție. Probabil că nu e însă nimeni interesat… Teleenciclopedia mi-a ieșit din sfera de interes. Mă uit la documentare de foarte bună calitate, cu informații noi și interesante, pe posturile specializate. Există apoi, la ANTENĂ și la PRO, emisiuni de divertisment de calitate. (Vezi cât contează banul?) Anchetele de la ANTENĂ și de la PRO sunt și ele bune. Umplu un gol în peisajul nostru publicistic. Sunt, totuși, cuminți după gustul meu și de multe ori n-au finalitate… se opresc înainte să înceapă, cum se spune. În ceea ce privește talk-show – ul, Cristache, de la noi, a crescut și devine din ce în ce mai bun. Trebuie lăsat să abordeze, în premieră dacă se poate, subiectele fierbinți. Altfel, degeaba efortul. Vezi că mă uit aproape la tot și mai fac și alte lucruri între timp?

Marina Almășan : – Firesc! Odată intrat, microbul ăsta e greu de eliminat! Spune-mi, de câte ori – de când ai “depus armele” – ai mai intrat in TVR?

Cornelius Roșiianu : – Eu nu am depus armele. Mă folosesc de ele în continuare. Și da, trec prin televiziune….

Marina Almășan : – De ce această tăcere prelungă?…Ce ți-a spus nostalgia, parcurgand culoarele altădată atat de familiare? Sper că n-ai văzut totul în negru!

Cornelius Roșiianu : – Nu pot să spun că văd totul în negru, pentru că ochii mei disting bine culorile. Cred că percep ce se întâmplă cu adevărat în TVR și continui să vă împărtășesc și bucuriile și necazurile. Există în TVR profesioniști buni și dedicați, oameni talentați și cu idei. Sunt, însă, dezbinați iar organizațiile care există nu-i reprezintă. Dacă mă gândesc mai profund, cred că asistăm – fără reacția celor afectați – la o dezorganizare organizată.

Marina Almășan : – Aș merge dincolo de această imagine generală : privită din afară, de catre un profesionist care i-a dedicat întreaga sa viață, cum este văzută evoluția Televiziunii?

Cornelius Roșiianu : – În cei peste 60 de ani de existență, Televiziunea Națională a parcurs mai multe etape. Din 1956 când a fost înființată, până la începutul anilor ”80, a evoluat; cu emisiuni culturale remarcabile, cu divertisment de bună calitate, cu concursuri și anchete… a fost o televiziune normală. A urmat involuția; două ore de program, cu posibilitatea de prelungire dacă se aborda același subiect – UNICUL. După 1989, televiziunea s-a dezvoltat și putem spune că o luase pe drumul cel bun. „Actualitățile”, de exemplu, n-au avut concurență până în 7 ianuarie 1997. Atunci s-a produs „Marea Schismă” și întregul personal de conducere și nu numai, a fost înlocuit cu clientelă politică, fără pregătire de specialitate. Din acel moment, în numai 7 săptămâni,(din 7 ianuarie până la întâi martie) audiența s-a prăbușit și nu și-a mai revenit până în ziua de azi. Acest lucru s-a întâmplat în toate redacțiile Televiziunii. O întreagă organizare și un întreg mecanism perfecționat de producere, difuzare și prezentare a emisiunilor au fost înlăturate brutal, afectând grav calitatea activității redacționale. Totul s-a întâmplat cu bună știință din partea unora și din crasă neștiință din partea altora…

Marina Almășan : – Cunosc senzația. Dureros este că lucrurile au încremenit în această situație.. Ce crezi că împinge Televiziunea Română spre acest tragic deznodământ?

Cornelius Roșiianu : – Subfinanțarea, un management defectuos (nu sub toate „stăpânirile”) și… mai e ceva ce nu-mi dă pace. Nu-mi vine să cred că dracul e atât de negru pe cât se spune. Nu am încredere totală în cei care măsoară audiența. TVR a avut propriul Oficiu de Sondare a Opiniei Publice, cu specialiști supercalificați. De ce a fost desființat?!… Pentru că nu cădea pe cifrele celor „abilitați” să facă măsurătorile de audiență? În prezent, o singură firmă măsoară audiențele. Așadar există monopol. Cel care are monopolul poate cădea oricând în greșeală. Nimeni nu deține monopolul adevărului, nu?

Mai e ceva. De la o vreme, TVR nu mai vrea să fie producătorul unor anumite evenimente. O să vă mirați dacă vă spun că unul dintre șefuleții care n-au aprobat ca un eveniment să fie produs de TVR, îl produce el în particular?

O să vă mirați dacă unui realizator devenit incomod i se scoate emisiunea din grilă? Și de câte ori o emisiune cu audiență, dar care incomoda tronsonul orar de la altă televiziune, era întâi mutată în grila de programe de la TVR și dacă și în noul loc deranja, era din nou mutată, eventual pe alt canal… Și pentru obrăznicia de a avea, în continuare, audiență, era scoasă, de tot, din program.

Marina Almășan : – Aici prefer să nu comentez, caci aș avea enorm de multe de spus. …Și totusi, dacă ai fi astăzi salariat în TVR, ai alege calea resemnării sau a luptei?

Cornelius Roșiianu : – Mă întreb, unde sunt organizațiile profesionale sau sindicale? Toți cunosc realitatea, dar stau și plâng pe la colțuri, iar atitudinea lor este… „ce deștept sunteți șefu!”, mai loviți-mă că-mi place! Nu îndemn la rebeliune. Cred, însă, că un dialog constructiv, permanent, între conducere și cei care fac emisiunile, e de natură să ducă la realizarea unor emisiuni performante, să atenueze disfuncționalitățile, în beneficiul părților și mai ales, în beneficiul instituției.

Marina Almășan : – Of…vorbești de lucruri sfinte : “dialog constructiv”?!? N-am mai auzit așa ceva de ani buni! Stii ceva? Dar dacă ai fi numit tu șef, în TVR, ce-ai face pentru ca lucrurile să meargă bine?

Cornelius Roșiianu : – Îți spun ce „am făcut” cât am fost șef, poate te inspiră. Am construit redacția „Actualități” din 1990 până în 1997, selecționând oameni capabili,cu o bună pregătire intelectuală și i-am școlit. Am descoperit, am format și promovat oameni cu care mă mândresc, pe care îi iubesc și cărora le mulțumesc pentru faptul că au considerat că le este de folos experiența mea și de viață și profesională. Nu am permis nici unui șef aflat deasupra mea să-i tragă direct la răspundere. Pentru greșelile lor, mi-am asumat eu răspunderea. Nu-i voi numi aici pentru că s-ar putea să-i omit pe unii din neatenție și nu vreau să supăr pe nimeni. Ei lucrează în TVR sau în alte televiziuni, sunt înalți funcționari ai statului român, ai unor organisme internaționale, predau în instituții de învățământ superior din țară și străinătate. La umbra mea n-a fost umbră. Și am mai făcut ceva. Emisiuni bune, împreună cu ei. Le-am stimulat orgoliul profesional, creând un mediu concurențial. Așa am reușit să performăm.

Marina Almășan : – Nici noi nu ne dorim mai mult. Ci doar să facem emisiuni cât putem noi de bune, să fim stimulați și nu blocați și, mai apoi, dacă merităm, să fim apreciați. ….În acest context, ce crezi că ar trebui să facă TVR pentru a-și recâstiga credibilitatea?

Cornelius Roșiianu : – Emisiuni bune, pe inima telespectatorilor – că tot vorbeai de ele. Trebuie reluate microanchetele în Telejurnal și anchetele jurnalistice pe teme de interes major. Trebuie să ținem aproape de public. Conducerea să-și asume riscul să apere interesele TVR împotriva oricui, iar salariații să o sprijine. Pentru asta trebuie schimbată legea care guvernează activitatea TVR.

Marina Almășan : – Da, din păcate toți se referă la legea devenită anacronică și deloc stimulativă, pentru ca postul public să performeze…O să-ți pun și o intrebare legată de noi, cei ce avem această meserie : Care este profilul ideal pentru un om de televiziune? Ce nu trebuie să-i lipseasca din bagajul de jurnalist?

Cornelius Roșiianu : – Un om de televiziune se formează în 10 ani și nu știi dacă iese “vârf”. Trebuie să aibă charismă, în primul rând. Și tot în primul rând, o pregătire temeinică. Trebuie să se dedice profesiunii. Să-și iubească interlocutorul nevăzut, să nu încerce să-l prostească; să-l respecte și să-i fie aproape; să-l înțeleagă și să recunoască atunci când i-a greșit… Fii cinstit cu tine însuți, pentru că dacă ești cu tine ești și cu el. Fii întotdeauna de partea lui, a telespectatorului; atunci el te va aprecia și-l vei simți

aproape. Uită-te în ochii lui fără trufie dar și fără umilință. Onestitatea ta față de el îl va face și pe el onest față de tine. Atunci te va considera al lui; vei crește împreună cu el și cu familia lui și te va adopta… și va dori, mereu, să te vadă și să te aibă aproape.

Marina Almășan : – Ce frumoasă pledoarie pentru profesie! Îți mulțumesc! Dar aș mai vrea să mai nuanțăm: Pentru că mulți tineri visează să ajungă oameni de televiziune, care crezi că este formula ideală : să urmeze o facultate de profil? Să colaboreze încă din școală, cu domeniul respectiv?

Cornelius Roșiianu: – În nici un domeniu nu există o formulă ideală sau exhaustivă. Fiecare individ vine cu datul său personal, așa că are drumul lui inițiatic, călăuzit și de mentor. Alegeți-vă un mentor care vi se potrivește și reprezintă standardul la care țintiți. Și munciți, munciți din greu. Până la urmă e important ce înveți să faci și ce faci, să faci foarte bine.