banner marshal garden
Alice în Țara Mirărilor Femei de 10

O teroare absurdă

 

Un studiu prospectiv numit The Future of World Religions: Population Growth Projections, realizat de Pew Research Center și publicat pe www.pewforum.org, face următoarele previziuni pentru perioada 2010-2050, în privința transformărilor în profilul religios al lumii:
*populația creștină a planetei va continua să fie cea mai mare (31%), dar ea aproape că va fi egalată de cea musulmană, care va crește de la 23,2% la 29,7%, având o rată a fertilității superioară;
*India va avea cea mai mare populație musulmană dintre toate țările lumii;
*în SUA, ca și în Europa, populația creștină va descrește accelerat, de la peste trei sferturi în 2010 la două treimi în 2050; de asemenea, în SUA, populația de religie iudaică nu va mai fi cea mai mare dintre cele necreștine, iar cea musulmană îi va lua locul;
*în Europa, musulmanii vor ajunge de la 5,9% la 10% din totalul populației.

Asemenea date și cifre fac obiectul unor analize, unor dezbateri ale sociologilor, politologilor, jurnaliștilor, se caută modalități de adaptare la o lume în plină schimbare și, nu în ultimul rând, se caută un modus vivendi care să se modeleze din aceste noi realități și care să prezerve securitatea vieții, valorile democratice ale conviețuirii cosmopolite.
Și totuși, pe acest fond teoretic, realitatea dură, prezentul sălbatic șochează, consternează.
Tragedia petrecută în seara zile de 14 Iulie 2016 la Nisa consternează nu doar prin cruzime și prin neprevăzutul terorii, ce poate lua naștere și căpăta o formă grotescă oricând, oriunde, pentru oricine, pentru oricâți dintre noi; această nouă tragedie consternează și din imageperspectiva celor ce se străduiesc, cu mijloacele rațiunii și ale simțirii creștinești, să înțeleagă specificul culturii musulmane și să o integreze într-o viziune generoasă asupra diversității culturale a lumii în care trăim. Efortul nostru livresc, dezbaterile universitare, civice, valorile democratice – toate clachează, dintr-o dată, în fața absurdului pe care-l aduce radicalizarea câtorva indivizi care, dacă nu ar avea în spate o justificare pseudo-religioasă, ar putea fi catalogați fără ezitare ca sociopați. Cum se poate justifica și în fața cui, în raport cu ce instanță religioasă, ideologică sau politică, un asemenea măcel indistinct, în urma căruia mor deopotrivă: albi, negri, asiatici, creștini, atei, musulmani, hinduși, femei, bărbați, copii, bătrâni, francezi, englezi, olandezi, americani, europeni, africani etc.?

Cu alte cuvinte, cât de fragilă este, oare, granița dintre protestul terorist și sociopatie?

Femei de 10 pe Facebook