Medicul Voichița Lăzureanu, deși n-o cunosc personal, mi-a trezit interesul încă de anul trecut, când am aflat că a fost propusă de PSD pentru funcția de primar al Timișoarei. Știam dinainte că este un medic excepțional – manager al Spitalului Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie dr. Victor Babeș din Timișoara- cel mai
eficient spital in lupta cu coronavirusul – dar faptul că aceia care o cunoșteau foarte bine, au considerat că s-ar descurca să conducă și un oraș atât de important, mi-a întarit convingerea că , iată, avem de a face cu o femeie într-adevăr de nota 10 : un bun profesionist , un om integru și , mai ales, un om de acțiune. Mult mai târziu dar cu puțină vreme în urmă, suferinta unui om drag mie m-a pus în contact direct cu domnia sa și, din cele câteva intersectări “la distanță” , mi s-au confirmat atât convingerea anterioară, cat și spusele unanime ale celor din jur. M-am bucurat, atunci când doamna doctor Voichița Lăzureanu mi-a promis un interviu pentru revista femeilor de 10, desi m-am indoit puțin, marturisesc, că programul draconic al medicului aflat pe baricadele luptei cu COVID 19, ii va oferi răgazul de a răspunde întrebarilor mele.
Îndoiala mea s-a dovedit însă a fi nefondată, astăzi revista noastră avand bucuria de a vă prezenta, prin intermediul interviului de mai jos, unul dintre cei mai străluciți medici din România.
Marina Almășan : – Sunteți după un an de “primă linie” în războiul anti-COVID19. Mai este Voichița Lăzureanu aceeași ca acum 1 an? Cum v-a schimbat această perioadă?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Pe toți ne-a schimbat ultimul an. Pe de o parte, pandemia ne-a aruncat în teama de necunoscut, iar pe de alta, ne-a întărit în dorința noastră de a ne face datoria cu orice risc, de a-i îngriji pe pacienții și de a-i vindeca. În primele luni ne-am îndepărtat fizic de bunici și copii, din nevoia de a-i proteja, ca cea mai simplă formă de izolare. Pentru cei din familia mea, a fost ca o vacanță obligatorie la munte. În tot acel timp, eu și colegii mei am lucrat în spital tot timpul, cu excepția cât mergeam acasă să dormim. Întreaga echipă a funcționat minunat: ne-am completat, ne-am sprijinit, ne-am inbărbătat, ne-am împărtășit spaimele și ne-am alinat temerile. Încet – încet am realizat că este încă o boală pe care trebuie să o învățăm și să o gestionăm. Am avut succes spun eu, pentru că în primele 5 luni am scăpat fără personal medical infectat și cu majoritatea paciențior externați la domiciliu. Am fost îndrumați încă de la început de domnul prof.univ.dr. Adrian Streinu-Cercel și am testat încă din startul epidemiei, am fost al doilea centru din țară, după Matei Bals. Am tratat pacienții în concordanță cu studiile de atunci și am reușit să trecem peste toate greutățile. Societatea civilă a fost minunată! Ne-a sprijinit încă de la început și ne-a ajutat material și fizic cu tot ceea ce am avut nevoie: materiale sanitare, echipamente medicale și ne-medicale, mâncare, și mai ales a fost alături de noi cu sufletul și cu încurajări. Am cunoscut oameni extraordinari, din Consiliul Județean, Prefectură, Primărie, ISU, Politie, din media online și offline, din televiziune și radio, oameni care ne sunt alături și acum și care apreciază munca noastră și ne sprijină din tot sufletul. Distanțarea fizică a dus la apropiere emoțională, a generat empatie și o conexiune la nivel mult mai profund.
Marina Almășan : – Ce frumoasă radiografie a unei perioade cumplite! Înțeleg și mai bine aprecierea de care vă bucurați, doamnă doctor. Mai departe, cunoscându-vă implicarea politică, îmi voi permite să vă supun unui exercițiu de imaginatie : dacă , in acest an complicat, ați fi fost “la butoane”, în Ministerul Sanătății, cum ati fi gesionat pandemia?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Este o întrebare grea! În primul rând cred că lucrurile ar trebui privite dincolo de 
politică, adică exact cum nu s-a întâmplat în fapt. Oamenii puși să gestioneze o pandemie trebuie să fie profesioniști. Cei mai buni! Atât. În altă ordine de idei, indiferent despre ce temă este vorba, de acasă, din birou sau din fotoliu, lucrurile par simple iar deciziile sunt întotdeauna perfecte. În situația reală însă, lucrurile nu sunt deloc așa. Totuși, dacă ar fi să mă așez imaginar în scaunul ministerial de care m-ați întrebat, aș spune următoarele: aș fi comunicat mult mai mult și, zic eu, mai bine, aș fi subliniat lucrurile pozitive, aș fi apelat la încrederea în personalul sanitar, fie el din cabinet medical sau din spital, aș fi testat enorm și aș fi făcut anchetele epidemiologice ca la carte. M-aș fi concentrat pe introducerea în spitale a oxigenului medicinal în toate secțiile, aș fi investit în computere tomograf pentru investigații pulmonare, aș fi mărit capacitatea de terapie intensivă, atât cu aparatură cât și cu personal medical. Aș fi pus la conducerea Centrelor de comandă medici cu experiență și cu ”greutate” medicală, oameni care să știe să țină sub control pandemia pe toate planurile. Fără politică, doar cu gândul la sănătatea și la viața oamenilor.
Marina Almășan : – Ce păcat că a fost doar un exercițiu de imaginație! Pare atât de logic tot ceea ce ați spus… Aș mai rămâne în sfera pandemiei și m-aș referi la atitudinea românilor vis-a-vis de aceasta. Coronavirusul, se știe, a scindat în două societatea românească. Ce anume ați simți nevoia să le spuneți coronascepticilor?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Acelora le-aș spune că mi-aș dori să înțeleagă că nimeni nu este ferit și că toți suntem în egală măsură la fel de expuși. Doar de noi depinde dacă ne protejăm, protejându-i astfel pe cei dragi din jurul nostru. Masca, distanțarea fizică și igiena mâinilor, ca bază, și testarea și vaccinarea, ca măsuri suplimentare, sunt singurele arme pe care le avem pentru profilaxie. Dacă vrem să ne întoarcem la normalitate, trebuie să apelăm la toate aceste arme. Din fericire avem și teste rapide extrem de eficiente și avem și vaccinuri care ne protejează de forme critice de boală. Negarea este o formă de apărare și unii au impresia că dacă nu cred în virus și în boală nu se vor îmbolnăvi. Din păcate, virusul nu face diferența dintre cel care crede și cel care nu crede și nu alege atunci când infectează.
Marina Almășan: – …iar acum dați-le o speranță si celor aflați la pol opus: cei care au dezvoltat o adevărată psihoză (recunosc, alimentată de mass-media), legata de pandemie.
Dr. Voichița Lăzureanu : – 97% dintre pacienți se vindecă sau se ameliorează, atât cei de la domiciliu cât și cei 
internați în spital. Dar trebuie să conștientizăm că avea de-a face cu o boală și, ca la oricare alta, avem și vom mai avea și decese. Personalul medical, atât din cabinete medicale cât și din spitale, face tot posibilul ca acestea să fie cât mai puține și cât mai rare. Pentru asta avem nevoie de colaborare și de încredere între pacienți și corpul medical. Astăzi, 05.04.2021, sunt 974.375 de cazuri raportate de coronavirus în România, din care 871.950 recuperate. Medicii de familie, medicii din ambulatorii, medicii din cabinete medicale personale au depus o muncă imensă și au toată admirația mea, pentru că doar împreună cu ei am ajuns la aceste rezultate extraordinare. Noi, medicii din spitale, am tratat formele care nu au putut fi urmărite la domiciliu, formele moderate, severe și critice. Munca tuturor colegilor din extra-spital ne-a ajutat și ne ajută enorm. Sfatul meu pentru pacienți este să aibă încredere în medicul de familie și oricând este o problemă medicală să apeleze cu încredere la acesta. Acesta va știi cand să îi indrume spre spital.
Marina Almășan : – Vă multumesc pentru ambele adresări, către ambele tabere adică. Aș vrea să mutăm puțin focusul de pe coronavirus, pe dumneavoastră. Suneți o celebritate a Timisoarei , cunoscută deja și pe plan național. Haideți totuși să le vorbim putin românilor și despre dvs. Ce ar scrie pe o carte de vizită “informală” a Voichiței Lăzureanu?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Sunt născută, crescută și educată în Timișoara, orașul meu drag, locul meu de suflet, centrul universului meu. Am copilărit împreună cu fratele meu în două cartiere timișorene: unul central al
părinților, unul la periferie al bunicilor. Am urmat școala germană și am absolvit Liceul Teoretic German ”Nikolaus Lenau”. A urmat firesc Universitatea de Medicină și Farmacie Timișoara, pe care am urmat-o fiind inspirată de mama mea, reputat medic timișorean. În ultimul an de facultate m-am căsătorit cu Dan, un inginer cu spirit
antreprenorial, un om cu care împart și bune și rele de 25 ani. Am o viață implinită atât în plan personal, cu un soț minunat și două fete excepționale care au 15 ani, cât și în plan profesional. Consider profesia ca o vocație de care mă simt atrasă însă din adolescență. Sunt medic primar boli infecțioase, conferențiar universitar, șef de disciplină Boli Infecțioase II, coordonator Terapie Intensivă Boli Infecțioase, șef Centru regional de luptă anti-SIDA, membru în Senatul Universității de Medicină și Farmacie Timișoara. Timp de 3 ani am fost director medical și apoi 9 ani manager al Spitalului de Boli Infecțioase Timișoara.
Marina Almășan : – O impresionantă carte de vizită și mă bucur să aflu că viața personală merge în armonie cu cea profesională : adică funcționează perfect! Știu ca proveniți dintr-o familie de medici. De ce ați simțit nevoia să va urmati părinții? V-au impins de la spate?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Ca orice fetiță, am visat să fiu prințesă, balerină, creator de modă, musafir, insa pe la 12-13 ani am știut exact că voi ajunge medic de boli infecțioase. Da, părinții mei care sunt medici mi-au insuflat dragostea pentru medicină, o profesie cu nobila misiune de a trata și de a vindeca, de a face bine și de a proteja lumea. Ei, chiar dacă au fost doi pasionați de meserie, nu m-au împins de la spate, a fost alegerea mea și, privind în urmă, cu siguranță aceeași pe care aș face-o și astăzi. Am crescut pe culoarele și în cabinetele medicale din spitalul în care lucrez acum și știu fiecare colțișor. Mama a fost și este modelul meu, medic primar de boli 
infecțioase în Spitalul Victor Babeș, apoi șefă de secție și de discipină, un medic devotat pacienților și un cadru didactic care a insuflat dragoste de medicină și de specialitatea boli infecțioase multor generații de studenți. Acasă am avut multe tratate de medicină, am ascultat discuții legate de
medicină, am participat la întâlniri ale medicilor, am asistat la momente de bucurii și suferințe ale acestora. Caracterul mi-a fost modelat de bunica mea, care mi-a insuflat dragostea pentru școală, din ambele perspective, de elev sau 
student și de cadru didactic, bunica fiind profesoară de geografie/istorie, dar și de bunicul meu de la care am preluat punctualitatea, dorința de autodepășire și verticalitatea, principii pe care le respecta cu sfințenie data fiind profesia lui de colonel în Armata Română.
Marina Almășan : – Ce frumoasă moștenire ați primit de la părinții și bunicii dumneavostră și sunt sigură că aceleași valori le-ați transmis, la rându-vă, fiicelor dumneavoastră. Aș mai rămâne puțin în sfera carierei. Cu siguranță, profesia și nivelul pe care l-ați atins v-au adus nenumărate satisfacții. Totuși, care este cel mai mare regret al medicului Voichița Lăzureanu?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Virusul acesta parșiv ne-a testat limitele într-un mod de neimaginat și ne-a pus în situația de a reevalua tot succesul și toate satisfacțiile anterioare. Am suferit imens pentru fiecare pacient pe care l-am pierdut, pentru că în acele timpuri de început făceam totul ca să-i salvăm pe toți și ne dădeam seama că ”totul” nu era pur și simplu de ajuns. Am pus mult suflet și am luat hotărâri cu conștiința împăcată că sunt cele mai bune. Am făcut tot ceea ce am crezut că este corect, etic și moral. Pentru unii nu a fost de ajuns…
Marina Almășan : – Îmi dau seama ce încărcătură grea o aduce cu sine pierderea fiecărei astfel de lupte cu moartea… Dar haideți să vorbim despre viață! A dumneavoastră, în speță. În ipostaza de medic sunteți binecunoscută. Dar despre …Voichița Lăzureanu – OMUL, ce ne puteți dezvălui?
Dr. Voichița Lăzureanu : – Omul Voichița Lăzureanu este cât se poate de normal. Vă spuneam că am o viață 
frumoasă, împlinită, echilibrată. Mă ghidez după câteva principii sănătoase și sper că lumea nu mă vede altfel decât un om modest și etic. Îmi place să călătoresc, să am experiențe noi și să mă bucur de tot ceea ce am: familie minunată, profesia perfectă, prieteni extraordinari. Îmi place să schiez și să înot iar vacanțele sunt fie iarna în stațiuni montane, unde să mă bucur de zăpadă, alb, apres-ski; fie la ocean, decor verde, nisip, soare, vara. Sunt gurmandă, îmi place să mănânc preparate delicioase în locuri cât mai speciale. Îmi place să râd, să văd partea frumoasă a vieții. Evadările sunt fie cu motorul, cu soțul meu, colindând lumea, fie cu prietenii, oriunde ne duc pașii, atâta timp cât suntem împreună. Fetele încep să se desprindă de noi, să fie cu prietenii lor, în tabere, excursii, au planuri separate așa cum aveam și noi în adolescența noastră. Îmi doresc pentru ele să aibă o viața frumoasă și cu cât mai puține probleme.
Marina Almășan : – Aveți o viață de familie frumoasă și vă doresc să rămână așa! ( fie vorba între noi, mi-ar fi placut să vă văd călare pe motocicletă! 😁). Pentru că acest interviu apare într-o revistă dedicată Femeilor de 10, aș vrea să vă întreb care sunt, din punctul dvs de vedere, calitățile pe care trebuie să le aibă o astfel de femeie? Greșim, dacă va includem in această categorie?
Dr. Voichița Lăzureanu : – O femeie trebuie să fie în egală măsură fermă și delicată. Fragilă la exterior, puternică și hotărâtă în interior. Să nu își piardă feminitatea, să fie prețioasă pentru ea și pentru cei din jurul ei. Să facă înainte de a pretinde. Moralitatea, etica și disciplina sunt baza caracterului puternic. Dragostea de familie, de comunitate, de țară sunt importante și se adaugă și acestea la caracter. Rigurozitarea si tenacitatea trebuie să fie însoțite de finețe si sensibilitate. Mă gândesc la o mână de fier învelită în mănușă de catifea. Cu voia dumneavoastră, chiar dacă mă calific pentru a fi inclusă în această categorie a femeilor de 10, poate părerea celorlalți poate fi un evaluator mai bun. Poate ei ar trebui mai degrabă întrebați.
Marina Almășan : – Va asigur că acest interviu nu ar fi avut loc, dacă nu aș fi primit atâtea semnale pozitive și atâtea cuvinte admirative la adresa dumneavoastră de la cei la care vă referiți! Doamna doctor, deși ne aflăm într-o etapă în care Viitorul devine din ce în ce mai incert, o să vă întreb , in final, care vă sunt dorințele? (…și de ordin general, și cele concrete, personale!)
Dr. Voichița Lăzureanu : – Îmi doresc să revenim la normalitatea aceea de dinainte de pandemia de SARS-CoV-2. Îmi doresc să fie suficiente doze de vaccin pentru a imuniza 70-80% din populatie. Îmi doresc să ne reluăm viețile, să călătorim, să mâncăm la restaurant, să mergem la spectacole, la concerte, etc. Fetele mele sunt minunea mea! Îmi doresc ca ele să fie sănătoase, fericite, să se bucure de viață și să și-o construiască așa cum își doresc. Suntem acolo și eu și Dan, pentru ele. Le vom fi alături mereu. Îmi doresc de la Dumnezeu să-mi țină familia sănătoasă și fericită.
Marina Almășan : – …iar eu vă doresc ca toate acestea să vi se îndeplinească! Și vă multumesc din suflet pentru interviu! Și, în numele românilor, pentru tot ceea ce faceți!
…iar eu, personal, vă transmit, de la distanța, un buchet mare-mare de flori, virtual deocamdată, dar pe care sper să vi-l ofer cat mai curând și în realitate! 😉
Comentează