“Un general, în faţa trupelor sale” – așa îl numea, cu ani în urmă publicația “L’Est Republicain” din Franța. Și nu este singurul elogiu, pe care excepționalul pianist român, stabilit în Portugalia, l-a obținut, din partea criticii muzicale.
Constantin Sandu, s-a născut în Bucureşti în 1964. A început studiile de pian la vârsta de 7 ani şi le-a continuat la Liceul de Arte „George Enescu” şi mai apoi la Conservatorul 
„Ciprian Porumbescu”, pe care l-a absolvit în 1986 ca şef de promoţie, cu media generală 10. După absolvire, a beneficiat, de-a lungul anilor, de îndrumările unor personalităţi artistice precum Sequeira Costa, Dimitri Başkirov, Helena Sá e Costa şi Tania Achot. De la debutul cu orchestra, la vîrsta de 14 ani, a susţinut o intensă activitate solistică în diverse ţări din Europa şi Asia, culegând aplauzele publicului şi elogiile criticii de specialitate. În prezent, locuieşte în Portugalia, unde este profesor de pian la Şcoala Superioară de Muzică şi Artele Spectacolului din Porto.
Colaboreaza cu regularitate cu orchestrele din România şi Portugalia; de asemenea, a fost solistul unor importante orchestre europene de prestigiu.
A realizat numeroase înregistrări pentru radio şi televizune. De asemenea, a înregistrat diverse CD-uri ca solist, în grupuri de muzică de cameră şi cu orchestra.
Este laureat al numeroase concursuri internaţionale.
Este, deci, cum rezultă din toate cele de mai sus, un român de nota 10, ceea ce l-a transformat, nu demult, intr-unul din invitații “prin skype” ai emisiunii noastre “Femei de 10, Bărbați de 10” de la TVR.
Dorința mea, de a constata ce ne fac invitații – deveniți prietenii noștri – cum traversează această petrioadă, cum stau lucrurile în țările lor, m-a făcut să-l “accesez” din nou pe marele pianist. Constantin Sandu a raspuns cu promptitudine mesajului meu de pe Mess. S-a ridicat de la pian – acolo unde își petrece majoritatea timpului și s-a așezat în fața calculatorului, intrând, iată, în legătură…indirectă cu românii de acasă. Așadar, Porto pe recepție!
Marina Almășan : – Spuneți-ne, unde vă aflați acum? Cine vă e alături?
Constantin Sandu : – Sarut mâna, mă bucură mult această întâlnire on line, așa cum este obiceiul acuma; sunt acasă cu soția mea și acum avem în grijă și o mătușică de 97 de ani, deoarece nu poate petrece singură această criză.
Marina Almășan : – Mă bucur că sunteți alături de oameni apropiați : cel mai greu este să traversezi singur astfel de momente. Souneți-mi, care este situația în Portugalia? Cât de grav e afectată de coronavirus?
Constantin Sandu : – Situația este asemănătoare celei din România, doar că avem cam o săptamână de „avans”, adica mai mulțe persoane infectate și, din păcate, mai mulți morți. ( 4270 de cazuri confirmate ieri și 76 de decese – n.a.)
Marina Almășan : – Îmi pare rău să aud asta…Cum arată orașul Porto? Care e atmosfera pe străzi?
Constantin Sandu : – Din ce am văzut la televizor și pe internet, orașul este aproape gol, dezolant, foarte trist, fără îndoială. Dacă nu ar fi așa din cauza virusului, aș exclama: ce frumos și liniștit!
Marina Almășan – Da…este o liniște ireală, pretutindeni în lume…Cum e populația? E panicată? E disciplinată?
Constantin Sandu : – Nu aș spune panicată, preocupată desigur. Marea majoritate este 
destul de disciplinată, deși nu este ușor să te adaptezi situației. La începutul crizei, când s-au închis școlile și s-a redus activitatea, mulți s-au dus la plajă (era o căldură la Lisabona!..); autoritățile au trebuit sa interzică accesul la plajă. Acum, aproape toți stau acasă cuminței, deși există excepții. Controlul este din ce în ce mai strict.
Marina Almășan : – Bănuiesc că sporirea vertiginoasă a numărului de decese îi va disciplina , încet-încet, pe toți…Își fac oamenii provizii? Ce produse au dispărut primele din rafturi?
Constantin Sandu : – Da, și-au făcut. Hârtia igienică a dispărut pentru câteva zile, este o dambla la nivel internațional. Dar am fost la supermarket alaltăieri și devenise plin de hârtie igienică, patru mărci, de ales, pe placul tuturor. Și diverse produse alimentare s-au epuizat, însă pentru scurt timp, nu există o lipsă reală de produse. Mai greu cu alcoolul medicinal. Cel de băut se găsește în cantități mai mult decât suficiente!
Marina Almășan – Am auzit că, în lipsa celui medicinal, unii au început să-l folosească pentru dezinfectare! Spuneți-mi, ce măsuri au luat autoritățile?
Constantin Sandu : – Au introdus starea de urgență și au creat reguli pentru diferite tipuri de persoane: cei infectați sau banuiți de infecție sunt în carantină obligatorie; cei cu mai mult de 70 de ani trebuie să stea acasă, în afara cazurilor excepționale, iar restul populației trebuie să iasă din casă doar pentru cumpărarea celor necesare, la alimentară, farmacie, bancă, poștă sau la servici (cei care încă lucrează în felul obișnuit).
Marina Almășan : – Mda..ca la noi. Și bănuiesc ca nici restaurantele nu mai sunt deschise.. Mai sunt evenimente?
Constantin Sandu : – S-au închis toate localurile și nu există evenimente, existând mici abateri ilegale ocazionale.
Marina Almășan : – Stați liniștit! La noi, weekendul trecut, inconștienții au mers în masă la pădure și au încins grătare și petreceri în aer liber! O întrebare care mă interesează, ca om de televiziune : Cum arată programele televiziunii portugheze ? Se vorbește mult despre coronavirus? Ce alte emisiuni se difuzează?
Constantin Sandu : – Cred că nu există nici o schimbare substanțială în relație cu 
perioada dinaintea crizei. Emisiunile de actualități sunt poate mai lungi si coronavirusul este vedeta principală. În rest, continua show-urile (fără public în studiou), filmele, serialele, programarea obișnuită.
Marina Almășan : – …Viața merge înainte…șchiopătând…Care sunt mesajele cele mai frecvente, transmise populației?
Constantin Sandu : – Păstrarea calmului și statul acasă. Acum câteva zile, un coleg de al dumneavoastră de la unul dintre principalele canale de aici, a încheiat Telejurnalul spunând ceva care mi-a rămas în suflet: „nu uitați că bunicilor dumneavoastră li s-a cerut să mergă la război, dumneavoastră doar vi se cere să stați pe canapea; fiți conștienți de acest lucru”.
Marina Almăsan : – Într-adevăr, ce frumos mesaj! Am o curiozitate generală, care , iată, acum va vizează pe dumneavoastră : Cum vă petreceti timpul, in această perioadă? La ce a trebuit să renunțați? Ce noi activitați au apărut in viata dvs? Aveți momente de panică?
Constantin Sandu : – Încerc să fac programul normal, predau on line, ședințe și alte birocrații de asemenea. Studiez la pian, ziua trece destul de repede, nu există mari schimbări, în afara lipsei contactului direct cu alte persoane. Câteodată, iau cina cu prieteni, de asemenea on line, fiecare cu mâncarea și bautura sa, nu e ca o adevărată întâlnire, însă este posibil să stăm împreună (mai mult în spirit), să discutăm câte ceva, etc. Am renunțat total la activitatea pianistică publică, totul s-a amânat; acum ar fi trebuit să fiu la București, aveam concert cu Orchestra Națională Radio, in aprilie aș fi cântat în Spania și Turcia, în mai aș fi venit din nou în țară, și aici în Portugalia aveam câteva evenimente programate, acum aștept trecerea crizei. Slavă Domnului, nu m-a luat panica până acum și sper să continui așa.
Marina Almășan : – Offf…vă doresc să treceți cu bine peste această perioadă. Știți, îndrăznesc să va pun o întrebare delicată : Cum vi se pare gestul unora din conaționalii noștri, răspândiți prin lume, de a năvăli în țară, mai cu seamă din țările in care epidemia este la cote înalte, nesocotind astfel îndemnurile autorităților și punand în pericol viața românilor de acasă?
Constantin Sandu : – Nu este ușor să analizez acest fenomen; și aici se întorc mulți emigranți, în special cei fără o situație stabilă în alte părți; mă gândesc la parabola fiului rătăcitor.
Îmi aduc aminte de o situație hazlie, imediat după revoluție: primii care au plecat din 
țară s-au oprit la Viena, până acolo mergea trenul; cum le era foame, au făcut un grătar în curțile palatului Schönbrun cu lebedele ce se plimbau majestos pe acolo; nu văzuseră austriecii așa ceva în viața lor, așa că, deși până atunci nu era nevoie de viză ca să intrii în Austria, au introdus-o în acel moment. Eu eram pe atunci pianistul Filarmonicii Oltenia din Craiova; la o repetiție, maestrul Emanuel Elenescu ne-a povestit, în stilul lui umoristic și rafinat, că nu primea viza, deși era invitat să dirijeze Opera din Viena; chiar spunându-le că nu apreciază carnea de lebădă, tot nu l-au primit.
Despre întoarcerea acasă a unei părți din diasporă, dumneavoastră ați scris minunat acum câteva zile pe website-ul Femei de 10; îmi permit să vă citez:
„oamenii de bună credință din această țară să nu-și îndrepte ura către toți românii ce trăiesc dincolo de hotarele țării. Și care, în aceste momente, acolo, departe, traversează, asemeni nouă, continente de neliniști și disperari personale , combinate cu grija pentru cei dragi, rămași în țară. Să îndreptăm, așadar, gândul nostru bun către ei, mai cu seamă către cei aflați în țările cel mai crunt lovite de această nenorocire planetară. Să le dorim să depășească cu bine această cumpănă și să nu uite niciodată că , în vremuri normale, România, tara lor, îi așteaptă întotdeauna , cu brațe deschise”.
Marina Almășan: – Vă mulțumesc pentru apreciere! Nu toți au înțeles corect mesajul meu și m-am trezit cu un potop de injurii…Domnule Constantin Sandu, care sunt lucrurile pe care le veți face, imediat după ce se va normaliza situatia?
Constantin Sandu : – Vor fi atâtea de făcut, de recuperat, probabil că nici nu vom ști ce să facem mai degrabă. Cu siguranță, o prioritate va fi sa vin în țară.
Marina Almășan – Sper să n-o radă coronavirusul de pe suprafața pamântului…Ăsta a fost umor negru. Spuneți-mi – deși anticipez – care este cea mai mare dorința a dvs, în aceste clipe?
Constantin Sandu : – Să se termine cât de repede coșmarul ăsta. Și să nu se mai repete.
Marina Almășan – …Este, cred, dorința fiecaruia dintre noi, în aceste momente…Pentru că vinurile de Porto sunt celebre in intreaga lume și pentru că adevărul se găsește in vin, nu puteți întreba vinul de Porto cand anume se va termina toată nebunia asta?
Constantin Sandu : – Ha, ha! Trebuie să bei cam mult, ca să-ți vorbească elucidativ! Din păcate, e cam slab ca să învingă coronavirusul, în acest caz, palinca ar fi mai utilă. Cântăreții spun că face bine corzilor vocale, cred că face bine stării de spirit și ne poate ajuta la trecerea timpului, însă fără excese.
Marina Almășan : – Un indemn demn de a fi luat în seamă! In final, vă rog să faceți o adresare și o dedicație pentru romanii de acasă.
Constantin Sandu : – O afirmație pe care am auzit-o recent și care ne poate îmbărbăta în momentele de restriște; în momentul invaziei Ciprului, arhiepiscopul Makarios ar fi spus: „nu se va întâmpla nimic mai mult sau mai puțin decât ceea ce va îngadui Dumnezeu”. Am credința că și acum va fi la fel.
În același spirit de încurajare și de speranță, aș dori să le ofer un fragment din Concertul nr. 1 de Ceaikovski, dintr-un concert de demult: 1997, cu Orchestra Națională din Porto, dirijată de Mark Stephenson.
Marina Almășan : – Vă multumesc mult și sper ca Dumnezeu să nu îngăduie să pățiți vreun rău! Iar acum…suntem ochi și urechi, să vă urmărim cântând!
https://www.youtube.com/watch?v=doAwGp-H70A&feature=share
Comentează