Citesc matinal un articol scris aseară de ziarista care mi-e soție și coleg de muncă la AMPress.  A fost lecturat rapid și primește mustrări, unele insalubre. Nu te speria de înjurături Giorgiana! Ca ziarist ești înjurat mai ales când ai dreptate. Dacă nu te obișnuiești cu asta, trebuie să abandonezi ceea ce Arghezi numea meseria de ”argat al opiniei publice”. Opinia publică e de mai multe feluri.Nu poți să o mulțumești în totalitate.  Mulți așa cred, că acest virus nu există, că e o conspirație a lui Iohannis, Orban și așteaptă salvarea de la cei care conduc de fapt și acum România prin Parlament și o conduc de 30 de ani, așa cum îndrăznește să scrie cineva care-ți ia apărarea.

Subiectul  a dat peste cap viața pe pământ, nu doar la noi. Nu e o maladie autohtonă sau un cârcel legat de piciorul românesc mioritic. Scriam undeva că nici de o pandemie nu ne dovedim vrednici.

Dacă se fac greșeli e limpede. Și la noi și SUA și-n Rusia și peste tot. Infirmitatea – fiindcă omenirea se dovedește infirmă la acest capitol –  e că nimeni nu a aflat încă nimic despre acest virus care se multiplică în forme din ce în ce mai stranii. Cunosc două persoane, una chiar foarte apropiată, Mircea din Ploiești, care ridica, mecanic auto fiind, o mașină fără să aibă nevoie de cric. Mircea era evocat  ieri de un prieten comun pentru știința de a face o ciorbă de burtă cum nimeni nu știe. Pleca la halele din Ploiești, cumpăra burtă de vită pe care o mai spăla el o dată, lua niște ciolane tot de vacă, ierburi pe care doar el le cunoștea aromele și fierbea o minunăție. A murit la 50 de ani în câteva zile, sufocat de acest virus ieșit din iad. Doctorii nu au pus pe nimeni din familie să scrie că a murit de coronavirus, fiindcă nu familia e consultată în diagnosticări, și nici nu le-a dat șpagă să accepte. Adică doctorii dau șpagă familiilor decedaților pentru un diagnostic care ține de suveranitatea unei profesii!

Sunt, dragă Giorgiana, oameni care cred că e o invenție, cu toate că nu explică de ce e mondială și peste tot doctorii au luat cam aceleași măsuri, fiindcă ei comunică între ei mai mult ca măcelarii sau fabricanții de bombe atomice, obligați, aceștia din urmă, la păstrarea secretului. Cum să scrii că doctorii sunt mână în mână cu anarhiștii mondiali, când în Anglia au murit de scârba asta de boală 500 de doctori sau de cadre medicale?!

A lucra ca medic acum în spitalele rezervate acestei mizerii care a stricat tot pe pământ, de la industrie la turism, e o condamnare la infern. E greu să imaginezi un profesor universitar, o doctoriță în vârstă uneori, băgată în șapte armuri de cosmonaut și slobozind cele ale sfincterelor în pampers?

Ai scris corent, întrebându-te și arătându-ți propriile îngrijorări ca ziarist. Ce se va petrece când, ca la lagărele naziste de concentrare, doctorul trebuie să decidă pe care îl pune să respire pe aparate și pe care îl lasă să se sufoce?

De aproape 30 de ani de când ființăm ca prima agenție privată de știri din România nu am depins de stat, nu ne-a plătit nimeni spre a vinde mai departe idei imbecile ca fiind ale noastre. Ca să facem ce? Jocul cui? Al morții? Am trăit slujind cititorul. Dacă am greșit uneori este din vina noastră, fiindcă și greșeala aparține de imperfecțiunea umană.

Circulă, cu o viteză incredibilă, chiar mai iute ca virusul, poveștile scârboase ale conspirației în care văd că ești vârâtă și tu. Scrie ce gândești, îngrijorează-te pentru oameni, fii tristă pentru durerea celor care au pierdut pe cineva, critică instituțiile care o iau razna, din idioțenia unor angajați sau din corupție, fiindcă unii s-au îmbogățit din războaie.  De ce nu s-ar procopsi și din suferința fără nume a unei boli care dă ocol pământului?

Venisem, la cinci, să-mi salut cu buni zori, prietenii. O fac acum: să aveți o zi minunată, ferită de rele și contaminări. Să fiți fericiți și voi, cei care ați descoperit că nu există niciun risc, nicio boală, dar nu-i mai înjurați urât, insalubru, nedrept pe cei care se tem sincer pentru viața lor și a celor dragi. Și au curajul să iscălească articolul nu cu pseudonim, ci cu numele lor pe care și-l păstrează cu demnitate.