Stimati realizatori ai emisiunii Femei de 10, Bărbați de 10. Întâmplător, am prins discuția dvs de miercuri, pe marginea cazului doamnei Elena, care nu știa dacă să-i mărturisească soțului său că fiul lor este de fapt conceput cu , am înțeles eu, cel mai bun prieten al soțului. Curajul doamnei mi-a dat mie însămi curaj și , iată, vă încredințez și eu povestea mea. Deocamdată o fac în scris, nu cred că voi avea puterea de a mă prezenta în fața oamenilor, căci situația este delicata, iar oamenii – răi… Mă aflu, așadar, într-o situație de cumpănă și simt nevoia unui sfat din afara pentru a face ordine în gânduri si idei. Mă numesc Mihaela si sunt profesor de educatie fizică la un liceu din Timișoara. In facultate, eram patru prieteni nedespărțiti: Eu, Mihai, Marcel si Monica. Umblam tot timpul impreuna, colegii ne poreclisera chiar cei patru M. Eu și Marcel formam un cuplu, ne iubeam la nebunie. Urma chiar să ne căsătorim. Imediat dupa terminarea facultății, Marcel a participat la o competiție, în Spania, tara în care a hotărât să se stabilească,propunându-i-se un post de antrenor la un club de juniori. Mi-a promis că, după ce își face o situație, mă va lua la el și ne vom căsători. Șase ani m-am hrănit cu aceasta promisiune, până când m-am convins că aștept degeaba. Marcel mă căuta din ce în ce mai rar, până când nu m-a mai cautat deloc, motivând că are mari probleme financiare. Am suferit foarte mult, însă i-am avut alături pe Monica și Mihai. Cu acesta din urma, într-un târziu, m-am și căsătorit. Indemnată mai mult de-ai mei, care mă terorizau că anii trec, că voi rămâne fată batrână. Mihai e un bărbat minunat, un soț iubitor și un tată nemaipomenit. Avem doi copii, scolari amandoi. Pe cel mare a fost de acord chiar să-l numim Marcel, în amintirea bunului nostru prieten. Anul trecut, soarta a făcut să mă aflu la Barcelona, într-o delegație. Nu știu dacă a fost o întâmplare sau nu, cert este că m-am trezit cu Marcel la hotelul la care locuiam. Deși n-am crezut că se poate, dar flacăra iubirii s-a reaprins, mai puternică chiar decat în facultate. Am petrecut o săptămână de vis. Parcă trăiam o altă viață. Am înțeles amândoi că deja nu putem trăi unul fără celalalt. N-am putut ține secret acest lucru și, la întoarcere, i l-am mărturisit lui Mihai. Vă dați seama că viața noastră de familie s-a prăbușit instantaneu. Continui să vorbesc la telefon, în mare taină, e drept, cu Marcel, visând la viața pe care am pierdut-o împreună. El insistă să iau copiii și să mă mut la el. Nu pot să-l părăsesc pe Mihai. El mă iubește atât de mult și m-a iubit, în toți acești ani, chiar și știind că inima mea bate pentru altul. La începutul acestui an, Mihai a venit cu o propunere care m-a bulversat. E de acord ca să ne despartim, cu condiția să-i las lui copiii, Prețul e imens și nu știu dacă îl pot plăti. Ce mă sfătuiți să fac? Să ascult vocea iubirii, sau pe cea a sufletului de mamă? Nu mă judecati prea tare, vă rog. Numai eu știu ce e în sufletul meu. Cu prețuire,
Mihaela Vasile din Timisoara.
NOTA REDACȚIEI: Dacă printre voi există persoane cu povești asemănătoare, vă așteptam joi, la TVR, la emisiunea noastră, pentru a ne ajuta să-i oferim Mihaelei cel mai bun sfat.
Sunați-ne la 021/319.90.34.
Sursa imagine reprezentativă: kateblc.ru
Comentează