Ea și El Povestea mea

“…- Nu o să mai avem niciodată nevoie de tine!..”

-Chiar mă părăsești? – l-a întrebat ea, cu lacrimi în ochi…
-Da, iubesc o altă femeie. M-am saturat de tine, m-am săturat de țipetele copiilor!
-Doamne, dar sunt copiii tăi! Și sunt încă atât de mici!… Cum ne poți face așa ceva?…
-Gata, lasă-mă! Nu vezi cum te-ai urâțit?!?
-Păi..nu mi-am revenit încă după cel mic! O să mă străduiesc, ai să vezi!…
-Ajunge! Am spus că plec și voi pleca! – a strigat el, îmbrâncind-o și trântind ușa în urma sa..

…Femeia s-a prăbușit pe gresie, lovindu-se rău la cap. A încercat să-i înfrâneze lacrimile. Fiul cel mare, în vârstă de doi ani, se trezise și urmărea, cu ochii mari, această scenă…
– Bine, pleacă, daca asta îți dorești. Numai ține minte : nu o să mai avem niciodată nevoie de tine! O să ne descurcăm singuri! Gata! Cale de-ntors nu mai există pentru tine! – a spus ea, mai mult pentru sine, căci bărbatul oricum nu o mai putea auzi. După care s-a ridicat de jos și a intrat in dormitorul celui mic. L-a luat în brațe pe noul născut și, stând așa, toți trei în mijlocul camerei, priveau către ușa pe care ieșise soțul și tatăl lor..

Au trecut cinci ani…
” Doamne, cum și-a bătut joc de mine, muierea naibii!…” – gândi bărbatul, așezându-se pe o bancă în parc.. ” Nici nu-mi vine să merg acasă!”- își spuse el, în gând. În fața lui, doi băieței se hârjoneau, râzând zgomotos. ” Oare cum or arăta acum copiii mei?.. gândi el. Cred că sunt mari acum. Dar ea, ….ea ce-o fi făcând? Să nu sune niciodată, timp de 5 ani?..Ce prost am fost!..” – gândi el . Și deodată văzu silueta binecunoscută. – Doamne! E chiar ea! Cum să intru în vorbă? – își spuse-n gând, devenind agitat în momentul în care cei doi puști se repeziră la ea. Prinse curaj :
– Salut! – zise el.
– Bună… – răspunse ea, surprinsă.
– Mă bucur să vă văd! Ăștia sunt copiii mei?
– Nu are importanță! Ce mai contează?
– Aș vrea să-ți spun…
– Ai spus deja ce aveai de spus.

Și deodată cei doi copii au început să strige ” Tata! Tata! ” , repezindu-se în direcția lor. Bărbatul s-a emoționat puternic, însă băieții au trecut în fugă pe lângă el și au sărit în brațele unui alt bărbat, care venea dinspre șosea. Bărbatul s-a apropiat,ținându-i de mână pe cei mici, a îmbrățișat-o, a sărutat-o , ba chiar l-a salutat și pe el.
Draga mea, cine este domnul?
A, un trecător, m-a întrebat unde este cea mai apropiată farmacie…Hai acasă, iubitule, am făcut plăcintă cu dovleac! Și cei patru porniră pe aleea străjuită de castani.
Nenea, farmacia este în direcția aia! – a apucat să-i strige băiețelul cel mare, în vârstă de cam 7 ani.
Mulțumesc…. – i-a răspuns bărbatul, cu lacrimi în ochi, privindu-i cum se îndepărtează. Îi păreau atât de dragi și în același timp atât de străini….
Sursa: slivki24.club