Am nevoie de un iubit mai mult ca perfect. E careva mai mult ca perfect la mine-n facebook? Să ridice mâna. Ştiam eu, nu e nici dracu’. Ori vreun perfect compus?… Numai de din ăştia imperfecţi am parte. Mai nimeresc câteodată câte un perfect simplu. Dar mă plictisesc repede. Ce să conjugi la el?! E drept că nici nu prea ies din casă. Unde să-ntâlnesc eu mai mult ca perfectul? Dacă dau câte-o fugă la Metro sau la Carrefour. Chiar dacă o fi vreunul mai mult ca perfect la cumpărături, de obicei e cu substantivul după el. Ce să mă bag eu în gramatica lor? Oooo, acum am înţeles. Mai mult ca perfectul meu nu poate fi decât un verb. Ce să caute verbul la Metro?! Chiar dacă e o parte de vorbire flexibilă. Dar atunci, unde să-l caut? În vocabular probabil. În vocabularul limbii române. Deşi, vă spun drept, aş prefera un verb englezesc. Măcar un verb neregulat. Ştiţi, verbele englezeşti sunt mult mai uşor de conjugat. Aş putea conjuga la el zi şi noapte. Ei bine, m-am apucat să-l caut în vocabular. Şi caut eu, şi caut… Apoi am avut o revelaţie. Mai mult ca perfectul e un timp trecut. Dacă-i trecut, n-ai cum să-l mai găseşti. Decât în amintiri. Nu în vocabular, nu la Metro. Probabil mi-a trecut timpul. Ei, asta e. În infinitiv… nu, în definitiv voiam să spun, mai există şi alte părţi de vorbire.
Sursa foto: rostov.ru
Comentează