Nu știu de ce, dar am impresia că memoria colectivă păstrează mult mai aproape de suflet cuplurile de artiști, decât artiștii individuali. Faceți, vă rog , un exercițiu..de memorie : nu-i așa că vă e dor de Stan și Bran, Nae și Vasile, Stela și Arșinel? Ei, acum întrebați-vă bunicii ( sau chiar străbunicii, dacă-i aveți) : câți dintre ei își mai aduc aminte, sau măcar au auzit vorbindu-se, de celebra combinație a doua nume – STROE ȘI VASILACHE?
A fost unul dintre cele mai îndrăgite cupluri umoristice din România, care a rămas 
înscris cu litere de aur în istoria Teatrului de revistă de la noi. Componenții lor sunt, poate, pentru mulți dintre cititorii noștri, niște “anonimi” . Însă pentru generații întregi de români, N. Stroe și Vasile Vasilache au însemnat arta, adusă la cel mai înalt nivel. Și încă ceva : o prietenie cum rar ți-e dat să întâlnești. În cartea sa, “Farmecul discret al revistei”, Aurel Storin observa : “Stroe si Vasilache rămân în istorie nu numai prin valoarea artei lor, ci, mai presus de toate, cu gestul incomensurabil de a fi trăit și de a fi murit prieteni”.
Puțini mai știu detalii din viața celor doi și nu se prea aude pe aici nici de urmași ai acestora, care să le reamintească generațiilor prezente de extraordinarul cuplu. Și tot puțini știu, bunăoară, că N. Stroe a avut doi copii, dintre care un fiu care i-a călcat pe urme. EUGENE NACHT STROE s-a născut la Bucureşti, unde a absolvit Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică. În Israel, unde s-a stabilit alături de faimosul său tată, actorul N Stroe, s-a împlinit ca actor, regizor, scenarist, a condus şcoli şi trupe teatrale.
Nutrind un mare respect pentru memoria teatrului românesc, românul care trăiește de ani buni departe de țara sa natală, rămâne însă legat de aceasta prin propria sa activitate artistică, care se manifestă în ultimii ani prin ateliere de lucru şi spectacol. Zilele trecute am avut ocazia să-i solicit lui Eugene Nacht Stroe un interviu. Despre el, despre extraordinarul său părinte și despre România, pe care se pregătește să o viziteze, cu prilejul unui eveniment absolut special. Firește că n-am rezistat tentatiei de a afla despre ce este vorba.
Marina Almășan : – Numele “STROE” are o încărcătură foarte mare, pentru generații întregi de nostalgici. Care este legătura dvs cu el?
Eugene Nacht Stroe : – Una foarte puternică : sunt fiul lui N. Stroe si al Rolandei Camin. Mai am o sora, Daniela care locuieste in Germania.
Marina Almășan : – Vorbiți-mi puțin despre tatăl dvs, pentru cei care au venit pe lume mult mai târziu, fiind văduviți de privilegiul de a asculta faimosul cuplu.
Eugene Nacht Stroe : – Tatal meu, regretatul N. Stroe a fost actor, regizor autor de reviste si compozitor. A devenit celebru in anii ’30 cand, impreuna cu Vasile Vasilache, au infiintat cuplul STROE SI VASILACHE cuplu care avea sa devina cel mai celebru cuplu din Romania interbelica. Au debutat prin cinematografe cu spectacole de revista(in pauza dintre filme) iar apoi la Teatrul Alhambra, pana cand au reusit sa-l convinga pe directorul radioului sa apara benevol, duminica la ora 14, in “Ora Vesela”. Aceasta emisiune i-au facut celebri in toata Romania. A urmat apoi filmul BING BANG, primul film muzical romanesc si primul film romanesc realizat cu aparatura autohtona. Acolo au fost interpreti principali, scenaristi, regizori si compozitori. Si-au deschis propriul teatru TEATRUL MAJESTIC, iar dupa falimentul lui – care a venit odata cu disparitia contabilului care a fugit cu toti banii – au fost invitati de marele Constantin Tanase sa apara in spectacolele Companiei Carabus, ca vedete principale. Acolo jucau, scriau si compuneau, iar Stroe regiza toate revistele de anvergura. Au facut doua turnee celebre in Orient, cu intreg Carabusul. In septembrie 1040, guvernul legionar interzice tuturor artistilor de origine evreiasca sa mai profeseze. Cuplul Stroe si Vasilache este desfiintat. Totusi, Tanase a continuat sa-l angajeze pe Stroe in secret. Regiza in continuare revistele Carabusului, cu usile salii inchuiate și el ascunzandu-se la balconul salii Savoy si de acolo cu un microfon si o lanterna dirijand repetitiile. Cu Vasilache a continuat sa scrie, in secret, reviste si comedii muzicale, fara a fi trecut pe afis. In 1941 se deschide Teatrul Baraseum, teatrul artistilor evrei in „ghetoul bucurestean”. Stroe apare ca vedeta 
principala in spectacolele de revista ale teatrului. La 4 aprilie 1944, la un mare bombardament american asupra Bucurestiului, Vasilache este ucis. Stroe ramane singur, fara fratele lui de suflet. In iarna lui 1944 deschide impreuna cu Nora Piacentini(fosta lui sotie) si Mircea Septilici TEATRUL ATLANTIC unde timp de 4 ani se joaca SOLD OUT. Vine nationalizarea iar teatrul este inchis. Stroe impreuna cu trupa de la Atlantic impreuna cu o parte din trupa de la Alhambra infiinteaza primul Teatru de Stat de Estrada caruia Stroe(pe atunci director artistic) ii da numele de Teatrul Constantin Tanase. Joaca acolo pana in 1963 ca vedeta a teatrului, iar la radio apare in fiecare duminica cu „Alo, aici e Stroe/Si roaga sa-I dati voie/O clipa sa va-nveseleasca/Sa glumeasca iar cu voi”. In acea perioada Stroe s-a bucurat de o popularitate fara de margini. La multe spectacole prin provincie se darama balconul datorita numarului mare de spectatori veniti sa-l vada. 1963, in urma unui conflict cu directorul teatrului, Sandu Eliad, Stroe se pensioneaza si paraseste teatrul. Isi infiinteaza propria trupa si colinda tara in lung si in lat timp de zece ani. Revine dupa cativa ani buni la Teatrul Tanase unde realizeaza cateva spectacole de mare succes. In toti acesti ani Stroe a descoperit si lansat o gramade de talente carora le-a dat posibilitatea sa se afirme: Ania Bogoslava, Geo Barton, H. Nicolaide, Ion Antonescu-Carabus, Zizi Serban, Puiu Calinescu, Vasile Tomazian, Mircea Crisan, Horia Caciulescu, Nicu Constantin si multi altii. In decembrie 1977 paraseste Romania impreuna cu familia si se stabileste in Israel. Din ordinul lui Ceausescu, tot ce poarta semnătura “Stroe “ dispare. Filmul Bing Bang este bagat in seif. Si astfel Stroe este uitat. Dupa Revoluție ramane uitat in continuare. Se stinge din viata la Tel Aviv in 1990.
Marina Almășan – Un adevărat roman, viața tatălui dumneavoastră! Se spune ca așchia nu sare departe de trunchi. Așa pare ca s-a întâmplat și în cazul dvs. Creionați, vă rog, o carte de vizita a dvs, pentru cititorii nostri.
Eugene Nacht Stroe : – Am absolvit IATC-ul la clasa lui Eugenia Popovici, alaturi de Eugen Cristea, Tora Vasilescu, Sorin Medeleni. Am apucat sa joc in doua filme ale regretatului Sergiu Nicolaescu. In Israel am reusit sa fiu angajat la Teatrul National pentru Tineret, unde in 8 ani am jucat in 18 piese de teatru. Am facut serviciul militar in Teatrul armatei, jucand si regizand o gramada de productii. In 1976 am avut sansa sa lucrez cu marele Peter Brook la Paris. Reintors de acolo, datorita irautatirii sanatatii tatei, am decis sa iau vacanta din teatru si sa decid ce vreau sa fac in continuare. Era o intrebare foarte profunda. Ajunsesem in teatru, pentru ca ma nascusem acolo. In seara inaintea nasterii mele, mama a aparut in spectacol. Eram acolo ca parte din décor. Cand a sosit timpul sa aleg o directie dupa liceu, in mod firesc am ales teatrul. Dupa o perioada de doi trei ani in care m-am izolat de teatru am decis sa 
continui pe linia regiei si a profesoratului. Azi am propria mea scoala de teatru „THE
EUGENE NACHT ACTING STUDIO” IN ORASUL Shoham unde si locuiesc, prezint o
gramada de Workshopuri prin Europa si bineinteles prin Romania. In Romania, la Ploiesti am pus in scena si compus muzica comediei muzicale DESCURCA LUME care s-a jucat cu mare succes timp de sase ani, iar momentan lucrez la o carte despre posibilitatile adevarate ale teatrului de a atinge profund constinta publicului. Se va numi „Capcana regelui”. Sper sa o public in Romania. Sunt casatorit de 25 de ani cu Etty si am trei copii: Eytan(24 de ani), Lior(21 de ani) si tanara printesa Ady(16 ani).
Marina Almășan : – Vă felicit pentru toate aceste lucruri frumoase. Aș vrea să ne mai întoarcem puțin la faimosul dvs părinte. Ce anume credeți că ați moștenit la tatăl dvs? În ce anume v-ar fi plăcut să mai semănați cu domnia sa?
Eugene Nacht Stroe : – Intrebare complicata. Cred ca am luat de la tata simtul umorului si seriozitatea in lucru, spiritul organizatoric si bunatatea lui. As fi vrut poate sa am curajul lui, eu fiind o persoana mai sfioasa.
Marina Almășan : – Frumos. Constat că sunteți unul din acei oameni deosebiți, care folosesc orice prilej, spre a-si venera părinții. Numiți-mi câteva inițiative, pe care le-ați dedicat memoriei tatălui dvs.
Eugene Nacht Stroe : – Am fost alaturi de parintii mei pana in ultima lor clipa si i-am iubit foarte mult. M-a deranjat foarte foarte mult ca tata a fost uitat, ca altii se lauda cu realizarile lui. Am decis acum cativa ani sa incep o adevarata cruciada pentru a-l readuce inapoi in memeoria culturala romana. Am realizat un spectacol omagiu la o suta de ani de la nasterea lui aici, la Tel Aviv unde i-am invitat pe Florin Piersic, Eugen Cristea si Cristina Deleanu sa participe alaturi de invitatii israelieni. TVR-ul a acceptat ca o echipa de filmare sa realizeze un documentar despre tata si despre eveniment. Talentata Daniela Mitache a realizat un film emotionant. Am realizat la Radio Romania Cultural cu doamna Relus Muresan cateva emisiune despre tata, am tiparit la Iasi volumul „Stroe-Vasilache-Aplauze” scris de tata si cu mine, am realizat la Teatrul Tanase o seara in memoria lui tata. Nu-I destul. Desigur oamenii fredoneaza „Trurli Trurli”, „Du-ma acasa mai tramvai”, „Roata morii se-nvarteste tac tac tac”, dar nu stiu ca tata este coautorul lor. Datorita faptului ca in perioada neagra a razboiului numele lui a trebuit sa fie suprimat iar dupa plecarea noastra din Romania acelasi lucru din nou, totul a fost uitat.
Marina Almășan : – Da…trist… Și totuși, sper că nu numai lucruri rele vă vin în minte, atunci când auziți vorbindu-se de România. Ce amintiri din țara natală v-au însoțit in Israel? Aveți vreun anume obiect, care datează din acele vremuri?
Eugene Nacht Stroe : – Am parasit Romania acum 42 de ani. Nu am avut posibilitatea sa luam cu noi multe lucruri. A trebuit sa vindem toate mobilele florentine si venetiane pe care le-am avut in casa, pentru ca au fost declarate patrimoniu de stat. Dar am luat in inima toate amintirile mele si dragostea pentru Romania. Am avut si două iubiri. Pe una am luat-o, in final, de nevastă, iar pe cealaltă – România – continui să o iubesc in secret, de atâția ani și ani.
Marina Almășan : – Veniți des, în locurile natale? Cum găsiți acum țara, față de cum ați lăsat-o?
Eugene Nacht Stroe : – Din 1991 vin des prin Romania. Anul asta, de exemplu, de trei ori. Romania s-a schimbat mult de cum a fost inainte de a o parasi. Ceea ce e bine, este ca a disparut teama de pe fețele oamenilor. Stresul in care traiam, sentimenul ca suntem totii vinovati. Asta a disparut. Ceea ce insa a aparut este dispretul fata de oameni, egoismul feroce si uitarea valorilor culturale. Simt ca in Romania oamenii sunt foarte derutati, dezorientati. Nu stiu incotro sa o ia. Iar acest lucru este exploatat de altii.
Marina Almășan : – Ați radiografiat perfect situația de acasă. Înțeleg că vă pregătiți de o călătorie , către noi. Cu ce ocazie?
Eugene Nacht Stroe : Voi sosi in Romania pe 19 noiembrie pentru a participa la lansarea
volumului autobiografic „ALO, AICI E STROE!” scris de tatal meu prin anii ’80 la care am participat personal. Am incercat sa public cartea inca din 1991. O mare editura din Bucuresti a semnat cu mine un contract si dupa doi ani m-a anuntat ca a pierdut manuscrisul și toate fotografiile originale. Dupa care mi-au intors spatele. Am mai incercat atunci si acum la cateva edituri, dar fara succes. In cele din urma am apelat la domnul Aurel Vainer, presedintele Comunitatilor Evreiesti, care a acceptat sa publice cartea la Editura Hasefer, editura comunitatii evreiesti din Romania. Si asa cartea va aparea la Targul de carte Gaudeamus in noiembrie.
Marina Almășan : – Mă bucur pentru victoria dumneavoastră! Vorbiți-ne puțin despre această carte.
Eugene Nacht Stroe : – Este povestea lui N. Stroe(sau Nacht Stroe, sau Nicolae Stroe cum era numit de autoritati) de la varsta copilariei fragede, pana la venirea in Israel. O carte plina de intamplari, umor, duiosie si sinceritate. O adevarata istorie povestita a teatrului romanesc de revista.
Marina Almășan : – Sună foarte interesant! Ne puteți dezvălui unul din pasajele cărții, care credeți că va stârni cel mai mare interes?
Eugene Nacht Stroe : – E cam greu sa gasesc pasajul cel mai bun. Sunt foarte multe. Va voi oferi unul din turneul Carabusului in Orient:
La Tel Aviv am jucat aproape trei săptămâni. Este drept că veneau de multe ori aceiaşi spectatori, aşa că eram cum s-ar zice între noi. Apoi am pornit-o la Ierusalim unde am dat un spectacol la ambasada română. Tănase nu a pierdut ocazia şi, cu întreaga trupă a făcut o vizită tuturor preoţilor români aflaţi în oraşul sfînt.
Şi de aici spre viitoarea escală, Egiptul regelui Faruk. La unul din popasurile făcute în mijlocul deşertului, Tănase, cu pălăria lui de pai pe cap şi cu un băţ în mână se păzea de şacali. La un han, pe drum, am avut o surpriză plăcută. Ascultând radioul, am prins radio Bucureşti, unde cântau în acel moment Stroe şi Vasilache. A fost o mare plăcere, în mijlocul deşertului să îi ascultăm pe Stroe şi Vasilache. In Egipt, o căldură ecuatorială. Simţeai pur şi simplu cum te topeşti. Ceea ce ne-a impresionat însă foarte mult, a fost felul în care am fost primiţi de către egipteni. Am fost cazaţi la hotelul Naţional, care avea nişte ziduri groase ca o fortăreaţă, ceea ce făcea ca înăuntru să nu intre căldura dogoritoare de afară. Senzaţia turneului a constituit-o spectacolul de la curtea regelui Faruk, la Alexandria. La ora 2 la prînz, întreaga trupă am venit la palat să pregătim scena pentru spectacol. Regele Faruk, în plimbare, a venit pe scenă să vadă cum se face montarea. Unul dintre maşinişti, celebrul Ion Mihăilescu 
Cartală, tocmai bătea un spraiţ pe podea. Regele era lingă el, cu pelerina lui, şi se uita la el cum lucrează. Cartală, fiind deranjat în munca lui, îl repede pe Faruk cu vorbele: „Ia mai vezi-ţi de treabă nene, că aici nu ne jucăm!” Aghiotantul regelui, care o rupea pe româneşte, îi spune lui Cartală: „Fii atent ce faci! Ăsta cu pelerina e regele! Regele!” Atunci, Cartală sare ca fript şi spune bâlbâindu-se: „Monsieur le roi, scuzaţi! Ca la dumneavoastră acasă!” Regele a înţeles, a râs şi a plecat mai departe. Apoi a venit aghiotantul regal la Tănase şi i-a spus că Majestatea Sa roagă pe fiecare să-şi vadă de treburile lui, naturali, ca şi cum regele nu ar fi acolo. Atunci Tănase, ca să nu ne facem de râs, a început să organizeze nişte plimbări naturale: el stătea în culise şi dădea brânci fetelor: „”Zizi, du-te şi dă-i un pumn lui Valerica, natural! Burmaz! Fă-te că ai pierdut ceva pe jos!. Trestian! Caută-1 pe Antonescu, natural!” Şi uite-aşa a ieşit cea mai falsă scenă. Parcă eram traşi pe sfoară. Dar nu ştiu cum s-a în- tâmplat că, după jumătate de oră, regele Faruk se plimba prin parc cu Lisette Verea. Asta era natural. Aşa a tras fata asta la mare de tânără… Dar spectacolul, în prezenţa regelui Faruk şi a fermecătoarei regine Farida, a început. Cînd a privit-o Tănase pentru prima oară, i-au dat lacrimile. Îi dăduse reginei votul estetic. Regele ne-a rugat să jucăm totul şi să nu tăiem nimic. După spectacol am fost invitaţi la o masă ca în o mie şi una de nopţi. Păcat că a ţinut o singură noapte. O masă de o sută de metri umplută cu toate mâncărurile din lume în formă de piramidă. Şi toate astea într-o sală de două ori pe atâta. La asta se mai adăuga şi o armată de chelneri îmbrăcaţi în alb, cu fesuri şi brâuri roşii. O sută de persoane mâncau 
încontinuu şi nu se observa deloc. Se mânca de la sărmăluţe în foi de viţă până la cele mai variate specii de stridii. Pe mine m-a tentat ca întotdeauna sparanghelul. Era domnule acolo un sparanghel de o mărime astronomică. Tocmai pusesem mâna pe o bucată de sparanghel de vreo jumate de metru şi tocmai când vroiam să-1 bag în gură, mă bate Tănase pe umăr şi-mi spune: „Măi Stroe, regele vrea să te cunoască!” Cum eram cu sparanghelul în faţa gurii, când m-am întors spre Tănase şi l-am văzut pe rege cu statura lui impozantă, am înghiţit sparanghelul într-o secundă. Regele m-a felicitat pentru felul în care îl imitasem pe Mussolini. După ce a plecat regele, am început să-i întreb pe cei din jur cum de înghiţisem tot sparanghelul ăla imens. A fost o masă ca-n poveşti. Cînd am părăsit palatul am lăsat în urma noastră 
imaginea acelei mese imense în alb şi figura reginei Farida care ne lăsase o impresie de neuitat. Spre hotel, îl întreb pe Tănase: „E: adevărat că regele a plătit un milion de lire pentru spectacolul ăsta?” Dar Tănase îmi răspunde: „Măi băieţi! Milionul cât ar fi el de milion se duce! Dar o seară ca asta nu se uită o viaţă întreagă!”
Nu mai pun la socoteală faptul că am fost invitaţi la regele Faruk. Despre acest lucru s-a scris mult. Dar presa egipteană de limbă arabă, engleză, franceză comentau pe prima pagină turneul nostru. Fotografiile lui Stroe şi Vasilache, ale lui Mia Apostolescu, Lisette Verea şi bineînţeles ale lui Tănase apăreau pretutindeni. O mare revistă egipteană publica pe prima copertă poza lui Stroe şi Vasilache iar pe a doua copertă fotografia perechii regale engleze. ”
Marina Almășan : – Ne-ați convins! Venim la lansare! Cand anume are loc, ca să nu o ratăm!
Eugene Nacht Stroe : – Lansarea va avea loc joi 21 noiembrie 2019 la ora 12 la Targul Gaudeamus la Romexpo. Voi fi acolo si cu mine va lua parte si nedespartitul neu prieten Eugen Cristea.
Marina Almășan : – …și neprețuitul meu colaborator de-o viață! Iată un motiv in plus, să nu lipsesc de la lansare! Aș vrea să încheiem acest interviu cu un fragment de succes din nemuritoarele cuplete ale cuplului “Stroe și Vasilache”.
Eugene Nacht Stroe : – Iată-l :
(Stroe şi Vasilache)
Mă! Când ai vreo angara
Sau îţi pică vreo belea
Nu fii nene fire slabă
Nu te plânge ca o babă
Nu mai sta mă nătăfleaţă
Pică pară mălăiaţă!
Lucrul mă, cel mai cuminte:
Dă-i înainte!
Ce tot spui măi dă-i înainte?
Că e bine, că-i cuminte?
Cînd îţi vine angaraua
Sau îţi pică-n cap beleaua
Trebuie să stai un pic
S-o gândeşti după tipic
Nu intra ca proasta-n foc
Stai pe loc!
Cum să stai, să stai mereu?
Uite eu mă, din liceu
Eram cu temperament
Şi foarte perseverent!
Cum suna la şase ceasul
Scoteam din plapomă nasul
Mă uitam odată bine
Luam ceasul lângă mine,
Mă-ntorceam pe partea- ailaltă,
Le lăsam pe toate baltă
Şi-mi spuneam în somn fierbinte
Dă-i înainte!
Eu în şcoală domnilor
Eram foarte silitor
Toţi treceau clasa uşor
Insă eu mai răbdător
Stăm pe loc tot într- a mea
C-aveam teoria mea
Vorba aia din Milano
„Chi va piano, va sano !”
Dacă e să ai noroc
Poţi să fii şi dobitoc…
Stai pe loc!
Cum să stăm pe loc mai tată?
Că te-amorezezi de-o fată.
Cînd o vezi colo, Mitică
Fîţîită, subţirică,
Cit ar fi ea de Margo,
De Mimi sau de Lolo
Chiar de zice ea fierbinte:
„Păi să vezi, eu sînt cuminte…”
Dă-i înainte!
Dă-i înainte e uşor
Dar mai e şi procuror
Si-nchisoarea, închisoare,
Dar cum scapi de-nsurătoare?
Si pentru o clipă de dulceaţă
Ai rămas ocnaş pe viaţă
Nu băga mă tancu-n foc!
Stai pe loc!
Comentează