Bombănelile Marinei Editoriale

Nu blestema bolovanul de care te-ai împiedicat. Mai bine uite-te pe unde calci!

…Am dat, aseară, la culcare, într-o carte pe care nu mai reușesc s-o închei, peste cuvintele de mai sus. Mi-au rămas înfipte-n minte, apoi le-am uitat, dar au revenit, cu surle și trâmbiți, dându-mi peste cap nesuferita de insomnie dintre orele 3 si 4 dimineața. Știți și voi, atunci când somnul te abandonează, îi iau repede locul gândurile. Stoluri de gânduri, îmbrăcate în mantii cenușii, te răsucesc în așternut mai ceva ca un amant năbădăios… Îți iei viața la purecat, faci analize, evaluări, constatări, te lupți cu regretele, îți faci jurăminte și planuri de viitor și tot aștepți să te reia somnul, în mrejele sale. Sau măcar să vină odată dimineața.
Bref. Azi noapte am zăbovit asupra cuvintelor din titlu…
De bolovani ne împiedicăm mai tot timpul. Autostrăzi, viața noastra nu prea are ( decât poate din punct de vedere al vitezei cu care o străbatem și care, culmea! pe măsură ce înaintezi în vârstă, se mărește! ) , doar drumuri de țară, cu hârtoape și dâmburi, în care ni se împiedică mersul, generând ciudă, lacrimi, disperare, ambiționându-ne și mai mult sau, dimpotrivă, îmbrâncindu-ne către păguboasa resemnare. Bolovanii de care ne ciocnim, uneori căzând la pământ, alteori doar stricându-ne pingelele sau trăgând câte-o sperietură, sunt răspândiți mai rar sau mai des, dupa cum ne e scris în stele. Da, se pare că stelele de sus aranjează bolovanii de jos…
Este vital felul in care gestionăm impactul cu bolovanul în care ne împiedicăm mersul. Desigur, primul gest firesc – după ce, firește, ne ridicăm și ne scuturăm de colb – este să-l injurăm, întrebându-ne cine naiba l-a pus acolo. ( Experiența mea îmi arată că niciun bolovan nu a apărut din senin, întotdeauna în spatele său se ascunde un pizmaș care a vrut să ne puna piedică in drumul nostru). Sunt însă și unii împiedicați – ceva mai puțini – care-și asumă vina pentru tot ceea ce li se întâmplă, refuzând să vadă, în orice cadere a lor, “mâna diavolului”. Aceștia, dupa ce se împiedică, obișnuiesc să spună ceva de genul: “ Doamne, ce dobitoc sunt! Nu trebuia s-o iau pe drumul ăsta!”
De fapt, niciuna din abordări nu este corectă. Este total contraproductiv atât să căutăm mereu vinovați pentru eșecurile noastre, dar și să ne culpabilizăm pentru orice șut în fund primit de la soartă. În primul caz, consumăm mult mai multă energie și timp pentru a descoperi vinovații, decât pentru a găsi soluții pentru depașirea problemei respective. La ce mai ajută să-ți știi “binefăcătorul”? Bolovanul strecurat de acesta în drumul tău te-a doborât, oricum nu poți da timpul înapoi. Înjură, da, ca să te ușurezi, după care ridică-te și continuă-ți drumul!
Până la urmă, bolovanii presărați de mâna Destinului ( cu complici pământeni sau nu) în calea noastră, nu fac decât să ne ofere lecții de viață. Ne vom ridica de jos întotdeauna mai înțelepți, mai prudenți, mai hotărâți, mai puternici. Vom învăța chiar și să ocolim bolovanii care ne așteaptă de după colțuri. Colțuroși, ei înșiși…

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA RILASTIL – protecție solară

Uscatoare rufe