Marina Almășan: – Nico a fost toată viața NICO, sau a avut și alte formule de alint? Cine te-a prescurtat așa?
Nicoleta Matei: – In copilărie nu am avut nume de alint. Numele de scena „NICO” îl am de la băieții de la BUG MAFIA, eu la vremea aceea încă nu debutasem pe piața muzicală, așa că nici pomeneală de un nume de scenă. Țin minte că Tataee mi-a spus că trebuie pentru colaborarea la singel-ul ”Cine e cu noi”, care a avut un succes remarcabil, să apar cu un nume mai artistic decât cel de Nicoleta Matei și ca urmare a acestui fapt, mi-a rămas numele Nico, așa cum mă cunoaște pubicul până în prezent și țin încă o dată să le mulțumesc pentru aceasta.
M.A.: – Povestește-mi despre începuturile tale, din momentul „barza”, până la prima iubire.
Nico: – Prima născută, cea mai iubită. Cât despre prima iubire, ca orice fetiță aceasta i- a fost dăruită tatălui meu.
M.A.: – Când au apărut primii fluturi în stomac și cine ți i-a pus acolo?
Nico: – Până la vârsta de 20 de ani nu am știut ce înseamnă să ai fluturi în stomac. I-am descoperit atunci când l-am întâlnit pe el, soțul meu. Fluturii dau și acum din aripi la mine în stomac, nu la fel de mult însă că na, „au mai îmbătrânit” (fluturii).
M.A.: – Erai deja vedetă? Cântai? (te întreb, ca să știu dacă ai cucerit ca și domnișoară sau ca vedetă!)
Nico: – Da, cântam dar la nivel de amator, nu eram vedetă, nici măcar nu visam la acest statut care după părerea mea în România este mult prea ușor atribuit. Poate persoană pubilcă sau cu o popularitate ceva mai mare decât a omului de rând, ca să zic așa. Vedetă înseamnă, să fi faimos pe plan modial, să ai vânzări de milioane de albume în întrega lume, să concertezi pe cele mai mari scene alături de cei mai mari artiști, să ai conturi de sute de milioane de Euro etc. (vezi: Michael Jackson, Madonna, Beyonce, Celin Dione, Rihana etc.)
M.A.: – Ai știut de mică faptul că te vei dedica muzicii, sau ai avut și alte intenții?
Nico: – Asta mi-am dorit încă din clasele primare, cu toate că acest fapt s-a împlinit mult mai târziu. Probabil că datorită situației financiare nu tocmai favorabile din perioada copilăriei și adolescenței, mi-a fost ceva mai greu să am o pregătire temeinică în domeniul muzical. Am fost nevoită ca pentru o perioadă de câțiva ani să lucrez într-o cu totul altă profesie decât cea artistică, pentru a-mi putea ajuta familia după ce tatăl meu n-a mai fost printre noi. Este cunoscut faptul că studiile de specialitate în domeniul muzical niciodată nu au fost la un preț mic și trebuie un efort susținut și îndelungat pentru a putea ajunge la un nivel ridicat. Bineînțeles numai dacă există și talentul nativ pentru asta.
M.A.: – Cine te-a sprijinit, cine s-a opus? Pe cine ai moștenit, la capitolul talent?
Nico: – Pot spune că cel puțin moral, m-au sprijinit cam toți cunoscuții dar în special familia și cu precădere tatăl meu care și-ar fi dorit din tot sufletul să mă vadă pe scenă. Din păcate, când el s-a stins eu eram încă la început, avem 17 ani și chiar dacă în timpul vieții sale nu a apucat să mă vadă așa cum am ajuns peste câțiva ani, sunt sigură că de acolo de sus el s-a bucurat că până la urmă am ajuns acolo unde își dorea să fiu. Dacă vorbim de o moștenire a talentului pot spune că tot de la tata este. Cu toate că nu era un cântăreț profesionist, cânta de plăcere și o făcea bine atât la acordeon cât și vocal.
M.A.: – Cu soțul tău înțeleg că te-ai întâlnit „pe portativ”. Cum anume? Prin ce ți-a atras atenția? Cum ți-a făcut curte?
Nico: – S-a întâmplat la începutul anilor ’90. El cânta de ceva vreme ca și chitarist și vocalist în câteva trupe din Ploiești și-l cunoșteam mai mult din vedere. Eu începusem să cânt cam prin 1991 cu o formație, care la un moment dat, a avut nevoie de chitarist și întâmplarea a făcut ca trupa în care cânta Lurențiu (soțul meu) să se destrame și așa a ajuns în trupa noastră. Cel puțin un an de zile am fost simpli colegi, fiecare era cu viața lui, până într-o zi, când din vorbă-n vorbă, am observat amândoi că ceva începe să se schimbe între noi. Cred că a mai durat încă un an până când am devenit mai apropiați decât simpli colegi de trupă, ca până la urmă să ne dăm seama că, de fapt, suntem suflete pereche. Și de aici a pornit totul. In 1995 amândoi ne-am angajat la Teatrul de revistă Majestic din Ploiești, unde activăm și în prezent. Relația noastră s-a oficializat în 1998 și tot de atunci am început, alături de Laurențiu, să lucrăm ceva mai intens la următoarea etapă a carierei mele muzicale. La început a fost destul de greu, el a început să compună piese de diverse genuri muzicale, până am ajuns la un numitor comun. Apoi am achiziționat ceva aparatură pentru studioul propriu și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit, ca imediat după colaborarea cu BUG MAFIA să putem să lansăm primul meu album solo „Gând pentru ei”, în anul 2003, alături de casa de producție Intercont Music.
M.A.: – Care sunt puctele forte ale relației voastre, unde anume mai aveți „de lucrat”?
Nico: – Cred că punctele forte ale relației noastre sunt că amândoi am pornit mai greu și am trecut prin aceleași stări și realizări mai mari sau mai mici în decursul anilor, am avut aceeași dragoste comună, muzica bună, nu neapărat foarte comercială dar care să ajungă la inimi și suflete. Cred că mai avem puțin de lucrat la capitolul comunicare, în special în afara scenei sau a studioului.
M.A.: – Vorbește-mi despre fiica ta. Nu-i ușor să ai fată în zilele noastre! Cum ați trecut prin criza pubertății?
Nico: – Fica mea, este un copil (de 26 de ani…) care mulțumesc lui Dumnezeu, nu mi-a creat niciodată probleme majore. Datorită faptului că în meseria noastră suntem destul de mult plecați de acasă, puteau să apară probleme destul de mari, dar cred că am avut noroc de un copil bun, aici vreau să aduc mulțumiri și mamei mele care a avut grijă de copil când eu eram departe. Nu pot spune că a fost o criză a pubertății. E normal ca la un moment dat să mai apară ceva discuții și unele diferențe de mentalitate între generații, poate noi am fost ceva mai norocoși la acest capitol.
M.A.: – Vocea ta este, după părerea noastră, una din cele mai frumoase voci ale momentului, în Romania. Cum îți alegi piesele? Ai vreun idol, între vedetele internaționale?
Nico: – Toată viața mea am fost fan Whitney Houston și pot spune că am avut șansa de a o vedea live cu puțin timp înainte de a trece în lumea celor drepți, chiar dacă nu mai era chiar ca în anii de glorie. Pentru mine a fost o lecție de muzică și afirm încă o dată că a fost și va rămâne una dintre cele mai mari voci și vedetă în adevăratul sens al cuvântului, din istoria muzicii pop. Referitor la mine, vă mulțumesc pentru apreciere, pot spune că încă mai am destule de dat și de arătat în muzica românescă și sper să fiți alături de mine și de acum înainte. De curând, am lansat cel de-al cincilea album de studio și sper să fie pe gustul celor mai mulți dintre ascultători. Sunt piese pe care le-am adunat în ultimii 5 ani, în care am pus suflet și sper ca în piesele mele să se regăsească mulți dintre cei ce ascultă muzica mea.
M.A.: – Într-un spot tv pe care-l știm deja pe dinafară, tot soliciți unei farmacii „o pastilă de iubire, vă rooog!”. Are iubirea leac?
Nico: – Probabil că leacul de iubire n-ar trebui să existe. Cred că viața fără iubire (și aici nu mă refer doar la cea fizică), nu ar fi deloc frumoasă.
M.A.: – Ce greșeli crezi că fac femeile îndrăgostite?
Nico: – Cred că greșeala principală este aceea de a se lăsa pradă sentimentelor, fără a fi atente la detalii. Au fost, din păcate, destule cazuri când nici măcar nu știau de cine sunt îndrăgostite, au gândit cu inima strict. Fetelor, nu dați năvală!
M.A.: – Ce bărbați trebuie ocoliți?
Nico: – Întotdeauna trebuie evitați bărbații care vor să pară mult mai interesanți decât sunt în realitate, care vorbesc mult și fac putin, sau foarte puțin.
M.A.: – Un îndemn pentru femeile puternice, femeile de 10, care încearcă să îmbine cât mai bine cariera cu viața de familie!
Nico: – Să fiți și mai puternice și să nu vă lăsați niciun moment pradă momentelor mai delicate, care pot apărea pe parcursul vieții. Cu dragoste, voință, muncă susținută și sănătate, veți reuși în tot ceea ce vă propuneți.
Comentează