Diverse

N-o ști nimeni că m-am dus…

 

In acele paduri in care toamna nu intarzie niciodata cu adevarat , unde aromele serii si ale diminetii se ascund in stramutatul suspin de mosc al cerbilor lopatari , se poate pierde un Om cu frumusetea unui cantec.

El ramane ca umbra din urma lui , prin duiosul ghiers , prin fosnetul ametitor al desfrunzirii , prin mugurii neculesi din primavara si ramasi in ecloziunea nefireasca a vietuirii.
A fost in Cenaclul ” Flacara ” din prima si pana in ultima lui zi , ceea ce inseamna ca dainuie fara preget , scriind o Istorie a unei Culturi ce a depasit-o cu mult pe cea oficiala.
Cum altfel si-ar fi facut debutul in TVR cu ” Samabala ” , un cantec dedicat lui Mircea Eliade , in care orientalismul melodic il egaleaza pe cel al filosofiei florii de lotus ?
” Fara petale ” va deplange tristetea acelor lupi adunati la Altarul Lunii nu pentru a se razvrati pe vreo turma , ci spre a face pace cu instinctele , descoperind sentimentul cutremurator al firii umane.
Va ramane ” La Portile Albastre ale Orasului ” , in aceasta zi de august , deopotriva istorica si fatidica , dincolo de care numai Marin Preda a trecut , chemandu-i cu ” mon cher „-ul lui pe Costel Constantin , Amza Pellea si Ion Caramitru.
Avea dreptate traducatorul lui Camus , sa isi asume in numele speciei noastre decadente , ca numai noi divinizam si exageram moartea.
Pentru celelate vietuitoare ea e un sfarsit firesc al unei naturi bizare.
Cioran spunea : ” Toate fiintele mor , dar numai omul e muritor ”.
Doru Stanculescu e ciobanul mioritic care isi cunoaste capatul Destinului.
Cu Loredana Groza , pe cea mai mare scena a tarii , mima flautul , forma orizontalizata a fluierului.
Repetetiile cu public pe care le-a facut au vizat aceasta zi a despartirii.
Ca noi sa fim pregatiti.
El era.
Stia sa priveasca dincolo de munti , acolo unde , cum simtea Mircea Micu , ” miroase a gutui „.
Cu Valeriu Sterian nu putea fi prieten decat un haiduc ca el , cu mustatile rasucite si care stia prea bine ” unde a pus , unde s-a dus , gloria de sus…”
O coaja de paine de la un om bun , asta cerea , in turneul de menestrel alaturi de Dan Andrei Aldea , care a ajuns pana la Munchen , trubadurand.
Iar daca Mihaela Mihai i-a fost sora , s-a datorat rotunjimii de sfera a lumii perfecte , ying-yang-ului creatural.
S-a ocupat cu arhitectura valurilor in miscare , descoperind in ele , precum Ana Blandiana , Catedrale care se fac si se refac mereu.
” N-o sti nimeni ca m-am dus ,
Numa m-or vedea ca nu-s… ”
Dar ca sa vezi ca un Om nu mai e , trebuie sa-l fi vazut pe cand era.
Acest silogismde tipic ionescian , ne plaseaza in absurditatea voita a lui Berenger , persistenta vederii nu are nimic retinian , iar memoria ramane in fond o problema de spirit si nu una de stocare neurochimica bazata pe sinapse batatorite de aceleasi modulatii.

Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, 24 august 2021

Surse : Wikipedia
Arhiva TVR

Publicitate