Recent, am postat câteva poze pe Facebook cu concertul Carla’s Dreams organizat la Arenele Romane. M-am întâlnit acolo cu multă lume printre care Cătălin Măruţă, Andreea Esca şi colegul meu de 10, Codin Maticiuc.
Unii m-au întrebat ce căutam eu acolo şi cum de îmi place muzica asta nebună?
Le-am răspuns că mie îmi place muzica sub toate formele ei şi, mai mult, este terapia mea constantă pentru fericire şi tinereţe.
Când eram mică, pe la 10-11 ani îmi organizam spectacole cu scenă şi lumini, folosind lanterna şi nişte prosoape mari puse pe coada lungă a măturii. O convingeam pe sora mea să fie asistent tehnic şi pe părinţii mei să fie spectatori. Nu ştiu cât de încântaţi erau ei de acest lucru dar eu eram în culmea fericirii. Îmi alegeam ţinute de scenă şi apăream cu făcăleţul în mână pe post de microfon, cântând şi dansând. Pe atunci eram pasionată de muzica Abba şi îmi imaginam că sunt frumoasă, faimoasă şi talentată ca ei.
A urmat perioada adolescenţei când, în liceu, stăteam ore întregi plictisindu-mă la lecţiile interminabile, amorţită în bancă. Cum ajungeam acasă, primul lucru pe care îl făceam era să îmi arunc hainele şi ghiozdanul, să-mi pun căştile pe cap şi să dau muzica tare. În acele momente simţeam că mă transpun într-o altă dimensiune. Prindeam aripi şi zburam în jurul Pământului. Mii de idei şi imagini îmi treceau prin cap, visând cu ochii deschişi.
Bunica mea era şocată de atitudinea mea, în special când vedea că învăţ la matematică cu… căştile pe cap, aşa cum cânta Inna în celebrul ei hit.
Noaptea, la culcare adormeam pe muzica lui Elvis…
Primul meu sărut pasional a fost în braţele unui băiat, dansând pe melodia „Forever young”.
Terapia prin muzică nu este doar o balivernă. Muzica îţi trezeşte toate simţurile, te poate relaxa, îţi poate da energie, te face să plângi sau să râzi. De multe ori, te eliberează total de griji, probleme şi îţi încarcă corpul cu stimuli ritmici care intră prin toate venele, curăţându-l de stres şi boli.
Tot ceea ce trebuie să faci este să te laşi purtat de muzică, hrănindu-ţi apetitul pentru viaţă.
Indiferent de ce muzică asculţi şi pe ce muzică dansezi, că o fredonezi sau o cânţi tare, din rărunchii pieptului, fi convinsă că atunci îţi vindeci corpul şi sufletul.
Tinereţea nu se întreţine doar cu creme ci ea transpune în primul rând din noi, din adâncul sufletului nostru. Aşa că, lăsaţi prejudecăţile la o parte şi descătuşaţi-vă simţurile prin muzică. Micul film realizat de mine la concert va arăta o altă faţă a oamenilor… pe www.danasavuica.ro
Şi dacă eu nu reuşesc să vă conving cu asta, atunci poate vorbele marelui filozof Platon o vor face:
„Muzica dă suflet universului, aripi gândirii, avânt inchipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos.”
Comentează