Călătorii Timp liber

Muzeul care te lasă cu gura căscată

Ați fost la Paris?
Da?!? Atunci cu siguranță ați ajuns și la Muzeul Luvru, după cum, la fel de sigur, v-ați fotografiat alături de ineditele piramide din sticlă și metal – Marea Piramidă și suratele sale mai mici – operă purtând semnătura vestitului arhitect sino-american Ieoh Ming Pei. Iată că talentatul chinez aclimatizat în SUA și-a extins gloria, ajungând și la Luxemburg. Ce fapte de vitejie și talent a comis distinsul domn aici, vă voi povesti imediat!
Ne aflăm in fața unuia din obiectivele turistice de top ale Luxemburgului, aflat în cartierul Kirchberg. Marian pornește camera și, poziționându-mă la umbra unei moriști de hârtie – pe care aveam s-o gasesc mai apoi, in calitate de operă de artă, într-una din sălile muzeului – fac ceea ce se numește în televiziune, un “stand up”. Adicătelea, o scurtă prezentare verbală ( fără prompter!) despre ceea ce va urma, în relatarea mea. După care..devenim vizitatori și intrăm în Muzeu. Nu e multă lume, deși e weekend, dar ne-am obișnuit deja cu spatiile pustii din Luxemburg. Până ce ghida se agită pentru badge-urile noastre, care să ateste permisiunea de a filma în Muzeu, profit să-mi fac o fotografie alături de cele două portrete uriașe expuse la intrare si care ilustrează cuplul ducal. Nu întâmplător! Muzeul a fost inaugurat, în anul 2006, de către Marele Duce Jean, căruia i-a și fost, de altfel, dedicată spectaculoasa construcție. Iar cand spun spectaculoasa, nu mă refer numai la concepția arhitectului de origine chineză, ci si la costurile proiectului: 100 de milioane de dolari!!!
Edificiul îsi merită însa banii cu prisosință, pentru că Ieoh Ming Pei a investit maximum de talent și imaginație în cei 4500 metri pătrați, feliați pe trei niveluri distincte. Spații ample și aerisite, combinații perfecte între zid și sticlă, o măiastră întrepătrundere între interioare și peisajele mirifice din exterior, dezvaluite de generoasele geamuri laterale sau de cele decupate în acoperiș.
Pe 1 iulie 2006 Marele Duce a tăiat panglica Muzeului. A doua zi dupa inaugurare, acesta a fost deschis publicului larg. Populația luxemburgului a salutat cu entuziasm deschiderea noului lăcaș al artei: la un an de la inaugurare, jurnalele de știri vorbeau despre cei 115.000 de vizitatori înregistrați în acest interval – cifră-record, dacă o raportăm la populația Marelui Ducat.

V-am povestit despre clădire, acum să vă spun câteva cuvinte despre muzeu.
Întrucât Luxemburgul nu beneficiază de o colecție publică de artă modernă și cum nici bugetul Muzeului nu permitea achiziționarea unei astfel de colecții, MUDAM s-a focusat pe arta contemporană. Lucrările a peste 100 de artisti populează astăzi sălile spațioase gândite de Ieoh Ming Pei. Pentru amatorii de definiții, iată și câteva cuvinte-cheie, care caracterizează Muzeul luxemburghez : libertate, inovație, spirit critic și nu în ultimul rând, simț al umorului. Ca artist, aici ți se permite să dai frâu liber imaginației și să te exprimi artistic după cum te taie..talentul! MUDAM este o reflectare ingenioasă a gândirii contemporane și te familiarizează cu limbajul estetic al vremurilor ce stau să vină. Muzeul adună deopotrivă creațiile artiștilor luxemburghezi, dar și ale celor de peste hotare, iar vizitatorii sunt avertizați să lase la intrare ….nu! nu “orice speranță”, cum glăsuiește inscripția de pe poarta Infernului! – ci orice prejudecată și, mai mult, să privească operele de artă cu toată deschiderea, lăsând imaginația să zburde în deplină libertate.
Liberi am privit și noi exponatele de la MUDAM. Snoabă nu sunt, deci voi recunoaște cu mâna pe inimă că multe din lucrările expuse ne-au făcut… să ne crucim! Dar..așa este arta contemporană: plină de neprevăzut! Altfel spus, nebănuite sunt căile… gândirii artiștilor și surprinzătoare pot fi, uneori, rezultatele sale.

Admirând lucrările “cuminți” și..să le spunem “ inteligibile” , dar, în egală măsură, și amuzându-ne copios în fața celor stranii și de neînțeles, nici nu observăm cum trec aproape două ore. După ce îl rog pe Marian să mă fotografieze alături de o “operă de artă” ce combină periuțele de dinți cu periile de ghete și cu sacoșele de piață ( minute-n șir m-am căznit să înțeleg ce anume a vrut să transmită autorul său!) , rămânem să ne tragem sufletul în holul impresionant al Muzeului. Aici, în jurul unei fântâni arteziene, ne alăturăm si noi, tiptil, vizitatorilor tolaniți în șezlonguri, care ascultă, în căști, muzică relaxantă, imaginându-și , probabil, că se află la malul mării sau în cine știe ce pădure de poveste.
…Și tocmai erau mai melodioase trilurile de păsărele din imaginația noastră, un angajat al Muzeului ne-a anunțat că se apropie ora închiderii. Și că ar cam trebui să ne luăm tălpășița!
….firește, completarea din final îmi aparține! 😁

 

Călătorie realizată cu sprijinul M.A.E., al Ambasadei Romaniei la Luxemburg si al “Luxembourg for Tourism” ( www.visitluxembourg.com)
Mulțumim pentru ajutor Companiei Paralela 45

Femei de 10 pe Facebook