Doru a ajuns la Barcelona în 1999. Nu și-a părăsit niciodată țara, neiubind-o. Pur și simplu, a vrut o viață mai bună. A visat, ca orice tânăr, să aibă mai mult. Să muncească cinstit și să aibă mai mult. Poți învinovăți pe cineva pentru asta?
A plecat din Craiova natală, la început spre Italia, cu gândul să muncească, să-și cumpere o mașină și să se întoarcă acasă. Și …s-a trezit om de afaceri în Barcelona,cu familie și copii, respectat în comunitate și prezent în coloanele cotidianelor spaniole, la rubrica „oameni de afaceri de succes”.
Afacerea a început-o, cum s-ar spune, de la o lingura de lemn. Mai întâi – a pus pe picioare un mic magazin care vindea mărfuri românești pentru românii stabiliți în Barcelona. Magazinul… s-a înmulțit, 
au devenit trei, apoi împreună cu Crina – o ardeleancă de toată isprava cu care s-a căsătorit în 2002 – au vandut doua din ele si au cumpărat un micuț bar, care, cu timpul, a devenit un restaurant în toata regula. Intre timp, pe lume au venit cei doi feciori ai familiei Roșu și, iată, situația a devenit mult mai „serioasă” decât părea la început. Sotii si-au luat in serios și statutul de părinți, și pe cel de oameni de afaceri. În 2013, Doru și Crina cumpără o bodegă de vinuri, într-un loc central al orașului, pe care o transformă într-un restaurant în toată regula: un restaurant românesc. Între Oltenia natală a lui Doru și Clujul de unde a venit sotia sa, a câștigat al doilea, drept care restaurantului i-au spus TRANSILVANIA.
Dacă ești turist și intri în Restaurant-Bar Transilvania din Barcelona, te simți foarte bine. Fără emoții speciale: la tine dorul de casă e moderat, sau incă nu s-a declanșat. Mănânci, ciocnești un pahar de palincă sau unul de vin, savurezi niste sărmăluțe ca la mama acasă sau o pomană a porcului, niște papanași delicioși și… îți iei tălpășița, spre aeroport, ca să nu ratezi întoarcerea acasă.
Dacă insă ești român stabilit în Spania, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Drumul spre țara ta e lung și nu mai apuci să-l faci, decât cel mult o dată pe an, prin vacanțe. Nu-ți mai rămâne decât să-ți găsești micile prilejuri de bucurii aici, departe de locurile natale, căutând mici fragmente de România, rătăcite prin țara ta de adopție. Unul din ele este, fără îndoială, Restaurantul -Bar TRANSILVANIA din Barcelona.
…Vizita noastră la Barcelona nu putea să ocolească acest obiectiv pur-românesc. „Toate drumurile duc la „Transilvania” – îmi spusese cineva, stabilit de multa vreme în orașul-poveste de pe coasta Mediteranei. Gazdele au amenajat localul „ca acasă”: artizanatul românesc este omniprezent, mobilierul rustic, muzica românească ce curge din difuzoare, apoi meniul – burdușit cu rețete pur-românesti. Numai prețurile sunt în euro, și extrem de accesibile!
Petrecem câteva ore, stând la povești cu Crina și Doru. Între timp, mesele din jurul nostru se ocupă, gradat. Majoritatea sunt români, dar vin și cupluri mixte. Vorbesc spaniola și mănâncă ciorbă de burtă. Pare a le place (sunt bucătari de nota 10 prin bucătărie, i-am văzut și m-au convins!) pentru că zăbovesc la mese mult după terminarea mâncării din farfurie. Atmosfera, recunoaștem și noi, este una intimă, de familie.
O fi, pentru că la cârma afacerii se află o familie? Sau pentru că si Crina și Doru au fost obișnuiți să facă lucrurile temeinic? Sau pentru că, pur și simplu, în acest fel își demonstrează dragostea de România? Cel mai sigur – câte puțin din fiecare.
…..Se așterne înserarea peste aleile și bulevardele Barcelonei. Crina și Doru Roșu ne istorisesc, în canon, povestea vieții lor cea departe de țară, ne vorbesc despre copii, despre cei dragi din Romania, despre planurile lor de viitor, dar și despre „afacerea Gerovital” – o altă dovadă de patriotism, despre care însă vă vom vorbi într-un material viitor.
Fotografii: Daniela Grigore
Mulțumim pentru sprijinul acordat: 
Comentează